Linkuri accesibilitate

„Suntem un stat unde nu funcţionează normal nici o instituţie democratică...”


Alexei Tulbure
Alexei Tulbure

Un interviu cu Alexei Tulbure, fost ambasador al R. Moldova la ONU și la Consiliul Europei.


La Chișinău a avut loc săptămâna aceasta, organizată de Partidului Comuniștilor, o conferință intitulată „Republica Moldova – Stat Capturat”, care și-a propus să caute soluții pentru refacerea legăturii dintre administrație și populație. Unul din vorbitori, cu care a stat de vorbă Vasile Botnaru, a fost Alexei Tulbure, fost ambasador la ONU și la Consiliul Europei, care s-a pronunțat pentru crearea unei „agende naționale” alternative față de cea a guvernării.

Europa Liberă: Opoziţia comunistă preia, de fapt, o noţiune de la politologi care, la unison, de câteva luni, spun că este vorba de un stat capturat. Această constatare, auzită din gura unor analişti, mai seamănă a diagnostic academică. În momentul în care partidul o preia, guvernarea o poate trata exact ca pe o declaraţie politică, nefondată, pentru care nimeni nu poartă răspundere. Acuma, pentru ca eventual acest diagnostic, această analiză să aibă alura unei constatări probate, nu neapărat în instanţă, să nu fie doar un bau-bau pe care societatea îl va trata ca atare: că latră câinii în jurul harbuzăriei, dar nu se ştie au venit hoţii sau nu. Deci, iată pentru ca într-adevăr societatea să vrea să afle adevărul, să vrea să facă sondaje profunde, să delege cuiva încredere, nu ştiu: Academiei, mediului universitar, pentru ca să se lămurească dacă într-adevăr aşa stau lucrurile sau, pur şi simplu, este o fumigenă?

Alexei Tulbure: „Cum aţi menţionat şi dumneavoastră foarte corect, oamenii din domeniul expertizei politice, din domeniul academic, într-un sens oarecare, au introdus în circuitul nostru politologic sau politic, dacă doriţi, această noţiune de stat capturat care, la rândul său, a fost preluată de la experţii Băncii Mondiale.

În raportul prezentat, în cadrul acestei conferinţe „Republica Moldova – stat capturat”, am spus că stabilitate avem, dar nu avem dezvoltare. Adică stabilitate în sărăcie sau stabilitate în degradare lentă. Nu cred că Academia de Ştiinţe sau mediul academic trebuie să se ocupe de probarea acestei stări de lucruri.

Eu îmi închipui că noi simţim pe propria piele tot ce se întâmplă şi în sensul calităţii guvernării (în opinia mea, una foarte proastă), şi din cauza că instituţiile statului sau instituţiile democratice din Republica Moldova sunt sub un deplin control politic din partea partidelor politice, din partea puterii. Acest lucru a fost confirmat şi atunci când a fost dată publicităţii anexa secretă a acordului de creare a Alianţei. Şi se vede clar ce instituţii sunt controlate şi de ce partid.

A fost speranţa şi atunci, vă spun sincer: foarte multă lume a avut o ridicare sufletească, mă refer la ieşirea prim-ministrului în iulie 2011 şi în octombrie. Noi cred că am vorbit foarte mult despre aceste ieşiri, dar eu, repet, pentru că e de o importanţă fundamentală, când el a dat un diagnostic foarte corect al situaţiei din ţară, vorbind despre corupţie, vorbind despre mafiotizare, atacuri raider, controlul politic asupra instituţiilor şi necesitatea de a ne debarasa de toate lucrurile acestea.”

Europa Liberă: Şi, la un moment dat, s-a resemnat.

Alexei Tulbure: „Până la urmă, nu s-a întâmplat nimic. S-a resemnat. Noi numai putem să presupunem ce s-a întâmplat, cine şi cum a acţionat asupra lui, asupra partidului dumnealui şi aşa mai departe. E păcat că s-a întâmplat aşa. De aceea, vă spun sincer: mă bucur că opoziţia preia anumite teme şi le promovează activ, inclusiv în Parlament.”

Europa Liberă: Mă tem că pentru Partidul Comuniştilor este doar o pârghie, o soluţie politică, pentru a doborî Alianţa şi a intra în locul lor.

Alexei Tulbure: „Eu am înţeles. Eu împărtăşesc, într-un fel scepticismul dumneavoastră, pentru că, într-adevăr, dacă aici nu este o conştientizare fundamentală a experienţei trecutului, a situaţiei în care se află ţara, a necesităţii de schimbări fundamentale, radicale, bineînţeles că, fiind în opoziţie, poţi să faci uz de orice instrumentariu politic, ca pe urmă să vii şi să repeţi performanţa. Eu numesc asta circulaţia idiotismului în politica moldovenească, făcând referire la opera lui Voinovici „Aventuri ale soldatului Cionkin”.

Bineînţeles că aceasta nu are niciun rost: acuma eşti în opoziţie, te uiţi altfel, cu alţi ochi, înţelegi anumite lucruri. Cel puţin, aşa pare, că înţelegi. După aceasta vii şi te transformi, ştim noi în ce. Eu sper şi sunt anumite semne că totuşi opoziţia de astăzi a tras învăţăminte din trecutul său: timid, poate nu în măsura în care am fi dorit noi. Dar şi actualul preşedinte şi, mă rog, unicul până la moment preşedinte al Partidului Comuniştilor a recunoscut responsabilitatea partidului său pentru ceea ce avem noi astăzi. E un pas în direcţia corectă. Eu sper că acesta e începutul unei căi de purificare politică, să spunem, politică, purificare ideologică a opoziţiei.”

Europa Liberă: Un coleg, politolog străin, îmi spunea că ar crede în sinceritatea opoziţiei, dacă comuniştii ar renunţa la grandomania lor. Până nu demult, ei spuneau că singuri sunt în stare să dea jos puterea, nu au nevoie de aliaţi. Iată uşor-uşor au apelat la social-democraţi, la Şelin personal. Acum apelează la mediul politologic. În felul acesta, cumva recunosc indirect că tactica aceasta a lor, şapko kidateliskaya, cum se spune la ruşi, a suferit eşec. Dar nu sunt suficient de sinceri, ca să recunoască că nu mai pot să obţină scorul din 2001, că nu mai sunt atât de puternici ca să revină în forţă în Parlament şi atunci ar avea poate mai mulţi adepţi.

Alexei Tulbure: „De acord. Sunt absolut de acord cu dumneavoastră. Mai mult chiar: consider că principala problemă a Partidului Comuniştilor, în perioada guvernării lor, era monopolul acesta a puterii. Un monopol care nu este tolerat de un mediu, pluripartidist, care bun-rău, dar oricum exista şi există în Republica Moldova. Atunci când nu există acest pluralism politic, el începe să se formeze în interiorul partidului. Noi ştim că erau foarte multe ciocniri, şi intrigi, şi luptă în interiorul partidului, în surdină. Într-adevăr partidul, dacă astăzi e în opoziţie, iar mâine va fi la guvernare, trebuie să-şi caute aliaţi şi ei spun despre aceasta. Poate nu atât de răspicat şi tare, cum ne-am fi dorit-o.”

Europa Liberă: Pentru că este jenant?

Alexei Tulbure: „Nu, pentru că nu s-au deprins încă cu acest gând. Dar cred că ei se mişcă spre aceasta, pentru că opoziţia este o stare foarte benefică pentru sănătatea politică a oricărui organism, inclusiv a partidului respectiv.”

Europa Liberă: În aceste condiţii pe care le-am schiţat, dumneavoastră propuneţi o soluţie, poate idealistă, să se impună o altă agendă naţională? Cum se poate obţine aceasta?

Alexei Tulbure: „Noi am vorbit 20 de ani despre nişte chestiuni, care, în opinia mea, nu sunt importante pentru soarta acestei ţări, acestei naţiuni, stat: cine suntem, cum ne numim, denumirea istoriei şi aşa mai departe, adică întrebările identitare. Bineînţeles că efortul şi potenţialul naţiunii a fost irosit în aceste discuţii. Idealiştii vorbeau despre chestiuni identitare, paralel aceştia mai abili se ocupau de furt şi de jaf.

Am ajuns acolo unde am ajuns, suntem un stat corupt, suntem un stat unde nu funcţionează normal nici o instituţie democratică. Noi suntem un stat care nu ştim ce e cu agricultura noastră, poate fi interesantă această agricultură pentru o anumită piaţă, fie occidentală, fie orientală. Noi suntem un stat deindustrializat.

Da, procesul de deindustrializare nu e un fenomen al Republicii Moldova sau al fostei Uniuni Sovietice. El se întâlneşte peste tot în lume. Însă acolo se caută soluţii. Eu nu văd dezbateri publice pe această temă în Republica Moldova.

Noi suntem un stat în care avem o educaţie neperformantă. Şi nu e problema denumirii limbilor sau cantităţii şcolilor. Poate şcolile trebuie reduse. Într-adevăr, la noi s-a redus de 2-3 ori numărul elevilor. Ce să facem cu aceste încăperi? Cum să le întreţinem? Problema e alta: care e calitatea programelor de studiu? Eu am copii în şcoală. Şi judec în cunoştinţă de cauză: copiii mei nu au timp liber, nu au copilărie, nu au timp să se gândească; să citească cărţi nu au timp, trebuie să-şi facă lecţiile. Programele sunt supraîncărcate. Noi am preluat de acolo, de acolo, am făcut un amalgam.”

Europa Liberă: Şi pe lista aceasta putem pune cultura, teatrele sportul.

Alexei Tulbure: „Totul. Absolut totul.”

Europa Liberă: Şi atunci cum ajung acestea pe agendă?

Alexei Tulbure: „Agenda nouă trebuie să includă ce facem cu lucrurile acestea. Şi ce stat edificăm noi aicea? Un stat care asigură echitate o socială pentru majoritatea cetăţenilor săi: şi cei mai înstăriţi, şi cei mai slabi.”

Europa Liberă: Dar, la modul practic, cum facem aceasta?

Alexei Tulbure: „Şi aici nu e principial: mergem noi în Uniunea Europeană sau nu mergem în Uniunea Europeană. În intervenţia mea pe care am avut-o la această conferinţă eu vorbesc despre lucruri foarte simple. Am vorbit despre aşa-numitul compromis mic.

E polarizată şi societatea. Clasa politică nu se poate înţelege asupra unor chestiuni minimale, să spunem. Încercaţi un bec să schimbaţi, de exemplu, pe scară într-un bloc cu 10 etaje. E o problemă. Nu mai vorbesc de probleme politice.

Haideţi atunci să convenim asupra unor lucruri elementare. Să spune aşa: „Fraţilor, nu discutăm acuma ne ducem în Uniunea Europeană, sau Uniunea Vamală, ne unim cu România, rămânem [independenţi], haideţi să facem reforme în sistemul judiciar. De sistemul judiciar nu se atinge niciunul. Facem aşa cum trebuie de făcut: schimbăm oamenii, în cazul în care sunt încălcări, îi pedepsim, le mărim salariile şi aşa mai departe. Haideţi să creăm un punct de stabilitate, de la care, ca nişte cercuri, se va porni stabilitatea şi dezvoltarea. ”
XS
SM
MD
LG