vineri, ianuarie 30, 2015 Ora Locală 20:32

De-ale deputăției (V)

 

- A urmat... apoi...

- ...Apocalipsa?

- Nu chiar... Mai degrabă APOGEUL... deputăţiei mele. Dar şi un pic de... apo-ca-lipsă...

- Intrigaaant... Să auzim...

- Scurt: în noaptea de 2 spre 3 martie 1992, în preziua cînd nou născuta REPUBLICĂ MOLDOVA urma să devină membru a Naţiunilor Unite, imperialismul rus, prin separatiştii de la Tiraspol, declanşează război  la Nistru, care...

- Realmente, a fost un război pentru Independenţă.

- Exact... Iar în aprilie demarează mişcarea pentru ieşirea Bisericii din Moldova din subordinea Patriarhiei Ruse, acest cui al lui Pepelea, care mai dăinuie şi astăzi...

- A pornit de la conflictul din Bălţi, când faimosul Marchel l-a atacat pe episcopul Petru Păduraru...

- Anume despre implicarea mea în acest caz-eveniment vroiam să relatez câteva lucruri...

- Importante?

- Nu ştiu cât de..., dar pentru subiectul în cauză par a fi...

- Adică?

- Cum, după încheierea ostilităţilor, în locul guvernului Muravschi veni cel al agrocomunistului Sangheli, iar acesta refuză să înregistreze în mod oficial Mitropolia Basarabiei, un grup de clerici şi mireni, în frunte cu Episcopul Petru Păduraru, decide să meargă la Bucureşti, la Patriarhia Română, pentru a...

- Ai mers şi dumneata?

- Am. Aşa a vrut destinul, ca să fiu şi eu printre acei... soli... Alături de alţi doi colegi de parlament: istoricul Ion Buga şi lingvistul Valentin Mândâcanu...

- Voi, trei...

- Din grup făceau parte doi foşti deputaţi din fostul Congres al Popoarelor al fostului URSS: Petru Buburuz şi Grigore Vieru...

- Foşti-fost-fost?

- Pentru că evenimentul a avut loc pe 19 decembrie 1992, când...  baba URSS decedase deja oficial...

- Iar dta cum ai nimerit în acel grup?

- Eram, precum ştii, lider al fracţiunii...

- Da, lider... Dar un deputat contestat de alegători, scos în prăjină în faţa întregii republici...

- Aici vroiam să ajung... Exact în zilele acelea din ajunul Crăciunului eram chemat de adversarii mei din circumscripţie... Chemat, cum s-ar zice, la COVOR...

- Pentru... a ţi se pune capul pe... butuc?

- Lucru despre care am aflat mai târziu... Acum, despre acea călătorie la Bucureşti...

- Zi-i.

- Am plecat cu două autoturisme... Cu saci plini de cereri ale enoriaşilor din teritoriu pentru a renaşte Mitropoilia Basarabiei, asasinată de ruşi... Eu în maşina la al cărei volan se afla părintele Ioan Ciuntu, coleg de parlament... Un adevărat AS! Am pornit la drum, de la Biserica Sfânta Teodora de la Sihla, la ora 7 seara, iar la 4 dimineaţă eram la Bucureşti, la Patriarhie!

- Performanţă...

- Nu  dispunem măcar de câteva ore de... relaxare şi are loc şedinţa Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, condusă de Preafericitul Patriarh Teoctist, la care sunt prezenţi toţi mitropoliţii  ţării, printre care îi reîntâlnim cu mult drag pe basarabenii Antonie Plămădeală şi Nestor Vornicescu, dar şi pe viitorul Patriarh Daniel...

- Ai asistat la istorica Reactivare a Mitropoliei Basarabiei...

- Am semnat şi noi, cei trei delegaţi mireni, acel Act: Ion Buga, Valentin Mândâcanu şi eu...

- A fost şi...

- Da, se afla la Bucureşti şi Ion Ungureanu, pe atunci, se pare, încă ministru al culturii şi cultelor...

- Alte detalii, mai lumeşti, pe care ţi le aminteşti?

- Doar cîteva. Cum eram de pe drum, obosit rău, în timp ce se desfăşura ceremonialul, m-a copleșit ... un somn de piatră... Deodată simt un... ghiont: „Vladimire, sforăi!” Era Grigore, care mă trezi...

- Vieru!

- Cu acel memorabil prilej Patriarhia ne-a acordat ca distincţie celor trei neclerici CRUCEA PATRIARHIEI ROMÂNE PENTRU MIRENI...

- Şi ?

- Cum eram ameţit de drum şi nesomn, am băgat-o în buzunar, în loc să mi-o prind la piept...

- Şi?

- Mă vede jovialul şi mucalitul Nestor Vornicescu (ne cunoşteam de mai nainte!) şi unde mă întreabă ştrengăreşte: „Vladimire, un’ ţi-i... ZNACIOCUL?”

- Ăsta umor!

- Aşa era sfinţia sa, Domnul să-l odihnească! Iar la prânzul oferit  de Preafericitul Patriarh Teoctist, la trapeza Patriarhiei, am servit bucate de post, nelipsită fiind şi mămăliguţa adusă de bucătărese pe fundurele de scândură... Am făcut, bineînţeles, şi o poză, pentru amintire, care, însă, a ajuns la mine abia peste ani, graţie bunăvoinţei colegului Ion Buga...

- Amintiri, amintiri...

- Stai, că nu-i totul.

- Mai  ai ?

- Una urâtă de tot!

- Nu dzâ!

- Revenit acasă, la Chişinău, am fost, ca să zic aşa, terorizat mult timp de... HOŢI!

- Care: hoţi?

- Din cei ce se bagă în casele oamenilor, atunci când aceştia lipsesc de acasă...

- S-au băgat şi la dta? Ce căutau?

- Îi interesa, în primul rând, lucruri legate de acel eveniment, cu Mitropolia... Că la plecare Patriarhia, afară de numita distincţie, ne-a oferit şi un document, prin care era confirmat faptul participării noastre, a celor trei deputaţi mireni, la Actul Reactivării Mitropoliei Basarabiei...

- Şi?

- A dispărut în mod enigmatic din raftul bibliotecii, unde l-am pus...

- Şi nu l-ai mai găsit?

- Întocmai cum mi-au dispărut, pe parcursul deceniilor, şi alte texte şi documente... Au dispărut fără urme...

- Nu cumva vrei să spui că... despre acesta ai aflat... ceva?

- Exact! Nu trec decît câteva luni la mijloc, şi într-o publicaţie chişinăuiană, poate chiar în „Moldova Suverană”, apare un articol pe două pagini, cu un titlu sfidător: „Despre aşa zisa Mitropolie a Basarabiei”, în care era amintit şi numele meu, ca al unuia care am participat la  respectivul  eveniment...

- Ai citit cu ochii dumitale?

- Am văzut textul peste umărul celui care mi l-a arătat (profesorul de matematici  de la Universitatea de Stat, Valeriu Muşinschi), în timp ce călătoream spre Iaşi, eu cu treburi de-ale mele, dânsul ca să ţină cursul de specialitate la „Universitatea A.I. Cuza”...

- Deci, nu?..

- N-am vrut să iau în mână asemenea... scârboşenie ca să-mi spurc vederea!

- Dar... autorul? Măcar cunoşti cine semna?

- Atunci, prin martie 1993, cine putea fi decât faimosul V. S.!

- V.S.? Nu dzâI

 - Iaca, dzâc! Peste ani am căutat să recuperez ticălosul text, am cerut bibliotecarlor i să-l caute şi...

- L-au găsit?

- Nâc! O fi fost sustras numărul respectiv... Totuşi, trebuie că este pe undeva... Dar...

- Ce dar?

- Vreau să închei aceste sumare note-amintiri cu un moment grav, dacă nu chiar... şocant.

- Şocant? Nu dzâ!

- Care ar veni să semnifice, chiar dacă oarecum simbolic, finalul aventurii, ca să nu zic al carierei mele de... DEPUTAT.

- Zi-i!

- După acel eveniment cu reactivarea Mitropoliei Basarabiei, mai fiind, din inerţie, deputat, am avut un caz când am intervenit pentru graţierea unui minor, fiul unui tată din circumscripţia mea... Şi acel tată mi-a mărturisit următoarele: pe când eram eu chemat în faţa alegătorilor, preotul paroh de la biserica  respectivă, în predica lui, m-a făcut, cum se zice, cu ou şi oţet, ca pe un antihrist... Pe mine, dar şi pe  părintele Paul Mihail, care mai era pe atunci în viaţă şi s-a pronunţat în favoarea reactivării Mitropoliei Basarabiei...

- Interesant...

- Dar nu numai aste mi le-a adus la cunoştinţă acel tată al minorului.

- Mai... ce?

- A zis aşa: „Bine că nu aţi venit atunci... la noi... Că... v-ar fi... BĂTUT CU PIETRE”...

               28 ianuarie 2015 

P.S.  De unde rezultă că... s-a îndurat bunul Dumnezeu de mine şi a rânduit ca anume atunci să fac acea călătorie nocturnă care... m-a ferit de... răfuiala ce mi se... pregătise...

              

TaguriRadio Europa Liberă, Blog, Vladimir Beșelagă


De-ale Deputăției (IV)

- La ce ne-am oprit data... trecută?

- La... experienţa de... LIDER AL ...

- Maare pacoste e să fii... precum ziceam... DEPUTAT, dar şi mai  mare să ajungi LIDER AL unei ...

- Nu dzâ! De ce?

- Pentru că... Nu zăbavă după PUCIUL DIN AUGUST 1991 şi după, tot  în acea lună, DECLARAREA INDEPENDENŢEI, preşedintele Snegur pleacă la ALMA-ATÂ şi semnează INTRAREA RM în CSI...

- Zi-i pe desfăşuratele ca să înţeleagă şi cei care habar nu au ce zamă de peşte o fi asta...

- COMUNITATEA STATELOR INDEPENDENTE...

- Cum adică: ŞI INDEPENDENTE şi... BĂGATE ÎNTR-O... COMUNITATE?

- Iac-aşa hâtrenie-comedie: s-a dărâmat hardughia sovietică, hai să înjghebe alta... în loc.

- Nu dzâ!

- De aici s-a pornit toată daravela mea cu... RECHEMAREA DIN FUNCŢIA DE DEPUTAT, dar şi conflictul cu... DOMNUL PREŞEDINTE al RM...

- Chiar... CONFLICT?

- Am s-o scrtez... pe cât am să pot. Aşa dar: noi, FRACŢIUNEA FRONTULUI POPULAR AM FOST CONTRA  BĂGĂRII RM ÎN CSI, deci, CONTRA SEMNĂTURII PUSE DE PREŞEDINTE LA ALMA-ATÂ...

- Şi?

- Cum s-a întors dânsul de la... MAMA TA, s-a iscat o revoltă mare în sânul FRACŢIUNII şi...

- Şi?

- M-au delegat pe mine, ca LIDER ce eram, să merg la domnul PREŞEDINTE, să-i cer SOCOTEALĂ... Explicaţie, cum ar veni... Eu de... m-am cam... codit: cum? Să mă duc... aşa... nechemat... singur... Şi...

- Şi?

- Să vezi ce  urmează!

- Ce?

- Deodată aud un glas  care strigă: „Merg eu cu mata!” Dar GLAS MAARE! Nici nu mai ţin minte cum mi s-a adresat: fie cu DOMN PREŞEDINTE DE FRACŢIUNE sau, simplu: cu BADE V., că aşa mă numea ...

- Cine?

- Cum: CINE? Una singură în tot CHIŞINĂUL, adică, în PARLAMENT, dar... ce zic? ÎN TOT UNIVERSUL una singură avea asemenea VOCE, care îi făcea pe toţi netoţii şi agrocomuniştii să se cutremure de cum o auzeau...

- Dar zi-i pe nume odată!

- Mult regretata, în veci neuitata, neînfricata DOAMNĂ A NEAMULUI NOSTRU LIDIA ISTRATI!

- Da, adevăr grăieşti... Şi v-aţi dus în doi...

- Ne-am dus...

- Şi aţi intrat în BIROUL DOMNULUI PREŞEDINTE AL RM...

- Şi am intrat în BiROUL DOMNULUI PREŞEDINTE AL RM...

- Dta primul, iar doamna LIDIA ...

- Ba dumneaei PRIMA, apoi şi eu...

- Şi dta l-ai întrebat pe DOMNUL PREŞEDINTE AL RM...

- Îţi poţi imagina aşa ceva de... neimaginat?

- Cum,adică: de  neimaginat? Doar erai LIDER?

- Acum, în acea situaţie excepţională... deşi eu eram...LIDER, iar vezi că dumneaei  era... LIDIA!

- Şi?

- Numai am călcat peste pragul Biroului Preşedintelui, că a răsunat aceeaşi voce, care atunci când o slobozea, se cutremura tot edificiul parlamentului, ba chiar şi cel de vizavi...

- Nu dzâ!

- Află, dragul meu, că astă vorbă memorabilă „NU DZÂ!” aparţine chiar neuitatei noastre LIDIA ISTRATI... Zic: abia am călcat peste pragul biroului dlui PREŞEDINTE, că doamna deputat a izbucnit cu multă supărare: „Cum ai putut dta, DOMNULE PREŞEDINTE, SĂ MERGI LA ALMA-A TA  ŞI SĂ  PUI SEMNĂTURA DE INTRARE A RM ÎN ACEL (ACEA?) CSI FĂRĂ A CONSULTA PARLAMENTUL?!”...

- Şi  cu bună seamă nu a... consultat?...

- Dacă-ţi  spun?!

- Şi? Şi... DOMNUL PREŞEDINTE?

- Ca să vezi... Îi cam ştia şi el de... frică... A mormăit ceva, cu... greu... din care am înţeles... tot cu greu... câteva cuvinte... îngăimate... tot cu greu...

- Ce... cuvinte?

- Le-am mai reprodus în câteva rânduri pe parcursul anilor...

- Mai zi-le o dată, să ştie şi cei de mai încoace...

- A zis aşa: „Apoi... eu... Am văzut că... iscălesc (anume: iscălesc!)... ceilalţi... şi... am iscălit şi... eu”...

- Care: ceilalţi?

- Kazahul, kirghizul, uzbecul... Toţi asiaticii... Apoi ... caucazienii... Slavii...  Toţi preşedinţii din fostele republici sovietice...

- Minus BALTICII, care nici nu au mers la...

- ...Canosa...

- Exact! Şi cum îţi spuneam: de aici CONFLICTUL MEU CU... DL PREŞEDINTE...

- Mda...

- Şi maare! Şi de durată...

- Nu dzâ!

- Da... Că  echipa care umbla să mă radă din... DEPUTĂŢIE, a ajuns la DOMNUL PREŞEDINTE, l-au pus în mişcare şi DOMNUL PREŞEDINTE, într-una din dimineţi, când urma să se îmbarce în avion ca să plece la Moscova...

- De ce: la Moscova?

- Nu ştiu... Dar pleca dis-de-dimineaţă... Şi  a găsit prilej şi timp  să dea o fugă la televiziunea naţională şi de acolo să se adreseze întregii RM, că vezi dta, există în Parlament un deputat, şi i-a zis pe nume...

- Dta!

- Eu... Şi acel deputat trebuie să fie rechemat, pentru că nu merge la întâlniri cu alegătorii săi...

- Te-a SCOS ÎN PRĂJINĂ  ÎN FAŢA LUMII ÎNTREGI...

- M-a scos...

- S-a răzbunat pentru afrontul adus în BIROUL SĂU?

- S-a! Dar nu numai pentru asta...

- Mai şi pentru ce?

- Pentru că acea NEFASTĂ A LUI SEMNĂTURĂ PUSĂ LA ALMA-ATA, aşa şi nu a fost RATIFICATĂ DE PARLAMENT...

- Zău, nu?

- Dacă-ţi spun! Cum numai încerca s-o pună la vot, noi, FRACŢIUNEA, NE CONVOCAM, LUAM O DECIZIE SĂ O BLOCĂM, dar nu aşa, pe orbeşte, ci puneam fiecare semnătura nominală că nu o  vom vota...

- Şi nu a fost?...  

- Dacă-ţi spun! Şi atunci ce au pus la cale adversarii noştri, agrocomuniştii ?Să dizolve parlamentul înainte de termen...

- Şi l-au?

- Dar au făcut-o hoţeşte! Au prins a bloca întreaga activitate... Nu se adoptau legi... Toată maşinăria legislativului hur!hur! funcţiona în gol... Au colectat o sumă de semnături sub un proiect de... AUTODIZOLVARE...

- ŞI?

- ŞI AUTODIZOLVARE S-A FĂCUT. Că ei, agrarienii, aveau la două treimi din deputaţi, după ce s-au retras cei de la Tiraspol cu tot separatismul lor...

- Iar cu ISCĂLITURA LUI SNEGUR LA MAMA-A TA cum a fost?

- Maare tărăşenie! Primul parlament nu a ratificat-o. A venit cel de-al doilea şi abia acela a...

- Dar s-a auzit că nici ...

- Exact! Până la urmă NENOROCITA DE PATALAMA A FOST, ca să zic aşa, confirmată, dar nu de plenul legislativului, ci doar de conducerea acestuia, adică de prezidiu... A fost o stratagemă izvorâtă din imaginaţia prodigioasă a noului speaker Lucinschi, mare artist la asemenea... găselniţe...

- Dar cu rechemarea matale din deputăţie cum a fost?

- Să luăm o pauză... Una mică...

- Să...

                      26  ianuarie 2015

TaguriRadio Europa Liberă, Blog, Vladimir Beșleagă


De-ale deputăției (III)

Moldova Blog Vladimir Besleaga Audio Program banner

                           

--Dar mai ...departe?

--Ce: mai de-par-te?

--Ce mai ţi-aminteşti  din  DE-ALE    DE-PU-TĂ ŢI-EI?

--Muuulte de toate!

--Tot nostime?

--Foaarte!

--Bunioară?

--Cum a umblat banda de agenţi ai concurenţilor mei din circumscupţie  să mă  ...recheme  din...

--Din DEPUTĂŢIE? Nu mai dzâ!

--Chiar aşă?

--S-au dus  tocmai în sat la mine, ca să afle ce fel de poamă sunt, cine-mi sunt strămoşii, părinţii,neamurile...Au iscodit-o pe fosta mea nevastă ,ca să mă vorbescă de rău...

--Şi? 

--Şi vîzând că nu-mi pot afla vreun ganci cât de cât, au găsit unul...

--Care?

--Că nu mă prea duc la întâlniri cu ei, alegătorii, ceea ce ...

--Vrei să zici că ...te ...duceai?

--Adevărat, nu prea...

--Nu dzâ! Şi de ce: NU PREA?

--Mi se lehămețise de atâta: „Să-mi aduci o căruţă de lut!”, de: „O vrut să mă cela... păduraru”, ba când am mai văzut că aşa-zişii mei colegi de parlament, de cum au ajuns deputaţi, s-au şi repezit să-şi facă interesele...

--Care IN-TE- RE-SE?

--Unii să-şi ia automobile, alţii apartamente, alţii...

--Nu dzâ! Chiar aşă ?

--Daaa! Eu credeam că au venit să lupte pentru IDEE...

--Care: IDEE?

-- IDEEA NAŢIONALĂ, omule!

--Iar EI?

--S-au pus pe  CĂ-PĂ-TU-IA-LĂ...

--Nu dzâ!

--Cum îţi spun, bre!

--Toţi? 

--Destui...

--Şi tu? Ai vrut să te retragi din DE-PU-TĂ-ŢI-E?

--Am.  

--Şi ?

--Şi am ..rămas...

--Nu zâ! DE  CE?

--PENTRU IDEE.

--Chiar aşa: PENTRU IDEE?

--Da, omule. Că am votat  SUVERANITATEA, în cadrul imperiului. A urmat INDEPENDENŢA, după puci...Apoi  adoptarea STEMEI DE STAT...Apoi adoptarea  IMNULUI NAŢIONAL...

--Şi: IMNUL? Care:IMN?

--„DEŞTEAPTĂ-TE,ROMÂNE”, măi!

--Nu dzâ! Chiar am avut aşa...imn de stat?

--Avut, omule, dacă-ţi spun.Timp de trei ani de zile s-a cântat dimineţă şi seară, de se culca lumea  cu DEŞTEAPTĂ-TE  şi se trezea tot cu ...DEŞTEAPTĂ-TE!

--Şi unde-i acel imn? Că amu-i altu...

--L-au scos agrarienii, când au aflat  că-i ...românesc...

--Dar şi ei l-au votat?

--Asta-i toată tărăşenia... Aşa  cum erau, când le-a fost propus de la tribună, de un deputat scriitor, au înţeles, în întunecimea lor, că-i o poezie de-a  acelui scriitor...

--Care: scriitor?

--Ori VATAMANU  ori HADÂRCĂ, exact nu ştiu, dar aceştia doi făceau parte din conducerea parlamentului şi liota de agrarieni, dresaţi cum erau, ascultau orbeşte de NACEALSTFĂ...

--Şi l-au votat?

--L-au!

--Nu dzâ?..

--Da, bre!

--Şi pe urmă de ce şi cum şi cine l-a scos ?

--Dar  stai, omule, nu mă  năvăli cu atâtea întrebări deodată, că... ameţesc...

--Bun...Te las...Dar  tot aş vrea să ştiu...

--Ce să ştii?

--Dacă li s-a cântat alor noştri trei ani de zile, dimineaţă şi seară,  DEŞTEAPTĂ-TE,ROMÂNE, s-au...  deşteptat ei?

--Nu prea...

--De ce ?

--Că nu au înţeles  prea bine...

--Ce să înţeleagă?

---Să se DEŞTEPTE ori...

--...să se TREZEASCĂ, vrei să zici?

-- Exact! Că agrarienii l-au dat jos pe DEŞTEAPTĂ-TE al lui Mureşanu şi l-au pus în loc pe TREZEŞTE-TE al lui Mateevici...

--Care-i diferenţa?

--Între ce DIFERENŢA?

--Între DEŞTEAPTĂ-TE  şi TREZEŞTE-TE?

--Cum nu pricepi? E la mintea cocoşului, bre.

--Nu dzâ! Să te aud.

-- TE TREZEŞTI DIN SOMN, DAR TE DEŞTEPŢI LA...MINTE...

--Că bine zici: TE MAI TREZEŞTI  ŞI DIN... BEŢIE...

--Sărmanu’ omu nostru, de unde să ştie el atâtea subţirimi de CUVINTE, dacă  toată viaţa cu ruşii l-au ameţit tot rimându-i MOLDOVA CU SLOVA!

--Tot poeţii au făcut-o?

--Ei, bre! Că cine altul, dacă nu tot unul din iştea, scârţa-scârţa pe hîrtie, a venit şi a convocat acea vestită şi nefastă adunare, care se zicea „MOLDOVA—CASA NOASTRĂ!”, ca să dea  afară şi IMNUL  şi alte cele IDEI NAŢIONALE...

--Cine anume?

--Druţă moscovitul, care l-a  înrolat şi pe preşedintele Snegur chişinăuianul, trecut deja în tabăra agrarienilor...

--Nu dzâ! Chiar aşa ?

-- Da, bre! Dar asta s-a întâmplat mai târziu, după ce a fost dizolvat înainte de termen primul parlament...

--Măi să fie! Nu cumava tot pentru acel IMN  ?

--Şi!.. Şi cu multe altele ce nu le erau pe plac agrocomuniştilor...

---Iar dta ai stat între ei şi te-ai amestecat cu toată hălăciuga asta deputăţească, în loc să te retragi frumuşel şi să-ți cauţi de nevoi?

--Am rămas...Pentru că...

--Pentru IDEE?

--Pentru că  m-au  ...boierit... Mai bine zis, m-au... îmbrobodit..

--Cum adică, BOIERIT ŞI ÎMBROBODIT?

--M-au făcut LIDER AL FRACŢIUNII  PARLAMENTARE  A FRONTULUI POPULAR...

--Chiar LIDER?

--Dacă-ţi spun, omule! Şi asta măcar să-mi ceară consimţământul. M-au votat în lipsă şi abia după acea m-au anunţat: DTA EŞTI LIDERUL NOSTRU.VINO ŞI NE CONDU!

--Să-i conduci? Încotro să-i conduci?

--Spre CA-TA-STRO-FĂ, bre? 

--De ce: catastrofă?

--Pentru că maaare mâncărime se iscase în sânul acelei FRACŢIUNI PARLAMENTARE şi colegii ştiindu-mă aşa cum  eram au decis că doar unul ca mine ar fi în stare să potolească spiritele de discordie şi să obţină o cît de cîtă consolidare...

--Şi ai făcut faţă aşteptărilor ?

--Pe undeva, da, pe altundeva, ba...

--Dar ai trecut şi prin astă experienţă ... DEPUTĂŢEASCĂ?

--Am!     

 

TaguriRFE/RL, Europa Liberă, Blog, Vladimir Beșleagă


De-ale deputăției (II)

 

- Şi, totuşi, te-ai... făcut DE-PU-TAT?

- M-au!

- La... Nistru?

- La... Prut!

- Cum: adică?

- Mălăieştii nu m-au... vrut.

- Şi te-a luat...?

- ...MINGIRUL!

- Oho! Bun... salt... Cum ai reuşit?

- Regretatul Gheorghe Ghimpu mi-a fost... naş.

- Nu... Mihai?

- Nâc...

- Gheorghe, MARELE PATRIOT ROMÂN ŞI EROU... PUŞCĂRIAŞ...

- Dar opozanţi pe cine îi aveai?

- Oho! Pe doi MARI MAHĂRI LOCALI...

- Chiar?

- Plugaru, preşedintele de colhoz şi... fiul vestitului erou AL MUNCII SOCIALISTE, ERMURACHE, şi MARIN, director de asociaţie...

- Şi i-ai... BĂTUT?

 - În două meciuri-reprize. Dar nu... eu.

- Şi cine, mă rog?...

- Frontiştii din CIRCUMSCRIPŢIE: Alexandru Şalaru, Iacob Lupanciuc, Trifan Munteanu şi doamna Taisia de la Cioara...

- A mai fost un pedagog foarte bătăios...

- A fost, dar îmi scapă numele...

- Bătrâneţe?

- Anii, bată-i norocul...

- Dar văd că-ţi aminteşti destule...

- Îmi!

- Ceva... memorabil?

- Poftim?

- Vreun episod mai... aşa...

- La cele relatate anterior?

- Da... Cu LUTUL şi... BÂŢÂIALA DIN PĂDURE...

- Mai am... unul...

- Zi-i !

- Cum şedeam la masă, într-o sală mare, poate la şcoală, poate la primărie ori la Căminul Cultural... Cum şedeam cu CONDICA DE DEPUTAT ÎN FAŢĂ în care îmi notam necazurile şi durerile alegătorilor mei, iată că vine un omulean scund, dar cu ochii vii, scânteietori, şi nici nu apuc să-l poftesc să ia loc, că mă şi pocneşte în scăfîrlie cu problema lui...

- Chiar aşa: în scăfârlie?

- Da, omule.

- Şi cu ce belea venea acel omulean jigărât?

- „MIE SĂ-MI DAI PÂMÂNT!”

- Aşa a zis?

- A strigat, nu a zis, măi omule.

- Şi dta, adică DEPUTATUL DIN DOMNIA TA... cum a reacţionat?

- Am făcut-o de OAIE.

- Adică?

- Auzi? Eu să-i dau... PĂMÂNT. De unde am eu PĂMÂNT, CA SĂ I-l DAU LUI?

- Şi pe unde ai scos... cămaşa?

- Mi-au vâjâit atunci prin urechi versurile lui Coşbuc: „SĂ NU DEA DUMNEZEU CEL SFÂNT - SĂ VREM NOI SÂNGE NU... PĂMÂNT...” şi...

- Şi cum i-ai răspuns?

- Am zis aşa: DEPUTAŢII FAC LEGI,MOŞULE, IAR PĂMÂNT SĂ-ŞI DEA PRIMĂRIA...

- Şi i-a dat?

- Nu mai ştiu, pentru că atunci, când a venit vremea să votăm în parlament CODUL FUNCIAR, care prevedea ÎMPROPRIETĂRIREA ŢĂRANILOR FĂCUŢI CU FORŢA DE REGIMUL COMUNIST COLHOZNICI, un an şi jumătate nu a putut fi adoptată acea lege, din cauza că majoritatea nomenclaturistă formată din preşedinţi de colhozuri şi directori de sovhozuri şi de alţi granguri, se ţineau cu dinţii de moşiile lor colhoznice...

- Mda... Pământ...

- Unde-o fi acel omulean acuma, când mii şi mii de hectare zac în paragină? OMUL ŞI PĂMÂNTUL.

Azi atâţia şi-au luat lumea în cap şi s-au dus să robească prin străinătăţuri, uitând de bietul nostru pământ...

- A fost rupt, cu bună ştiinţă, de ceea ce are mai scump pe lume omul: PĂMÂNTUL LUI.

- Şti ce zicea un bătrân înţelept în perioada când s-a văzut dezastrul adus de băgarea lumii cu forţa în colhozuri?

- ?

- A zis aşa: DACĂ STĂPÂNUL NU ARE PĂMÂNT, NICI PĂMÂNTUL NU ARE STĂPÂN!

- Sfinte vorbe i-au ieşit din gură...

19 ianuarie 2015 

TaguriRadio Europa Liberă, Blog, Vladimir Beșleagă


De-ale deputăției (I)

                            De-ale deputăției (I)

- Maare pacoste e să fii... de-pu-tat...

- Mie-mi spui?!

- Buni-oară?

- Mergi la întâlniri cu...

- Cei care ...

- ...mi te-au ales?

- Da...

- Tu cu ale tale, ei cu a... lora...

- Buni-oară?

-Tu: cum să-ţi rotunjeşti bruma de avere...

- Ei: cum să scape de sărăcie?

- Buni-oară?

- Tu: vagonu şi mili-onu...

- Ei: că-ru-ţa...

- Care: că-ru-ţă, domnule?

- „Mie să-mi aduci o căruţă de... lut!”

- Chiar aşaaa?

- Da!

- De unde ştii?

- Am păţit-o!

- Fiind... de-pu-tat?

- Mai întrebi?

- Şiii?

- Mai bine nu eram, că ...

- Nu dzîîî...Şiii?

- „Păduraru o vrut să mă... cela... La puşcărie cu dânsu!

- Da d’ce o vrut să te... ista?

- Că m-am dus după... vreascuri în padure şi... m-o prinsă-mă şi o vrut să...

- Pentru... vreascuri?

- Nu... O zâs că: ia ce frumoasă eşti! Hai să te bâţâi oleacă... şi-ţi dau juma de pădure!

- Şi tu ?

- Cu scârboşenia?

- Chiar?

- Nu vezi câtă-s de frumoasă?

- Eşti... Dar eu... n-am pă...

- Cum?! Cogemite... diputat şi... n-ai... pa--du--re?

- Iaca... n-am!

- Să ai şi... mai vorbim!!! Eu cum de-s... fru--moasă???”

- Şi erea!

- Foc !..

- Scântei...

- Po-jaaar, bre!... Ba-ra-gla-di-na!

- Nu dzîîî?

- Mai bine mă făceam... pădurar!

- Chiar c-aşa...              

                           8 ianuarie  2015 


Ana Cazacu - Biești-Orhei, Raisa Nastas - Cojușna: Mea Culpa

 

Am audiat mai deunăzi la postul de radio Europa Liberă, în cadrul emisiunii „Moldova la ora 7”, un dialog întreţinut de reportera Diana Răileanu cu doamna Maria Cucu, conducătoarea unei formaţiuni artistice folclorice din satul Bieşti-Orhei. Era a doua zi de Crăciun şi subiectul s-a axat pe păstrarea şi promovarea frumoaselor tradiţii populare. Am fost profund impresionat de activitatea acestei echipe de artişti amatori, dar în special de prestanţa conducătoarei formaţiunii. Am aflat că se produce nu doar în localitate şi în zonele vecine, ci a mers în turneu în Italia, spre a-i bucura pe ai noştri plecaţi la munci acolo cu frumoase amintiri de acasă…

Bieşti, Bieşti, am repetat în sinea mea numele satului şi, brusc, mi-am amintit că…

S-a întâmplat pe la sfârşitul anilor ‘70 ai secolului trecut.

Am avut o invitaţie la… Bieşti.

Eram aşteptat. Vroiam să plec.

Foarte mult doream să plec.

Dar nu am mai mers.

S-a dezlănţuit peste noapte o furtună, un viscol năprasnic de a clădit troiene pe drumuri şi…

De cine eram invitat?

De cine eram aşteptat?

De o tânără cu numele Ana Cazacu; făcuse studii la Universitate, la filologie, şi avusese ca teză a lucrării de licenţă analiza cărţii „Acasă”, aşa cum se intitula pe acele timpuri romanul meu „Nepotul”…

Mi-a transmis caietul cu textul realizat. L-am citit. Era scris cu multă pricepere, dar mai ales cu mult suflet. Cu emoţii tulburătoare.

Am vrut s-o cunosc personal pe Ana.

I-am scris.

M-a invitat.

Mi-a fixat şi ziua.

Dar nu am mai mers.

Nu am mai văzut-o.

Nu ne-am întâlnit.

De ce?

Din cauza viscolului?

A vremuielii?

Nici azi nu mi-o pot ierta.

Trebuia să merg.

În pofida timpului rău de afară.

Ana m-a şteptat.

S-a pregătit.

Atât de mult s-a pregătit!

Mi-a scris după aceea: „Sora m-a ajutat să mă fac bine… Să mă gătesc… Şi V-am aşteptat… Atât de mult V-am aşteptat… Şi nu aţi mai venit…”

Ana Cazacu a făcut Universitatea mişcându-se în scaunul cu rotile. Ana Cazacu era o tânără dotată cu capacităţi rare.

Eu m-am purtat ca un… nesimţit. Ca să nu zic ceva mai… dur…

A fost vina mea. Marea mea vină că nu am răspuns la invitaţia Anei.

A mea, nu a viscolului, a furtunii…

Şi acum despre cel de-al doilea păcat al meu.

În vara lui ‘92 au prins a sosi la Uniunea Scriitorilor scrisori de la o doamnă din Cojuşna-Străşeni. Se numea Raisa Nastas. Era menţionată şi adresa exactă: str. Cicalov 1…

Dar scrisori!

Una după alta!

Cu foi mari, împăturite, care cu greu încăpeau în plicuri.

Şi toate adresate mie, personal.

Da, pe adresa Uniunii, dar pentru mine.

Eram în Parlament. Dădeam rar pe la Uniune. Dar secretara mi le transmitea, regulat.

S-a adunat un vraf întreg.

Le citeam. Le stocam.

Raisa Nastas din Cojuşna îmi scria tot ce i se întâmpla, ce gândea, ce vorbea, ce făcea…

Şi avea un scris atât de citeţ, atât de organizat, atât de frumos, dar mai ales sincer, ca şi cum mi s-ar fi spovedit de toate necazurile şi durerile ei…

Fiind oarecum prins cu ale deputăţiei, dar şi curios să o cunosc personal - de! ce-i Cojuşna? Ia colea! Ar fi putut să treacă pe la Uniune sau… să ne vedem în oraş, cu atât mai mult că… Scria corespondenta mea: „Azi merg la oraş să mai respire aer curat… La oraş aerul e mai curat ca în pădure!”

Nu ne-am mai întâlnit.

Nu ne-am mai cunoscut.

De ce?

Am încercat s-o contactez prin secretare de la Uniune, nu a răspuns. Dat fiind că am intuit din scrisul ei că eu nu sunt decât un simbol abstract, iar nu un conlocutor real, adică îmi expediază epistolele doar aşa, fără să pretindă de la mine vreun răspuns, am rugat-o pe doamna mea să încerce dânsa a o contacta.

Fiasco!

Cică a răspuns, dar… foarte supărată.

După care nu a mai reacţionat nici într-un fel, decât a continuat să trimită regulat misivele ei la Uniune.

Da, tot pe adresa mea.

Această corespondenşă cu sens… ca să zic aşa… unic, a durat din vară până-n primăvară.

S-au acumulat astfel zeci şi zeci de scrisori, dar dacă ar fi să mă refer la pagini scrise, format mare, cu scris concentrat, rând în rând, mai fără interval, or fi sute …

Le am păstrate într-o mapă, dar şi o legătură bună în plicuri…

Din când în când le deshid şi citesc…

Citesc şi-mi amintesc de câte manuscrise au trecut pe sub ochii mei lucrând în calitate de consultant pentru proză la Uniune… Dar şi pe la tot felul de redacţii…

Scrisul este, pentru omul ajuns la ananghie, o salvare.

Aşa mă gândesc că acesta o fi fost şi cazul Raisei Nastas din Cojuşna…

Îşi vărsa năduful vieţii în scrisorile ei şi…

Astea mi le-am amintit acum, în zilele când se înnoieşte ANUL…

Iar cu ANUL se cuvine să se facă mai curat şi sufletul…

Iată, dar, că am făcut o mărturisire…

Mai întâi, în faţa propriei mele conştiinţe…

Dar şi a… Anei Cazacu din Bieşti…

Şi a Raisei Nastas din Cojuşna…

Despre care nu am nicio ştire, păcătosul de mine…

Dacă sunt în viaţă, bine sănătoase, le urez Sărbători fericite şi lumină în suflet…

Dacă s-au călătorit din astă lume, să le ierte bunul Dumnezeu şi să le aibă în împărăţia Lui…

27 decembrie 2014 

V. Beşleagă 

 

TaguriRadio Europa Liberă, Blog, Vladimir Beșleagă


Nicolai Costenco: Vulturul (!?)

 

      A   apărut recent la editura ARC, în seria „Personalităţi notorii”, volumul „Nicolai Costenco, cavaler al poeziei”, coordonator şi autor de studii istoricul literar şi profesorul universitar Vasile Malaneţchi.

     Este un remarcabil succes al realizatorului valoroasei investigaţii, dar şi a editurii Academiei de Ştiinţe, care readuc în actualitate marile figuri ale culturii şi spiritualităţii române din Basarabia zbuciumatului secol trecut.  

      Prin destinul dramatic al acestui emblematic exponent al literelor basarabene care a fost poetul, prozatorul, dar şi memorialistul Nicolai Costenco, cel care a făcut 15 ani de Siberie (rimând Siberia cu... Beria!), publicul cititor va putea să cunoască prin viaţa şi creaţia sa plină de ascensiuni fulminante, dar şi de căderi inevitabile adevăratul suflu al tristei epoci, care a fost cea de după ocuparea Basarabiei de tancurile Armatei Roşii în iunie 1940...

    În rândurile ce urmează ţin să mă opresc doar asupra unui singur moment care m-a intrigat la lectura studiilor, exegezelor, recenziilor, amintirilor sau simplelor consemnări ale numeroşilor autori care au fost incluşi în volum...

     E vorba de eseul cu titlul interogativ „O literatură fără jurnal?”, semnat de eminentul critic literar şi eseist de mare clasă Eugen Lungu.

     La fel ca cei mai mulţi dintre autorii incluşi în carte, E. Lungu este şi dânsul de părerea că cea mai rezistentă operă a scriitorului, ce a suportat ani lungi de puşcărie în gheţurile Siberiei, este proza memorialistică „POVESTEA VULTURULUI”, realizată în 1955 chiar acolo, dincolo de Cercul polar, imediat ce s-a simţit în afara pericolului de a fi iarăşi condamnat, după moartea tiranului Stalin şi anunţarea amnistiei...

   După o minuţioasă şi inspirată analiză şi interpretare făcută cu multă simţire a „POVEŞTII...”, în alineatele finale ale textului său, eseistul se pronunţă asupra frazei şi stilului cărţii.

   „Fraza e inegală, curgând când firesc şi fluent, copiind pitoreştile meandre ale Nistrului, când împotmolindu-se într-o magnificenţă bizară suferind de prea multă literaturizare ades gongorică cu stufozităţi neologice, prin care scriitura respiră greu...” Şi-şi ilustrează afirmaţia: „După certurile (şi nu numai! - nota mea) cu tânăra soţie vine rasputiniana pocăinţă, urmată de stridente îmbrăţişări ce schimbau lumea într-o fanfară violentă la extrem, să modeleze iarăşi la solo flautul unei senine împăcări” (p.11), „Centralul (închisoarea) Aleksandrovsk sta greoi ca blestemul împietrit  al victimelor  de privirile pietrificate de sfinx ale destinului vitreg” (p.61) etc., etc.

    Acum atenţie la cea ce urmează, pentru că e anume  remarca ce m-a provocat la redactarea acestei sumare note.

    „CHIAR TITLUL MI SE PARE UŞOR UMFLAT, POMPAT CU VANITĂŢI LITERARE”.

      Deşi pusă între paranteze, ca ceva fără prea mare importanţă în contextul eseului, observaţia, fără să fi  vrut eu anume, mi-a iscat, brusc, câteva întrebări.

     Ce a avut în vedere Eugen Lungu?

     La care titlu s-a referit?      

     De sigur, la „POVESTEA VULTURULUI”!

     Deci, acest titlu i s-a părut „UMFLAT, CU VELEITĂŢI LITERARE”?

     Şi, tot aşa, fără să fi căutat anume, Intenţionat, o  explicaţie a faptului de ce m-a surprins această opinie a colegului, mi-am zis: „Dar parcă am mai auzit - citit ceva de genul acesta, CU VULTURUL... Şi tot din acea epocă şi venind tot de la un autor din acele vremuri... Cine să fie şi de unde să vină?”

   Deschizând Dicţionarul scriitorilor români din Basarabia,  1812-2010, citesc la pagina 308: ”DEBUT EDITORIAL CU VOLUMUL „BLESTEM”(1937), URMAT DE MOARTEA VULTURULUI (1938)”...

    Despre cine este vorba?

    Despre Bogdan Istru, bineînţeles!

    Marele amic şi coleg de generaţie, dar care a avut un cu totul alt destin decât cel al lui Nicolai Costenco.

   Bogdan Istru a prosperat sub noul regim, ajungând şi dânsul, alături de Em. Bucov şi A. Lupan un clasic, fondator al literaturii sovietice moldoveneşti... (Dumnezeu s-o... iepure!)

  Să fie oare un titlu UMFLAT, cum i s-a părut lui Eugen Lungu?

 Sau o polemică a lui Costenco, peste ani, nu doar cu... Istru cel fericit, ci cu o întreagă EPOCĂ???

                         19 decembrie 2014  

                V. Beşleagă

În exclusivitate