sâmbătă, decembrie 20, 2014 Ora Locală 19:14

Nicolai Costenco: Vulturul (!?)

 

      A   apărut recent la editura ARC, în seria „Personalităţi notorii”, volumul „Nicolai Costenco, cavaler al poeziei”, coordonator şi autor de studii istoricul literar şi profesorul universitar Vasile Malaneţchi.

     Este un remarcabil succes al realizatorului valoroasei investigaţii, dar şi a editurii Academiei de Ştiinţe, care readuc în actualitate marile figuri ale culturii şi spiritualităţii române din Basarabia zbuciumatului secol trecut.  

      Prin destinul dramatic al acestui emblematic exponent al literelor basarabene care a fost poetul, prozatorul, dar şi memorialistul Nicolai Costenco, cel care a făcut 15 ani de Siberie (rimând Siberia cu... Beria!), publicul cititor va putea să cunoască prin viaţa şi creaţia sa plină de ascensiuni fulminante, dar şi de căderi inevitabile adevăratul suflu al tristei epoci, care a fost cea de după ocuparea Basarabiei de tancurile Armatei Roşii în iunie 1940...

    În rândurile ce urmează ţin să mă opresc doar asupra unui singur moment care m-a intrigat la lectura studiilor, exegezelor, recenziilor, amintirilor sau simplelor consemnări ale numeroşilor autori care au fost incluşi în volum...

     E vorba de eseul cu titlul interogativ „O literatură fără jurnal?”, semnat de eminentul critic literar şi eseist de mare clasă Eugen Lungu.

     La fel ca cei mai mulţi dintre autorii incluşi în carte, E. Lungu este şi dânsul de părerea că cea mai rezistentă operă a scriitorului, ce a suportat ani lungi de puşcărie în gheţurile Siberiei, este proza memorialistică „POVESTEA VULTURULUI”, realizată în 1955 chiar acolo, dincolo de Cercul polar, imediat ce s-a simţit în afara pericolului de a fi iarăşi condamnat, după moartea tiranului Stalin şi anunţarea amnistiei...

   După o minuţioasă şi inspirată analiză şi interpretare făcută cu multă simţire a „POVEŞTII...”, în alineatele finale ale textului său, eseistul se pronunţă asupra frazei şi stilului cărţii.

   „Fraza e inegală, curgând când firesc şi fluent, copiind pitoreştile meandre ale Nistrului, când împotmolindu-se într-o magnificenţă bizară suferind de prea multă literaturizare ades gongorică cu stufozităţi neologice, prin care scriitura respiră greu...” Şi-şi ilustrează afirmaţia: „După certurile (şi nu numai! - nota mea) cu tânăra soţie vine rasputiniana pocăinţă, urmată de stridente îmbrăţişări ce schimbau lumea într-o fanfară violentă la extrem, să modeleze iarăşi la solo flautul unei senine împăcări” (p.11), „Centralul (închisoarea) Aleksandrovsk sta greoi ca blestemul împietrit  al victimelor  de privirile pietrificate de sfinx ale destinului vitreg” (p.61) etc., etc.

    Acum atenţie la cea ce urmează, pentru că e anume  remarca ce m-a provocat la redactarea acestei sumare note.

    „CHIAR TITLUL MI SE PARE UŞOR UMFLAT, POMPAT CU VANITĂŢI LITERARE”.

      Deşi pusă între paranteze, ca ceva fără prea mare importanţă în contextul eseului, observaţia, fără să fi  vrut eu anume, mi-a iscat, brusc, câteva întrebări.

     Ce a avut în vedere Eugen Lungu?

     La care titlu s-a referit?      

     De sigur, la „POVESTEA VULTURULUI”!

     Deci, acest titlu i s-a părut „UMFLAT, CU VELEITĂŢI LITERARE”?

     Şi, tot aşa, fără să fi căutat anume, Intenţionat, o  explicaţie a faptului de ce m-a surprins această opinie a colegului, mi-am zis: „Dar parcă am mai auzit - citit ceva de genul acesta, CU VULTURUL... Şi tot din acea epocă şi venind tot de la un autor din acele vremuri... Cine să fie şi de unde să vină?”

   Deschizând Dicţionarul scriitorilor români din Basarabia,  1812-2010, citesc la pagina 308: ”DEBUT EDITORIAL CU VOLUMUL „BLESTEM”(1937), URMAT DE MOARTEA VULTURULUI (1938)”...

    Despre cine este vorba?

    Despre Bogdan Istru, bineînţeles!

    Marele amic şi coleg de generaţie, dar care a avut un cu totul alt destin decât cel al lui Nicolai Costenco.

   Bogdan Istru a prosperat sub noul regim, ajungând şi dânsul, alături de Em. Bucov şi A. Lupan un clasic, fondator al literaturii sovietice moldoveneşti... (Dumnezeu s-o... iepure!)

  Să fie oare un titlu UMFLAT, cum i s-a părut lui Eugen Lungu?

 Sau o polemică a lui Costenco, peste ani, nu doar cu... Istru cel fericit, ci cu o întreagă EPOCĂ???

                         19 decembrie 2014  

                V. Beşleagă


A plecat Pavel Balmuș, marele erudit

 

Abia dacă a apucat să împlinească cei şaptezeci de ani pe care îi dăruieşte Sfânta Scriptură  fiecărui om (Viaţa omului – şaptezeci de ani, ce e pe deasupra, boală şi suferinţă).

Destulă suferinţă a avut de înfruntat Pavel şi până aici:a fost mereu asaltat de tot felul de  slăbiciuni, dar a luptat cu ele şi le-a învins.

Acum l-au dat gata ele pe dânsul. 

Dar a fost un adevărat erou.

A trăit o viaţă frumoasă, demnă, plină de bucurii intelectuale, în compania marilor spirite ale culturii româneşti, printre care cele mai familiare i-au fost  Haşdeii,miraculoasa dinastie a Hasdeilor. Domnia Sa a fondat celebrul Centru de Cercetări în Hașdeulogie din Chişinău, care a fost şi rămâne unicul de acest fel în tot spaţiul românesc marcând faptul că geniul Basarabiei a revenit, după ani mulţi şi grei, acasă, spre a le aminti alor noştri, dar şi lumii întregi că acest pământ a născut  asemenea titani ai cunoaşterii umane...

Pavel Balmuş a fost cel care a cunoscut ca puţini alţii marile avuţii ale scrisului nostru secular, atât de uitat şi ignorat în timp, a fost cel care a editat pe marii noştri cărturari, pornind de la Dosoftei şi până la enigmaticul autor al romanului anonim „Aglaia”,care a zăcut în hrubele  imperiului rusesc peste suta de ani...

Palmaresul cărţilor Domniei Sale este unul impresionant. Întreaga sa viaţă este un şir de cărţi de o inestimabilă valoare...

Tragicul sfârşit i-a venit tot aflându-se între şi în compania cărţilor: pe 11 decembrie a fost la Iaşi unde a lansat cele trei volume ale sale recent apărute, pe 12 decembrie porni să ducă unui coleg o carte ce îi fusese  transmisă de colegii de la Iaşi, dar nu apucă  să iasă din casă şi fu secerat de nemilosul destin...

Rămîne să ne aplecăm asupra acestor ultime studii ale sale.

Acum aş vrea să consemnez câteva reflecţii pornind de la acest trist eveniment...

Azi, la Biserica Tuturor Sfinţilor de la Cimitirul central am asistat la o slujbă divină întru pomenirea celui plecat dintre noi. Au venit să-l petreacă pe ultimul drum mulţi colegi şi prieteni. Am stat în tăcere alături de bunul nostru Pavel şi am comunicat cu sufletul lui blând şi curat. Dar cum se întâmplă, am mai schimbat şi câteva cuvinte între noi. Îl aveam de vecin pe veneratul savant Grigore Botezatu, unul dintre puţinii patriarhi ai branşei noastre. Cum eram într-un sfânt lăcaş, ne-am adus aminte de Biserica celor Trei Ierarhi de la Iaşi, în care odihnesc marile personalităţi ale neamului românesc: Vasile Lupu, Alexandru Ioan Cuza şi Dimitrie Cantemir...

La un moment dat Grigore Botezatu zice:

- Dar ştii că Pavel a murit la Iaşi?

- Nu ştiam, îi răspund. Dar în gândul meu m-am întrebat: dacă a murit la Iaşi, de ce nu văd pe niciun coleg de acolo să fi venit la înmormântare?

Când am ieşit din biserică şi am pornit spre locul lui de veci, o întreb pe Clara, consoarta lui Pavel, e adevărat că Pavel s-a săvârşit la Iaşi?

- Nu, zice doamna, acasă a fost...

Şi  acum am ajuns la momentul pe care am ţinut să-l relatez în finală.

În 1991 am mers cu un grup de chişinăueni la Iaşi ca să comemorăm 300 de ani de la moartea lui Miron Costin. (Sau, poate, cu... altă ocazie?) După partea aşa zisă oficială, gazdele ne-au invitat să vizităm celebra locaţie Bolta Rece. La întoarcere, mergând spre hotel prin străzi şi stradele, am fost conduşi de academicianul şi marele  lingvist Silviu Berejan, Dumnezeu să-l odihnească... Şi, cum era o seară frumoasă, cu lună, dar la Iaşi totul e frumos, în orice anotimp, parcă-l aud şi acum pe Silviu spunând cu multă emoţie în glas:

- Ce mult aş dori să mor aici, la Iaşi... Aici să mor, aici să fiu înmormântat...

A murit la Chişinău. La Chşinău a fost înhumat.

Dar de ce să fi avut acea dorinţă Silviu Berejan?

Aflat în vechea capitală a Moldovei am vizitat cimitirul Eternitatea unde am găsit atâtea nume cunoscute...

A plecat Pavel Balmuş dintre noi. Şi ne-a lăsat atâta durere, dar şi atâtea lucruri frumoase, care vor dăinui în inimile noastre  şi ale celor ce vor veni după noi...

Dumnezeu să-l odihnească în pace...     

16 decembrie  2014                        

P.S. Acum, după ce am terminat acest mic text, mi-a venit şi răspunsul: cred că mulţi dintre noi ar avea aceeaşi sfântă dorinţă de a-şi încheia periplul vieţii în dulcele târg al Ieşilor, dar... Dar destinul ne cheamă acasă, precum l-a chemat pe regretatul Pavel Balmuş, ca să împlinim o nedezminţită mărturie că şi aici vom odihni tot în humă românească...  


Adrian Ciubotaru, Pavel Păduraru, Vadim Vasliu: Postelectorală

 

De ce i-am  asociat pe aceşti trei autori într-un singur titlu?

Pentru că mă interesează, dar mă interesează mult, cum percep, cum analizează, dar şi mai mult, cum interpretează tinerii noştri ziarişti-analişti politici cele mai fierbinţi evenimente politice care ne afectează. În cazul de faţă: RECENTUL SCRUTIN ELECTORAL ŞI REZULTATELE LUI.

Menţionam cu o altă ocazie, în ajun de 30 noiembrie, că o statistică ne aduce la cunoştinţă următoarea cifră: ÎN COMPONENŢA ELECTORATULUI NOSTRU COTA TINERILOR E DE 35%. De unde deduceam ideea: dacă tinerii noştri vor ieşi să voteze, dar corect, dacă ei vor aduce fiecare câte un bătrân rătăcit şi nostalgic, atunci se va putea depăşi peste jumătate din numărul de votanţi, ce vor susţine înaintarea noastră spre Europa... Şi mai adăugam, dar asta doar pentru mine: ŞI ATUNCI TINERI NOŞTRI NU SE VOR FI VĂZUT NEVOIŢI A CORECTA PRIN REBELIUNE GAFELE  PĂRINŢILOR ŞI BUNEILOR, AŞA CUM S-A ÎNTÂMPLAT PE... 7 APRILIE 2009...

De ce am început cu acest  moment?

Pentru că am auzisem din partea mai multor persoane din generaţia mai nouă că... nu au de gând să participe la vot... Ceea ce m-a întristat mult ...

Dacă s-au plasat mulţi printre absenteişti sau nu prea, nu am de unde să ştiu, dar ştiu cu certitudine cum văd şi cum interpretează dragii mei colegi mai tineri MERSUL, DAR ÎN PRIMUL RÂND REZULTATELE  ISTORICULUI SCRUTIN DIN  NOIEMBRIE 2014.

Citez din eseul lui Adrian Ciubotaru (Jurnal de Chişinău, 5 decembrie c.): „Noul triumvirat (Filat, Lupu, Ghimpu - V.B.) nu ar trebui să-şi bată capul acum de ce Dodon a adunat atât de multe procente şi de la cine. Ar trebui, mai curând, să se întrebe de ce, după cinci ani de guvernare, Vestul - singura noastră şansă de supravieţuire în contextul geopoilitic de azi - a rămas, în Moldova, OPŢIUNEA CONŞTIENTĂ DOAR A UNEI PĂRŢI, DELOC IMPRESIONANTE, A POPULAŢIEI”. În  continuare: „ŞI REZULTATUL ACESTA  NU ESTE REZULTATUL LUI DODON ŞI NICI A STELUŢEI LUI DODON. ACEST REZULTAT ESTE AL LUI VLADIMIR VLADIMIROVICI PUTIN... „La care urmează comentariul-explicaţia, adevărat, între paranteze: „autorul acestei fraze, care SUNĂ CA UN VERSET BIBLIC, ESTE VLAD FILAT).”  Şi concluzia: „IATĂ CUGETAREA CARE REDĂ PERFECT LOGICA GUVERNANŢILOR NOŞTRI”... 

Să luăm act de aceste aserţiuni şi să mergem mai departe.

Citez din amplul interviu acordat de Preşedintele PLDM, Vlad Filat, lui Pavel Păduraru (Timpul, 5 decembrie c.): „Surprinzător, notează colegul reporter: Vlad Filat recunoaşte că MOLDOVA NU ARE  JUSTIŢIE, IAR POLIŢIA ŞI PROCURATURA SUNT INSTITUŢII NEFUNCŢIONALE” .

 Ce ziceţi de o atare declaraţie? Cum consună ea în raport cu... „LOGICA GUVERNANŢILOR NOŞTRI”? Au ei sau nu au logică? Să auzim ce spune în continuare  Vlad Filat.

Despre scorul socialiştilor: „Dodon a acumulat cele mai multe voturi, dar nu a câştigat alegerile”.

Despre  securitatea  informaţională: „Nu poţi să comunici cu oamenii despre valorile europene, dacă imediat după plecarea ta, vin alţii care pur şi simplu nimicesc aceste valori, printr-o manipulare asiduă”.

Despre presiunea ruşilor: „Proiectul ruşilor cu denumirea „Moldova”avea scopul bine determinat. Rogozin nu degeaba dă din deget, cu toate că un simplu calcul matematic arată că nu e aşa cum zice el.” Acum atenţie maximă la cât de sincer este preşedintele partidului: „OBIECTIVUL LOR A FOST  SĂ LOVEASCĂ ÎN  PLDM ŞI ÎN MINE, CA SĂ NE DOBOARE. RECUNOSC, ÎN PARTE AU REUŞIT”-

Despre Usatîi: „Proiectul Usatîi ESTE AL SERVICIILOR SECRETE RUSEŞTI ŞI AL LUMII CRIMINALE”...

 Or, Preşedintele PLDM, Vlad Filat, pus faţă în faţă cu scriitorul şi, în cazul de faţă, reporterul Pavel Păduraru, a dat dovadă de O LOGICĂ DE ÎNALTĂ ŢINUTĂ, DAR ŞI DE O SINCERITATE  EXTREM DE RARĂ PRINTRE  POLITICIENI.

În fine, cel de al treilea autor, anunţat în titlu, Vadim Vasiliu (Adevărul din 5 decembrie c.) titrează: „DODON AMENINŢĂ: INTEGRAREA EUROPEANĂ SE VA FACE FĂRĂ GĂGĂUZIA,TRANSNISTRIA ŞI NORDUL MOLDOVEI”. Da, da, aţi auzit bine: asta  a declarat liderul socialiştilor, care mai şi vrea ALEGERI ANTICIPATE...

Pentru ce aceste referiri la cei trei autori, respectiv, la cele trei texte ce vizează realităţile noastre postelectorale? În opinia mea, o caracteristică a mass-media  de la noi, ca să nu zic mai dur, O CARENŢĂ  ESTE EXCESIVA PERSONALIZARE A PROBLEMELOR ŞI FENOMENELOR  POLITICE, ASUPRA CĂRORA SE CONCENTREAZĂ ATÂT ANALIŞTII POLITICI, CÂT ŞI REPORTERII.

Ce am în vedere?

Când se vorbeşte de o  problemă încurcată, de o... nereuşită, de o neregulă în viaţa noastră socială, dar mai ales în realităţile politice, imediat este numită o persoană, dar NUMITĂ DUR, FĂRĂ MENAJAMENTE, LA SÂNGE. Ca şi cum totul ar fi depins de acea persoană, care persoană se face răspunzătoare de  multele şi nesfârşitele noastre belele. Auzi mereu: „Chirtoacă! Chirtoacă!” Ori: „Filat!Filat!” Ori: „Dodon! Dodon!” Ori: „Pahotniuc! Plahotniuc!” Etc... Şi nu se merge în profunzime, la rădăcina lucrurilor, fenomenelor, ca să ni se arate de unde provin acele MULTE ŞI NESFÂRŞITE ALE NOASTRE BELELE?

Iar ele au rădăcini adânci. Vă voi aminti doar două. Mai întâi: ACEST STAT CARE SE NUMEŞTE REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT ARTIFICIAL, CREAT DE ALŢII ŞI PENTRU ALŢII. NOI VREM SĂ FACEM SĂ FIE AL NOSTRU ŞI PENTRU NOI, DAR ACEI ALŢII ÎL VOR TOT PENTRU EI. În al doilea rând: AŞA NE-A AŞEZAT DUMNEZEU PE ACEST PĂMÂNT CĂ, ACUM, ÎN ACEST SECOL, ÎN ACEASTĂ CONJUNCTURĂ POLITICĂ, LA FEL CUM ERAM CU SECOLE ÎN URMĂ, RĂMÂNEM ÎN CALEA TUTUROR RĂUTĂŢILOR, ADICĂ LA LINIA DE CONFRUNTARE A DOUĂ MARI FORŢE, IAR NOI MICI  ŞI...

Apoi cum să dai vina pe politicienii noştri, să-i blamezi zi şi noapte, că nu fac asta, nu fac cealaltă, parcă ei ar fi brodit destinul nostru blestemat... De, fac şi ei ce pot, iar pentru asta se cuvine să-i sprijinim şi să-i ajutăm, nu să tot dăm cu pietre în ei...

Spunea un mare şi crud adevăr despre neamul nostru Eminescu: cea mai mare plăcere a românilor este să-şi omoare domnitorii („Influenţa austriacă asupra Principatelor Române”). Dar şi proverbul popular o confirmă: SCHIMBAREA DOMNILOR, BUCURIA NEBUNILOR! Pe aste trăsături urâte mizează duşmanii neamului nostru şi ajung să ne dezbine. Aşa se face că o JUMĂTATE TRAGE ÎNTR-O PARTE, ALTĂ  JUMĂTATE ÎN ALTĂ PARTE...

TaguriRadio Europa Liberă, Blog, Vladimir Beșleagă, alegeri 2014


Dan Nicu și... pronosticu'...

 

Mai rămân câteva zile până la scrutinul din 30 noiembrie, astfel că turaţiile electorale înregistrează cote din ce în ce mai ameţitoare.

Panouri publicitare gigantice !

La toate intersecţiile şi cu mutre supradimensionate!

Cutiile poştale se aseamănă cu nişte pisici a făta de atâta hârtie ce te îndeamnă a vota pe cutare sau cutare subiect concurenţial.

Mese rotunde... emisiuni interactive... conferinţe de presă ...

Se cutremură lumea din cer până în pământ şi invers.

 VINE APOCALIPSA!

Aşa ceva nu am mai trăit, deşiam văzut destule la viaţa mea...

Urmăresc cu atenţie ce spun analiştii politici.

Mai cu seamă mă interesează prognozele lor.

Mai puţin sondajele, care, se ştie, sunt făcute la comandă şi arată cam ce sume au fost vărsate. Îmi sprijin afirmaţia pe chiar spusele unuia dintre aceşti executori, auzite cu propriile urechi: „După cum ţi se plăteşte, aşa arată şi... rezultatele!”

Ei bine, de la firmele de sondaje, analiştii politici şi pronosticarii îmbătrâniţi în rele nici nu ai ce să aştepţi mare lucru.

Curiozitatea mea seîndreaptă, în acest context mai mult decât tensionat şi tulbure, spre VOCILE TINERE.

Am descoperit, în ultimele zile, două: cea a lui ALEX COZER şi a lui DAN NICU. Mai exact, DAN NICU şi ALEX COZER.

Pe Dan Nicu îl cunosc de câţiva ani. E un tânăr care m-a impresionat prin cultură, erudiţie, spirit metodic, profund, obiectiv în cele ce scrie şi publică... Am avut cuvinte de laudă la lansareacărţii sale acum ceva timp... Aşa se face că atunci când am aflat că s-a pronunţat în privinţa Marelui Seism ce ne aşteaptă pe 30 noiembrie, am făcut tot posibilul să găsesc textul ca să mă informez de la... sursă.

E la rubrica „Tableta zilei”,cu titlul „Efectul „Ucraina” în politica de la Chişinău”, apărut în Adevărul din 21 noiembrie c., pag. 6.

Deschid şi citesc cu ochi cât fundul căldărilor: oare ce-o să spună mult admiratul meu prieten mai tânăr? Dau gata un alineat, dau două, - nimic nou! Vântură nişte sondaje, care, precum ziceam, nu mă interesează pentru că sună ca nişte nuci seci. Interesul meu se răceşte brusc... În care clipă aud propria-mi voce replicând: „Dar Alex Cozer, în emisiunea „CABINETUL DIN UMBRĂ” de joia trecută, moderată de Val Butnaru, a apărut mult mai, ba chiar foarte interesant!” Deci, am, STÂND FAŢĂ-N FAŢĂ DOI TINERI, DEŞI, POATE, NU ÎNCĂ ANALIŞTI POLITICI, DAR EXPONENŢI AI NOII GENERAŢII, DE LA CARE PORNESC TOATE AŞTEPTĂRILE NOASTRE DE IEŞIRE DIN... BALTA POLTICĂ ÎN CARE NE-AM POMENIT...

Şi tocmai când erasă trag concluzia finală: păcat de băiat! păcat de tabletă! păcat de ADEVĂR! iată că dau peste următoarea frază-supoziţie: „DACĂ PCRM AR REVENI LA GUVERNARE ÎN REPUBLICA MOLDOVA”... şi ochi mei literalmente explodează de curiozitate: CE S-AR ÎNTÂMPLA ATUNCI? Îmi răspunde Dan Nicu: „NOUA PUTERE AR GUVERNA ÎNTR-O MANIERĂ FOARTE ASEMĂNĂTOARE CU CEA ÎN CARE VICTOR IANUCOVICI ŞI OAMENII SĂI AU CONDUS UCRAINA DIN 2010 PÂNĂ ÎN 2014”...Gata!

Am prins.

E clar ce-ai vrut să spună Dan Nicu.

A lunecat pe pista analiştilor şi pronosticarilor naftalinizaţi de care e plină presa noastră, şi cea scrisă şi cea electronică. Mai întâi s-a lăsat ademenit de sondaje, iar la urmă a recurs la o simplă analogie. Care nici pe departe nu ţine. De ce ar fi : „NOUA GUVERNARE?”, dacă ar fi să fie VECHE-RĂSVECHE? Şi apoi, cum să vină PCRM la guvernare, dacă sondajele pe care îşi construieşte pronosticul spun că acesta îşi cifrează scorul la doar... 21%?

Ei bine, să acceptăm, convenţional de sigur, varianta. Dar finala? Ne dumireşte Dan Nicu: „Ne amintim cu toţii cum a luat sfârșit acolo regimul Ianucovici”.

O, dar e mai mult decât o APOCALIPSĂ, domnule ADEVĂR!

E un DEZASTRU pentru REPUBLICA MOLDOVA.

La altceva mă aşteptam de la un tânăr ca mult admiratul meu Dan Nicu...

Şi iar mi-am amintit de cele spuse-relatate de Alex Cozer în cadrul emisiunii „CABINETUL DIN UMBRĂ”: E TIMPUL SĂ MIZĂM PE O FORMAŢIUNE POLITICĂ NOUĂ, CU OAMENI NOI, NECOMPROMIŞI, NECORUPŢI... PE FORMAŢIUNI EXTRAPARLAMENTARE... Îl ascultam şi îmi înflorea inima: iată o gândire proaspătă, originală! De unde l-o fi descoperit Val Butnaru de l-a inclus în CABINETUL SĂU? Iar când Alex Cozer a mai declarat, în finală, că: CHIAR DACĂ ACESTE FORMAŢIUNI NOI, NECOMPROMISE NU VOR AVEA NOROCUL SĂ ACCEADĂ ÎN PARLAMENT, ELE VOR DEMONSTRA CĂ SALVAREA NOASTRĂ E APROAPE.

Ca să afirmi tu una ca asta, trebuie să ai curaj. Dar să şi fii dotat cu spirit de previziune, de optimism, de vedere largă, cu perspectivă.

În concluzie: procedând la modelling-uri privitor la posibilele variante pre- şi postelectorale, cei doi tineri s-au postat pe poziţii diametral opuse: Dan Nicu a operat cu nişte clişee uzate,recurgând la simple analogii, pe când Alex Cozer ne propune idei noi, soluţii neordinare, care... s-ar părea că sunt complet deplasate, dar care...

 Şi de ce nu s-ar întâmpla minunea?

Să cadă partidele apocaliptice şi să iasă în frunte cele cu adevărat noi, necompromise...

Că doar la prezidenţialele din România s-a întâmplat?

Şi de ce ar veni la noi, cu doar câteva zile înainte de 30 noiembrie, nou alesul preşedinte al României, Klaus Iohannis?

Ca să ne trezească DIN SOMNUL CEL DE MOARTE!...

26 noiembrie 2014

TaguriRadio Europa Liberă, Vladimir Beșleagă, alegeri 2014, B, og


Ludmila Ulițkaia: „ADIO, EUROPA!”

 

În aceste zile mai mult decât fierbinţi - clocotitoare! - atenţia ţi se mută vertiginos dintr-o parte în alta a lumii - ce se întâmplă? - dar mai cu seamă la vecinii noştri... Evenimentele se precipită cu o viteză ameţitoare. Veştile vin adevărate torente: saxul Klaus Iohannis, preşedinte al României! Putin pregăteşte o invazie totală asupra Ukrainei!... Televiziunile noastre oferă spaţiu concurenţilor electorali, care sunt ai dracului de mulţi: 26! Şi toţi, toţi numai binele ne doresc...
Dacă vrei să le cuprinzi pe toate, fie şi numai... pe ici-pe colo... nu-ţi rămâne decât să... ameţeşti de atâta poliloghie... electorală.
Iar ziua scrutinului e cât colea: 30 noiembrie.
Ce-a mai rămas?
O nimica toată!
Iar minţile alegătorilor noştri, în bună parte, rătăcite.

Când mă gândesc la ce se face în aceste, aşa zise minţi, fără să vreau îmi amintesc de vechea-străvechea parabolă CARUL-CU-DOUĂ-PROŢAPURI.

Pentru cine nu cunoaşte, explic, pe scurt: în vremurile de demult, strămoşii noştri, când năvăleau hoardele sălbatice din pustietăţile răsăritului, îşi încărcau plodurile şi pojijia în carul cu boi şi o luau la fuga prin codri... Dar drumurile înguste... Venea vestea că aceiaşi barbari vin şi din faţă... Ce să facă bietul om ? O lua... îndărăt. Dar cum să intorci, dacă nu-i chip? Drumul îngust, doarcât carul... Şi a găsit soluţia: să mute numai proţapul în cealaltă parte... De sigur, trecând şi boii dinapoi... Şi hai! Fuga de-a-ndăratelea!

Sau, cum zicea Poetul: „Vai de el, român, săracul,/Cum tot dă-napoi ca racul!”

De ce vă spun toate acestea?

Ca să fiu la curent cu ce se întâmplă pe frontul din Ukraina, citesc Ukrainska Pravda. Ca să aflu ce se mai coace în Rusia, vizitez Novaia Gazeta...

Ludmila Ulițkaia în 2012Ludmila Ulițkaia în 2012
x
Ludmila Ulițkaia în 2012
Ludmila Ulițkaia în 2012

Anume în Novaia Gazeta (26.08.2014) am găsit un text plin de mult adevăr şi tot atâta durere, eseul Ludmilei Uliţkaia „Europa, adio!”

M-a impresionat. M-a tulburat. M-a convins că, dacă pănă a da cu ochi de el, consideram că intelectualitatea rusă a amuţit definitiv sub avalanşa propagandistică şovină şi agresiv-imperială a maşinăriei demagogice putiniste, iată că a supravieţuit o voce care cutează a spune ADEVĂRUL CEL MARE.

S-o ascultăm: „...Locuiesc în Rusia. Sunt o scriitoare rusă de origine etnică evreiască şi prin educaţie creştină. Ţara mea a declarat în prezent război culturii, valorilor umanismului, ideii drepturiloromului, pe care le-a elaborat civilizaţia pe parcursul întregii ei istorii. Ţara mea suferă de o ignoranţă agresivă, de naţionalism şi de manie imperială. Mi-e ruşine pentru un asemenea parlament, ignorant şi agresiv, pentru acest guvern, agresiv şi incompetent, pentru diriguitorii ţării, nişte supermeni de mucava, care sunt contaminaţi de şiretenie, mi-e ruşine pentru noi toţi, întregul popor, care şi-a pierdut criteriile morale.

Cultura în Rusia a suferit o crudă înfrângere, şi noi, oamenii de cultură, nu suntem în stare să schimbăm ceva în politica sinucigaşă a statului nostru. În comunitatea intelectualităţii noastre s-a produs o scindare: la fel ca la începutul secolului doar o minoritate se pronunţă contra războiului. Ţara mea împinge cu fiecare zi lumea spre un nou război, militarismul nostru şi-a ascuţit ghearele în Cecenia şi Georgia, acum îşi etalează muşchii în Crimeea şi în Ucraina. Adio,Europa, teamă mi-i că niciodată nu vom mai reuşi să ne încadrăm în familia popoarelor europene...”

Trist.

Foarte trist.

Dar rămâne un licăr de speranţă: atâta timp cât se fac auzite voci ca cea a scriitoarei Ludmila Uliţkaia, nu e totul pierdut. Cât timp e vie şi trăieşte IDEEA, MAREA IDEE, atâta timp existăşansa victoriei ADEVĂRULUI ŞI DREPTĂŢII.

19 noiembrie 2014

P.S. Concluzia? Auzeam mai deunăzi seară sloganul aşa zisului partid politic Patria, a aşa zisului lider politic Renato Usatâi, care prin gura ciracului său transfugul Petrenco se războia verbal cu celebra corupţie şi profera ameninţări la adresa unor oameni politici că, odată veniţi la putere, ei PATRIOŢII, îi vor băga la dubă pe toţi aceştia...

Auziţi? La du-bă!

Ei, smintiţii, care ne cheamă îndărăt, în infernul imperiului din răsărit... Ei, plătiţii din banii murdari ai acestui imperiu odios...

Ei, care vin să întunece şi mai mult minţile celor şi aşa rătăciţi...

TaguriRadio Europa Liberă, Blog, Vladimir Beșleagă


Grigore Vieru, poetul, Igor Dodon, politicianul și o întrebare către alegători

Aşa se mai plodesc panourile publicitare cu iz electoral  în ultimul timp, încât abia de reuşeşti să te obişnuieşti cu unele şi apar tot altele şi altele.

Care de care mai puţin inspirate.

Care de care mai fade.

Care de care mai... mai... mai...

Dar să vezi ce format mare li se aplică!

Dar să vezi cum sunt plasate!

În cele mai vizibile locuri: la intersecţii de străzi, acolo unde transportul în comun opreşte la roşu, parcă anume ca să ai fericita posibilitate de a le contempla, admira şi... savura. Da, ingeniozitatea textului, profunzimea mesajului, dar în primul rând, APELUL ŞI PROMISIUNEA UNEI VIEŢI SUPRAFERICITE ÎN CEL MAI APROPIAT VIITOR!

Stai, te boldeşti, şi, la un moment dat, te simţi cuprins de o dulce reverie: AH, CE VIITOR FERICIT NE AŞTEAPTĂ!

 Ura!

Înainte, SPRE ACEL VIITOR!

Citesc de câteva zile încoace următorul text-sfat-chemare-îndrumare-orientare... Da, da, anume ORIENTARE, pentru că suntem îndemnaţi să mergem spre SOARE-RĂSARE.

 Zice aşa:             

             M  A  I  B  I  N  E   S  Ă   T  R  Ă  I  M   Î  N 

            B  U  N  Ă  S  T  A  R  E   A  L  Ă  T  U  R  I  D   E  

            R   U   S  I   A   D  E   C   Â  T   S  Ă   F   I   M  

            S  Ă  R  A  C  I   I   Ş  I  D  A  T  O  R  N  I  C  I  I      
                                                         E   U   R   O   P   E  I

Da, aţi ghicit, dacă nu cumva aţi admirat şi Dvs acest slogan-îndemn: este al socialiştilor noştri...

Socialismul, nu-i vorbă, e lucru bun: nu o duc bine scandinavii cu... socialismul lor? Nici de UE nu au nevoie.

Dar socialismul... rusesc...

Ei, socialismul... rusesc...

O fi el bun şi potrivit pentru ei, dar... pentru noi ?...

Aşa boldindu-mă la aceste panouri publicitae electorale o zi... două... trei... La un moment dat mi-a sunat în auz, venind hăt de departe, de peste ani şi decenii, o poezioară de-a regretatului Grigore Vieru, care apărea în 1957 în placheta lui de debut: „A   L   A   R  M   A”.

       Da, da,  ALARMA SE NUMEA  ACEA CĂRŢULIE DE NEUITAT.

Iar poezioara nu avea decât patru rânduri, un simplu catren , dar ce  profunzime cuprindea în el acel catren!

            Ascultaţi:                 

Ş   A   D   E    P    O   R   C   U  L    J  O  S    Π N      P  A   I   E

- P   R   E  A-S   M  U  R  D  A   R,  M  U  R  D  A  R   D  E     T  O  T !

  T   R   E   B  U I  E    S  Ă    F  A  C     O    B  A I E ...

  Ş   I    S -A   D   U   S   S-O  F  A  C  Ă -N...

                                          G    L    O    D  ...

Şi acum întrebarea care mă sfredeleşte, mă  chinuie , mă roade de mai multe zile:

De ce OARE SĂ-MI FI AMINTIT ACEST POEM-MADRIGAL-PROFETIC  TOCMAI ÎN MOMENTUL CÂND AM DAT CU OCHII DE  SLOGANUL SOCIALISTULUI DODON?

Nu cumva  să mi-l/-ni-l trimis din lumea lui  Grigore Vieru, aflând ce parascovenii se pot citi pe scândurile împrăştiate pe astă urbe a Chişinăului?

Dar rău supărat POETUL!

Deci, mă adresez alegătorilor ce vor merge pe 30 noiembrie  să arunce  buletinele în urne, şi-i rog să mă dumerească:

DE CE O A RE MI-AM  AMINTIT DE ACEA POEZIOARĂ?  

DE CE?

            6-7  noiembrie   2014.

 

                         


               

TaguriRadio Europa Liberă, Blog, Vladimir Beșleagă, alegeri 2014


Constantin Tănase: In memoriam (cuvânt rostit la plecarea din viaţă a eminentului scriitor şi ziarist)

                     

Conducem pe ultimul drum un OM ALES, o inimă curajoasă care a spus adevărul adevărat, direct, dur.

El, cel care a păşit în primele rânduri ale Mişcării noastre de Renaştere spirituală şi naţională, de recuperare a Demnităţii de neam.

El, care a ales ca armă de luptă şi afirmare cel mai mare dar hărăzit de Dumnezeu omului - Cuvântul.

Prin scrisul său inspirat a continuat tradiţia marilor spirite polemice din interbelic - Pamfil Şeicaru şi N.D.Cocea.

Ca scriitor şi ziarist ne-a lăsat cărţi de mare forţă expresivă:

                                „OCHIUL LUI ESOP”,

                                „HOŢII DE MITURI”,

                                „PATRIA VUINDĂ”,

dar şi                      „BLESTEMUL DE A FI”

şi                              „GROAPA CU LEI”!

Paginile lor sunt marcate de irizări de inspiraţie divină, purtând o autentică VALOARE TESTAMENTARĂ.

Împreună cu consoarta sa, venerabila Doamnă Alexandra, a întemeiat o familie în care au crescut şi au fost educaţi trei bravi feciori, care familie este un strălucit model pentru lumea noastră în gravă derivă.

A căzut la datorie ca un brad gigantic, secerat de un fulger negru, şi vestea dureroasă a plecării Domniei Sale a făcut să se cutremure inimile noastre, dar şi pământul până hăt departe în Moldova şi în alte ţări, acolo unde a ajuns cuvântul Său inspirat, aducător de Adevăr, Lumină şi Speranţă.

A căzut în aceste zile cruciale când se decide destinul nostru de mâine, plecarea Sa fiind un îndemn de a ne strânge rândurile, pentru a ne continua drumul spre o viaţă liberă şi demnă în familia popoarelor europene.

Adio, prietene şi frate întru credinţă şi ideal românesc !

Îţi vom păstra pururea amintirea vie şi luminoasă!

        1 noiembrie  2014.     

P.S. Constantin Tănase: 24.06.1949, Nemţeni-30.10.2014, Chişinău. Fondator şi director al revistei  TIMPUL. Cavaler al Ordinului Republicii, al Ordinului Naţional „Steaua României” în grad de Comandor, şi al Ordinului Naţional „Serviciul  Credincios” în grad de Mare Ofiţer, Laureat al Premiului Naţional...

TaguriRadio Europa Liberă, Blog, Vladimir Beșleagă, Constantin Tănase in memoriam

În exclusivitate