Văd deunăzi, pe sticlă, o cîntăreaţă care îmi lămureşte că un copil nu poate fi ţinut mereu închis în casă. El trebuie să mai şi iasă afară. Iar afară tuberculoza rapace ne pîndeşte de după orice colţ. Prin urmare, dacă progenitura ta tuşeşte mai mult de trei săptămîni, mergi cu ea la medic, căci consecinţele ezitării pot fi grave. Asta ne sfătuieşte să facem cîntăreaţa.
Văd, în altă zi, un omulean bonom care, tot pe sticlă, ne spune să mergem la medic dacă tuşim mai mult de trei săptămîni. Şi asta pentru că tuberculoza poate fi tratată. Dacă eşti responsabil şi vigilent, fireşte.
Le mulţumesc din tot sufletul atît redutabilei interprete, cît şi omuleanului grijuliu. Avertismentul lor e benefic. Acum o să ştiu ce să fac în cazul în care voi tuşi prea multă vreme. Şi alţi concetăţeni, care îşi ignorau tusea, vor deveni pesemne mai responsabili. Sau poate nu vor deveni. Că la noi orice e posibil.
Altminteri, trebuie să spun că apariţiile astea pe sticlă, care fac parte dintr-o campanie anti-tuberculoză, m-au întristat foarte mult. Înainte de a te responsabiliza, ele te bagă în sperieţi. Înainte de a-l convinge pe om să meargă la medici, ele îl conving că situaţia e catastrofală, că tuberculoza e pretutindeni şi mereu te poate ataca.
Cum s-a ajuns la starea asta? Simplu de tot. După 1991, sărăcia, mizeria, insalubritatea, ignoranţa şi decăderea morală au dus la proliferarea tuberculozei. O boală pe care sistemul sovietic, cu toate hibele lui evidente, reuşise s-o suprime. Însă tranziţia interminabilă a readus-o în scenă.
Autorii campaniei anti-tuberculoză consideră că cetăţeanul avertizat va alerga la medic şi astfel tuberculoza va fi din nou învinsă. Însă cetăţeanul care îi priveşte cu ochii mari pe merituoasa interpretă şi pe omuleanul bonom ar putea să gîndească altfel. El ar putea să se întrebe, pe bună dreptate, care e rostul tratamentului în condiţiile în care te poţi îmbolnăvi pe urmă oriunde te-ai afla.
Cetăţeanul ar putea să-şi amintească de poveştile mass-mediei, cu tebecişti care se plimbă pe străzi şi merg în transportul în comun. El ar putea să constate că Moldova rămîne în continuare cea mai săracă ţară europeană. Or, se ştie că sărăcia şi tuberculoza merg mînă-n mînă. El ar putea să remarce că alţii tuşesc de le sare cămaşa de pe ei şi, cu toate acestea, nu se grăbesc să viziteze medicul. Iar şi mai rău e altceva.
Cetăţeanului înfricoşat de starea lucrurilor ar putea să-I licărească în cap gîndul că poate scăpa sigur de tuberculoză numai pe alte meridiane. La ce bun să te tratezi într-un mediu periculos? Nu e mai bine să dai bir cu fugiţii?
