Am vorbit ieri cu un cetăţean uluit de îmbrînceala din Parlament. Omul nu putea să înţeleagă cum de nişte aleşi ai poporului, în sala legislativului, se comportă ca nişte huligani ordinari. Pe mine însă nu mă miră deloc bătaia deputaţilor.
Să remarcăm în primul rînd faptul că busculada parlamentarilor reflectă ceea ce se întîmplă de multă vreme pe palierul cotidianului. Parlamentul e un fel de societate în miniatură şi nu poate fi foarte diferit de comunitatea dezagregată în care tronează principiile şi valorile junglei.
De remarcat că implicaţi în luptă au fost chiar reprezentanţii celor mai mari fracţiuni parlamentare – PCRM şi PLDM. Eu aş zice iată ce. Episodul dizgraţios din forul legislativ e de fapt floare la ureche. Putea fi şi mai trist, dacă privim cu atenţie în jurul nostru. Unde mai pui că bătăi mult mai straşnice au existat şi prin parlamentele unor ţări mai prospere.
Altminteri, cînd un om copleşit de griji, din cea mai săracă ţară europeană, vede asemenea ieşiri nervoase ale deputaţilor, ce sentimente îl încearcă oare? Eu cred că omul e pătruns de un profund dezgust, de o repulsie temeinică.
Lucrurile sînt de domeniul evidenţei. În condiţiile în care ne aflăm timp de două decenii, aleşii poporului pot să scoată ţara din mocirlă numai dacă pun deasupra intereselor înguste de partid interesul naţional. Iar dacă pentru tine, ca deputat, interesul naţional nu e un balon de săpun, tu nu transformi Parlamentul în gală de box. Dimpotrivă, îţi reprimi impulsurile neadecvate şi încerci să găseşti împreună cu oponentul soluţii pentru ţară. Ceea ce avem ani de zile în Parlament e departe de supremaţia interesului naţional.
