Linkuri accesibilitate

De ce ar avea statul o bancă? De ce ar trebui privatizată Banca de Economii?


Economistul Natan Garştea în dialog cu Vasile Botnaru.


Statul nu a fost şi nu este un bun administrator, un administrator eficient, lucru dovedit din nou – dacă mai era nevoie – de situaţia Băncii de Economii: credite neperformante în valoare de zeci de milioane, acuzaţii de corupţie şi fraudă. Situaţia Băncii de Economii este subiectul discuţiei lui Vasile Botnaru cu analistul economic şi omul de afaceri Natan Garştea:

Europa Liberă: Îl afectează cumva pe cetăţeanul de rând, care are puşi nişte bani la Banca de Economii sau care va veni să plătească facturile? Dacă îl afectează schimbarea proprietarului? Sigur că ar fi bine să aibă el încrederea totală că Banca nu este risipitoare, nu cheltuie bani pe măturători prea mulţi sau pe clădiri prea luxoase. Dar, în fond, pe cetăţeanul acesta, care are nişte bani şi ia dobândă de acolo, nu prea ar trebui să-l intereseze cine este posesorul, acţionarul majoritar sau nu e adevărat?

Natan Garştea: „Pe termen scurt, nu prea, fiindcă într-adevăr, deşi situaţia Băncii nu este foarte veselă din punct de vedere al profitabilităţii şi al performanţei, în principiu, perna de lichidităţi a Băncii este suficientă, pentru a deservi plăţile curente la depozite. Deci, lumea care are depuşi bani la Bancă, la moment, nu prea riscă mult. Însă, pe termen lung, situaţia poate fi alta. Pe termen lung, există un risc şi e destul de serios.”

Europa Liberă: În principiu, statul nu este un gospodar prea bun, când e vorba de întreprinderi industriale şi de aceea privatizarea este recomandabilă. De ce ar fi un bun gospodar statul în cazul Băncii? De ce nu este mai recomandabil de bună seamă să se privatizeze Banca aceasta?

Natan Garştea
Natan Garştea
Natan Garştea: „Este chiar foarte recomandabil. Doar că, chiar din start, când s-a mers pe ideea creării sistemului nostru bancar, a fost această idee de a păstra o bancă de stat în care să se implementeze unele proiecte sociale, care să deservească instituţiile de stat. Normal, cu timpul, multe s-au schimbat, oricum a rămas această idee de o bancă a statului. Într-adevăr, ea nu este deloc performantă, comparativ cu alte bănci ale sistemului bancar din Moldova. Şi cred că devine evidentă necesitatea soluţionării, într-un fel sau altul, a problemei Băncii de Economii. Se speculează mult că această situaţie, să zic, tristă a Băncii a fost creată oarecum artificial pentru a fi mai uşor de preluat, mai uşor de vândut. Oricum, statul este proprietarul şi el ar trebui să urmărească ca activele sale să fie administrate bine, eficient.”

Europa Liberă: Am văzut că Banca de Economii totuşi a făcut eforturi, cel puţin, vitrina să o înnobileze. Există un efort vizibil de a avea nişte servicii prietenoase. Dar descoperim iată că, în comparaţie cu oricare altă bancă comercială, are prea mulţi angajaţi, 2480, dublu comparativ cu alte bănci de aceeaşi mărime. Aşa scrie astăzi un ziar. Există probleme cu împrumuturile, cu termenul expirat, care nu pot fi întoarse. De ce se întâmplă un management defectuos?

Natan Garştea: „Toate aceste eforturi de a schimba vitrina nu ţintesc în principala problemă. Cea mai mare parte a populaţiei contactează anume cu angajaţii din oficiile Băncii, unde mergem să ne plătim serviciile. Însă principala problemă a Băncii de Economii sunt creditele neperformante care au fost acordate, în ultimii ani. Şi acum ele sunt legate ca o ghiulea de piciorul Băncii şi o trag în urmă. Acum de ce s-a ajuns în aşa o situaţie? O administrare, să zic, nu chiar inspirată a riscurilor Băncii şi din cauza culturii corporative din Banca de Economii care, să zic, este, probabil, cea mai conservativă din băncile noastre. Şi deja şi administrarea de către stat, fiindcă noi avem nişte funcţionari publici primind salariile lor de funcţionari publici urmează să administreze o afacere de milioane şi de miliarde. Normal că e un risc foarte mare în acest caz.”

Europa Liberă: Dar, în principiu, ce păţeşte un funcţionar de la bancă care acordă un împrumut fără să fie foarte atent la dosarul celui care ia împrumutul şi după aceea nu mai dă de el? Banii aceştia nu mai poate să-i recupereze. Ce i se întâmplă acestui funcţionar?

Natan Garştea: „Aceasta e şi ideea că nu trebuie să fie şi nici nu e doar un funcţionar care ar face acest lucru. În funcţie de mărimea creditului, sunt diferite niveluri de luare a deciziei. Şi, de obicei, decizia de creditare se ia de un comitet de credite. Deci, nu e doar o persoană care semnează: „Gata, ţi-am dat creditul şi asta e tot”. Cel puţin, şi Banca Naţională cu toate regulamentele ei promovează această chestie şi deja, presupun eu, sunt şi o serie de regulamente interne ale Băncii care spun acelaşi lucru.”

Europa Liberă: Adică nu se poate presupune o rea intenţie sau o cârdăşie?

Natan Garştea: „Ba da, se poate, însă nu la nivel de doar o singură persoană.”

Europa Liberă: Şi atunci care e remediul?

Natan Garştea: „Uitaţi-vă în alte bănci, care sunt private, să zic, fie aşa chestii nu se tolerează de către proprietarii băncilor, de către acţionari. Şi persoanele care nu sunt performante sunt disponibilizate, eventual trase la răspundere. Fie, da, dacă se întâmplă aşa chestii pe termen mai lung, înseamnă că sunt cunoscute şi sunt tolerate de către proprietar. În cazul Băncii de Economii, iarăşi e nevoie de o implicare mult mai serioasă, mult mai tranşantă, să zic, la nivel de management. Însă uitaţi-vă o entitate comercială, dacă ar trebui să lucreze repede şi operativ, şi avem organele de stat.

Reprezentantul statului se duce la şedinţa consiliului băncii, el ca să voteze, lui îi trebuie permisiunea, un ordin de la ministerul de unde el este numit, pentru a vota, într-un fel sau altul. Şi iarăşi, însuşi fluxul de informaţii, viteza de circulare a informaţiei prin organele de stat este destul de înceată. Aceea cum este structurată o companie comercială, o bancă comercială şi instituţiile de stat, ele sunt slab compatibile între ele. Şi, în acest caz, trebuie să se dea o autonomie mare Băncii, ceea ce a fost până acum şi vedem urmările, fie o implicare mai mare a statului, însă aceasta automat implică o scădere a vitezei de reacţie, o scădere a competitivităţii.”

Europa Liberă: Mă întorc iarăşi la cetăţeanul care are nişte bani puşi la ciorap acolo. Zarva în jurul Băncii sau pericolul de preluare a pachetului de control îl vizează pe el personal cumva? Sau el poate să stea liniştit, banii sunt în loc sigur?

Natan Garştea: „Niciun cetăţean niciodată nu trebuie să stea liniştit că banii sunt într-un loc sigur. Toată lumea trebuie permanent să urmărească situaţie din toate băncile, să vadă cum se schimbă la ei situaţia, eventual să-şi treacă banii dintr-o bancă în alta, dacă le pare că se întâmplă ceva rău, fiindcă investiţia aceasta şi este, un risc, şi trebuie permanent să o administrezi.

La moment, dacă să vorbim doar despre preluarea Băncii, preluarea în sine nu afectează deponenţii. Însă presupun că, până la preluare, va mai trece ceva timp. Şi situaţia se va mai înrăutăţi. Plus iarăşi deja depinde foarte mult de intenţiile noilor acţionari, dacă ei vor dori să facă o bancă profitabilă, situaţia se va îmbunătăţi. Dacă vor doar să o anexeze la o altă bancă sau nu ştiu, să o scurgă de active, atunci da, se va întâmpla această situaţie. La moment nu este niciun risc. Oricum nu trebuie de relaxat. Trebuie de urmărit în continuare evoluţia situaţiei şi de acţionat după circumstanţe.”
Previous Next

XS
SM
MD
LG