Armistitiul intre Israel si Hamas se mentine in vigoare, dupa o criza care a lasat in urma morti si raniti. Cum se vad la Washington cele intimplate si consecintele lor in jocul de putere din regiune? Corespondentul Europei Libere la Washington, Valeriu Sela.
Cele doua parti se declara ambele invingatoare dupa cele circa zece zile de confruntari, dar realitatea este ceva mai complexa. Incidentele izbucnite dupa ce Israelul a ripostat la atacurile cu rachete ale miscarii Hamas si l-a ucis pe liderul militar al organizatiei au semnificatii atit pentru partile implicate cit si pentru tarile sau entitatile care le sprijina.
Hamas a suferit pierderi materiale si umane mult mai mari decit Israelul, dar - apreciaza analisti politici - a oferit o alternativa militanta si agresiva palestinienilor, prin comparatie cu Autoritatea Palestiniana, seculara si care se opune in prezent violentei.
Aceasta ecuatie are o miza regional importanta pentru ca saptamina aceasta Autoritatea joaca o carte diplomatica la ONU, vizind admiterea in organizatia mondiala ca entitate si nu ca stat.
Propaganda Hamas sustine insa, secondata din Liban, de Hezbollah ca doar o solutie militara este de natura sa puna capat ocupatiei israeliene. Miscarea clasificata drept terorista in Statele Unite incearca sa profite si de schimbarile generate de „primavara araba” care au adus la putere in citeva tari, si in special Egipt, miscari islamiste. Hamas este apropiat de Fratia Musulmana si crede ca aceste schimbari ii ofera proeminenta in fata Autoritatii Palestiniene, ca reprezentant al intereselor palestiniene.
Egiptul, pe de alta parte a jucat la doua capete de-a lungul crizei: presedintele Morsi a fost omul de stat care a obtinut armistitiul, in timp ce alte personalitati ale Fratiei Musulmane au jucat cartea populista virulent anti-israeliena. Influenta crescinda a Egiptului nu poate sa placa la Teheran, Iranul fiind cele care a inarmat Hamas cu rachetele de lupta care au ajuns pina la Tel Aviv si Ierusalim.
Conflictul intre suniti si siiti s-ar putea manifesta in conflictul israeliano-palestinian, un alt jucator important fiind bogatul Qatar. Israelul a demonstrat ca, gratie noilor tehnologii si disciplinei populatiei, poate face fata unui atac prelungit cu rachete.
Succesul dispozitivului de interceptare a fost spectaculos, veste proasta pentru Hezbollah, o alta factiune inarmata de Iran, care isi bazeaza strategia militara pe astfel de rachete.
In Israel urmeaza alegeri in Ianuarie, sansele premierului Netaniahu de a obtine un nou mandat fiind intarite ca urmare a conflictului cu Hamas. Diplomatia americana a fost si ea prezenta, prin Hillary Clinton, facind posibil acordul la care s-a ajuns. Turcia a incercat sa joace un rol, dar Egiptul s-a dovedit in cele din urma factorul decisiv.
