luni, noiembrie 24, 2014 Ora Locală 15:51

Ludmila Ulițkaia: „ADIO, EUROPA!”

 

În aceste zile mai mult decât fierbinţi - clocotitoare! - atenţia ţi se mută vertiginos dintr-o parte în alta a lumii - ce se întâmplă? - dar mai cu seamă la vecinii noştri... Evenimentele se precipită cu o viteză ameţitoare. Veştile vin adevărate torente: saxul Klaus Iohannis, preşedinte al României! Putin pregăteşte o invazie totală asupra Ukrainei!... Televiziunile noastre oferă spaţiu concurenţilor electorali, care sunt ai dracului de mulţi: 26! Şi toţi, toţi numai binele ne doresc...
Dacă vrei să le cuprinzi pe toate, fie şi numai... pe ici-pe colo... nu-ţi rămâne decât să... ameţeşti de atâta poliloghie... electorală.
Iar ziua scrutinului e cât colea: 30 noiembrie.
Ce-a mai rămas?
O nimica toată!
Iar minţile alegătorilor noştri, în bună parte, rătăcite.

Când mă gândesc la ce se face în aceste, aşa zise minţi, fără să vreau îmi amintesc de vechea-străvechea parabolă CARUL-CU-DOUĂ-PROŢAPURI.

Pentru cine nu cunoaşte, explic, pe scurt: în vremurile de demult, strămoşii noştri, când năvăleau hoardele sălbatice din pustietăţile răsăritului, îşi încărcau plodurile şi pojijia în carul cu boi şi o luau la fuga prin codri... Dar drumurile înguste... Venea vestea că aceiaşi barbari vin şi din faţă... Ce să facă bietul om ? O lua... îndărăt. Dar cum să intorci, dacă nu-i chip? Drumul îngust, doarcât carul... Şi a găsit soluţia: să mute numai proţapul în cealaltă parte... De sigur, trecând şi boii dinapoi... Şi hai! Fuga de-a-ndăratelea!

Sau, cum zicea Poetul: „Vai de el, român, săracul,/Cum tot dă-napoi ca racul!”

De ce vă spun toate acestea?

Ca să fiu la curent cu ce se întâmplă pe frontul din Ukraina, citesc Ukrainska Pravda. Ca să aflu ce se mai coace în Rusia, vizitez Novaia Gazeta...

Ludmila Ulițkaia în 2012Ludmila Ulițkaia în 2012
x
Ludmila Ulițkaia în 2012
Ludmila Ulițkaia în 2012

Anume în Novaia Gazeta (26.08.2014) am găsit un text plin de mult adevăr şi tot atâta durere, eseul Ludmilei Uliţkaia „Europa, adio!”

M-a impresionat. M-a tulburat. M-a convins că, dacă pănă a da cu ochi de el, consideram că intelectualitatea rusă a amuţit definitiv sub avalanşa propagandistică şovină şi agresiv-imperială a maşinăriei demagogice putiniste, iată că a supravieţuit o voce care cutează a spune ADEVĂRUL CEL MARE.

S-o ascultăm: „...Locuiesc în Rusia. Sunt o scriitoare rusă de origine etnică evreiască şi prin educaţie creştină. Ţara mea a declarat în prezent război culturii, valorilor umanismului, ideii drepturiloromului, pe care le-a elaborat civilizaţia pe parcursul întregii ei istorii. Ţara mea suferă de o ignoranţă agresivă, de naţionalism şi de manie imperială. Mi-e ruşine pentru un asemenea parlament, ignorant şi agresiv, pentru acest guvern, agresiv şi incompetent, pentru diriguitorii ţării, nişte supermeni de mucava, care sunt contaminaţi de şiretenie, mi-e ruşine pentru noi toţi, întregul popor, care şi-a pierdut criteriile morale.

Cultura în Rusia a suferit o crudă înfrângere, şi noi, oamenii de cultură, nu suntem în stare să schimbăm ceva în politica sinucigaşă a statului nostru. În comunitatea intelectualităţii noastre s-a produs o scindare: la fel ca la începutul secolului doar o minoritate se pronunţă contra războiului. Ţara mea împinge cu fiecare zi lumea spre un nou război, militarismul nostru şi-a ascuţit ghearele în Cecenia şi Georgia, acum îşi etalează muşchii în Crimeea şi în Ucraina. Adio,Europa, teamă mi-i că niciodată nu vom mai reuşi să ne încadrăm în familia popoarelor europene...”

Trist.

Foarte trist.

Dar rămâne un licăr de speranţă: atâta timp cât se fac auzite voci ca cea a scriitoarei Ludmila Uliţkaia, nu e totul pierdut. Cât timp e vie şi trăieşte IDEEA, MAREA IDEE, atâta timp existăşansa victoriei ADEVĂRULUI ŞI DREPTĂŢII.

19 noiembrie 2014

P.S. Concluzia? Auzeam mai deunăzi seară sloganul aşa zisului partid politic Patria, a aşa zisului lider politic Renato Usatâi, care prin gura ciracului său transfugul Petrenco se războia verbal cu celebra corupţie şi profera ameninţări la adresa unor oameni politici că, odată veniţi la putere, ei PATRIOŢII, îi vor băga la dubă pe toţi aceştia...

Auziţi? La du-bă!

Ei, smintiţii, care ne cheamă îndărăt, în infernul imperiului din răsărit... Ei, plătiţii din banii murdari ai acestui imperiu odios...

Ei, care vin să întunece şi mai mult minţile celor şi aşa rătăciţi...

TaguriRadio Europa Liberă, Blog, Vladimir Beșleagă


Grigore Vieru, poetul, Igor Dodon, politicianul și o întrebare către alegători

Aşa se mai plodesc panourile publicitare cu iz electoral  în ultimul timp, încât abia de reuşeşti să te obişnuieşti cu unele şi apar tot altele şi altele.

Care de care mai puţin inspirate.

Care de care mai fade.

Care de care mai... mai... mai...

Dar să vezi ce format mare li se aplică!

Dar să vezi cum sunt plasate!

În cele mai vizibile locuri: la intersecţii de străzi, acolo unde transportul în comun opreşte la roşu, parcă anume ca să ai fericita posibilitate de a le contempla, admira şi... savura. Da, ingeniozitatea textului, profunzimea mesajului, dar în primul rând, APELUL ŞI PROMISIUNEA UNEI VIEŢI SUPRAFERICITE ÎN CEL MAI APROPIAT VIITOR!

Stai, te boldeşti, şi, la un moment dat, te simţi cuprins de o dulce reverie: AH, CE VIITOR FERICIT NE AŞTEAPTĂ!

 Ura!

Înainte, SPRE ACEL VIITOR!

Citesc de câteva zile încoace următorul text-sfat-chemare-îndrumare-orientare... Da, da, anume ORIENTARE, pentru că suntem îndemnaţi să mergem spre SOARE-RĂSARE.

 Zice aşa:             

             M  A  I  B  I  N  E   S  Ă   T  R  Ă  I  M   Î  N 

            B  U  N  Ă  S  T  A  R  E   A  L  Ă  T  U  R  I  D   E  

            R   U   S  I   A   D  E   C   Â  T   S  Ă   F   I   M  

            S  Ă  R  A  C  I   I   Ş  I  D  A  T  O  R  N  I  C  I  I      
                                                         E   U   R   O   P   E  I

Da, aţi ghicit, dacă nu cumva aţi admirat şi Dvs acest slogan-îndemn: este al socialiştilor noştri...

Socialismul, nu-i vorbă, e lucru bun: nu o duc bine scandinavii cu... socialismul lor? Nici de UE nu au nevoie.

Dar socialismul... rusesc...

Ei, socialismul... rusesc...

O fi el bun şi potrivit pentru ei, dar... pentru noi ?...

Aşa boldindu-mă la aceste panouri publicitae electorale o zi... două... trei... La un moment dat mi-a sunat în auz, venind hăt de departe, de peste ani şi decenii, o poezioară de-a regretatului Grigore Vieru, care apărea în 1957 în placheta lui de debut: „A   L   A   R  M   A”.

       Da, da,  ALARMA SE NUMEA  ACEA CĂRŢULIE DE NEUITAT.

Iar poezioara nu avea decât patru rânduri, un simplu catren , dar ce  profunzime cuprindea în el acel catren!

            Ascultaţi:                 

Ş   A   D   E    P    O   R   C   U  L    J  O  S    Π N      P  A   I   E

- P   R   E  A-S   M  U  R  D  A   R,  M  U  R  D  A  R   D  E     T  O  T !

  T   R   E   B  U I  E    S  Ă    F  A  C     O    B  A I E ...

  Ş   I    S -A   D   U   S   S-O  F  A  C  Ă -N...

                                          G    L    O    D  ...

Şi acum întrebarea care mă sfredeleşte, mă  chinuie , mă roade de mai multe zile:

De ce OARE SĂ-MI FI AMINTIT ACEST POEM-MADRIGAL-PROFETIC  TOCMAI ÎN MOMENTUL CÂND AM DAT CU OCHII DE  SLOGANUL SOCIALISTULUI DODON?

Nu cumva  să mi-l/-ni-l trimis din lumea lui  Grigore Vieru, aflând ce parascovenii se pot citi pe scândurile împrăştiate pe astă urbe a Chişinăului?

Dar rău supărat POETUL!

Deci, mă adresez alegătorilor ce vor merge pe 30 noiembrie  să arunce  buletinele în urne, şi-i rog să mă dumerească:

DE CE O A RE MI-AM  AMINTIT DE ACEA POEZIOARĂ?  

DE CE?

            6-7  noiembrie   2014.

 

                         


               

TaguriRadio Europa Liberă, Blog, Vladimir Beșleagă, alegeri 2014


Constantin Tănase: In memoriam (cuvânt rostit la plecarea din viaţă a eminentului scriitor şi ziarist)

                     

Conducem pe ultimul drum un OM ALES, o inimă curajoasă care a spus adevărul adevărat, direct, dur.

El, cel care a păşit în primele rânduri ale Mişcării noastre de Renaştere spirituală şi naţională, de recuperare a Demnităţii de neam.

El, care a ales ca armă de luptă şi afirmare cel mai mare dar hărăzit de Dumnezeu omului - Cuvântul.

Prin scrisul său inspirat a continuat tradiţia marilor spirite polemice din interbelic - Pamfil Şeicaru şi N.D.Cocea.

Ca scriitor şi ziarist ne-a lăsat cărţi de mare forţă expresivă:

                                „OCHIUL LUI ESOP”,

                                „HOŢII DE MITURI”,

                                „PATRIA VUINDĂ”,

dar şi                      „BLESTEMUL DE A FI”

şi                              „GROAPA CU LEI”!

Paginile lor sunt marcate de irizări de inspiraţie divină, purtând o autentică VALOARE TESTAMENTARĂ.

Împreună cu consoarta sa, venerabila Doamnă Alexandra, a întemeiat o familie în care au crescut şi au fost educaţi trei bravi feciori, care familie este un strălucit model pentru lumea noastră în gravă derivă.

A căzut la datorie ca un brad gigantic, secerat de un fulger negru, şi vestea dureroasă a plecării Domniei Sale a făcut să se cutremure inimile noastre, dar şi pământul până hăt departe în Moldova şi în alte ţări, acolo unde a ajuns cuvântul Său inspirat, aducător de Adevăr, Lumină şi Speranţă.

A căzut în aceste zile cruciale când se decide destinul nostru de mâine, plecarea Sa fiind un îndemn de a ne strânge rândurile, pentru a ne continua drumul spre o viaţă liberă şi demnă în familia popoarelor europene.

Adio, prietene şi frate întru credinţă şi ideal românesc !

Îţi vom păstra pururea amintirea vie şi luminoasă!

        1 noiembrie  2014.     

P.S. Constantin Tănase: 24.06.1949, Nemţeni-30.10.2014, Chişinău. Fondator şi director al revistei  TIMPUL. Cavaler al Ordinului Republicii, al Ordinului Naţional „Steaua României” în grad de Comandor, şi al Ordinului Naţional „Serviciul  Credincios” în grad de Mare Ofiţer, Laureat al Premiului Naţional...

TaguriRadio Europa Liberă, Blog, Vladimir Beșleagă, Constantin Tănase in memoriam


Val Butnaru: Cabinetul din umbră (joi, 23 oct. c.)

 

Pentru cine nu ştie, anunţăm: în fiecare joi, la 20.40 JURNAL TV  prezintă emisiunea CABINETUL DIN UMBRĂ, moderată de VAL BUTNARU.

Apar în cadrul ei politicieni, analişti politici, oameni de cultură, oameni de creaţie, persoane cu diverse viziuni şi convingeri politice.

Am fost invitat şi eu joia trecută, împreună cu alţi trei colegi, foşti deputaţi în primul Parlament (1990-1994).

Subiectul propus pentru dezbatere a fost unul fierbinte de tot: CUM SE DESFĂŞOARĂ ACTUALA CAMPANIE ELECTORALĂ?

- E una cam... LEŞINATĂ, a apreciat cunoscutul istoric şi analist politic ANATOL ŢĂRANU...

Calificativul m-a intrigat la modul serios şi, recunosc, a fost cel care în mare măsură m-a determinat să aştern aceste succinte impresii ...

Dar, mai întâi, despre ceea ce a declarat în preambulul emisiunii domnul Val Butnaru. Extrag doar câteva pasaje, care mi s-au părut mai consistente şi cu adevărat... PROVOCATOARE. Pentru cine? Pentru alte posturi de televiziune

„...Nu sunt de acord cu oferta colegilor mei de la ORA DE RAS (o altă emisiune la Jurnal TV - V.B.) ... Sub nicio formă n-o să votez cu Sergiu Mocanu. De ce?”, se întreabă dl Butnaru. Şi răspunde: „A fost consilierul lui Voronin. A fost în slujba comuniştilor când nimeni nu i-a cerut asta”... „Am să votez cu PLR-ul lui Ion Hadârcă. De ce cu reformatorii? Fiindcă pe lista lor se regăsesc persoane necompromise şi curate”.

După ce trece cu peria de sârmă pe spatele liderilor celor trei partide aflate la guvernare, Val Butnaru se referă la o declaraţie a deputatei Ana Guţu, care cerea reformatorilor „să se retragă din cursa electorală”, acuzându-i că „s-au vândut lui Ţopa”.

Cine este Ţopa şi de ce reformatorii s-ar fi vândut acestuia?

Domnul Val Butnaru aduce explicaţiile de rigoare. „Mă bazez pe cei 15 ani de prietenie cu Victor Ţopa”. „Victor Ţopa este prietenul şi partenerul meu. În anii în care ne cunoaştem am văzut de multe ori cum Victor a ajutat multă lume fără ca cineva să afle despre asta. Fără camere de filmat. „Urmează exemple şi fapte concrete.

Ceea ce constitue o premieră absolută în mass-media de la noi este faptul că în această emisiune Val Butnaru deschide cu nemaiîntâlnit curaj, cu totală sinceritate şi ucigătoare provocare pentru toţi magnaţii de televiziuni aşa zisul secret CINE ESTE PARTENERUL ŞI FINANŢATORUL JURNAL TV.

„Victor a fost condamnat la 10 ani de puşcărie”... „e fugar”... „Se află în Germania. Dar cum credeţi, Interpolul de acolo nu a verificat în detaliu acest caz? Şi dacă a verificat de ce nu-l arestează? De ce îl lasă să-şi vadă liniştit de afacerile sale şi să plătească cinstit impozite statului german? Simplu, fiindcă şi-a dat seama rapid că această condamnare a fost făcută la comanda lui Plahotniuc. A fost făcută în absenţa învinuitului şi cu încălcarea normelor procedurale.

Victor a ales să finanţeze o televiziune care ar spune adevărul. Care ar aduce lumină. O televiziune în care el nu apare în postura de salvator. Şi în general nu apare în imagini televizate. O televiziune în care sunt exprimate diverse opinii şi vi se oferă diverse perspective. Pentru ca dumneavoastră să faceţi alegerea corectă şi să aduceţi mai multă lumină în viaţa noastră”.

        28  octombrie 2014.

P.S. În modesta mea participare la emisiune a fost că... Am emis şi eu nişte idei-opinii... Cel puţin, două. Una, că într-o campanie ca asta ar trebui să fie antrenate personalităţi vizibile şi cu imagine ce inspiră încredere... Apoi că, poate, ar fi mai potrivit să se deruleze oarecum mai calm, dacă nu de tot leşinat, altfel se poate întâmpla ca în ultimele zile să asistăm la... convulsii periculoase... Ceea ce se cam  presimte de pe acum...

P.P.S. ALOCUŢIUNEA LUI Val Butnaru la acea emisiune debuta cu fraza: „Cu cât ne apropiem de dramaticul, dar POATE fericitul final din 30 noiembrie, cu atât îndoielile şi incertitudinile sunt mai mari. Şi cum ar putea să nu fie aşa, dacă cei pe care i-am ales în 2009 au trădat speranţele noastre.”

Şi tot dânsul, drept încheiere: „Am considerat că trebuie să spun asta, mai ales în aceste zile când haita a ieşit la vânătoare. ...Şi fiindcă VA FI MULTĂ MURDĂRIE ÎN ACEASTĂ CAMPANIE, EU ZIC, CÂT NU E TÂRZIU, SĂ NE APUCĂM DE PE ACUM DE CURĂŢENIE”. 

TaguriRadio Europa Liberă, Blog, Vladimir Beșleagă, Val Butnaru, Jurnal TV, alegeri 2014, Victor Țopa


Dan Dungaciu: Politică și Geopolitică

 

„Avem o campanie cu războiul la uşă. NATO va fi temă electorală”. Acesta este titlul amplului interviu acordat de Dan Dungaciu reporterului revistei „Timpul” (vineri, 17 octombrie 2014).

Întrebări incitante, răspunsuri, ca totdeauna, sincere, fără ocolişuri, mergând direct la esenţă.

O analiză-prezentare a raportului de forţe politice în campania electorală de la sfârşit de noiembrie, obiectivă, reală, în deplină cunoştinţă de cauză: domnia sa este un profund cunoscător al stării de lucruri din Republica Moldova.

Alături de constatări şi judecăţi echilibrate şi argumentate, însă, apar şi unele (destule) care trezesc semne de întrebare, dacă nu chiar... nedumerire.

S-o luăm de la... coadă: „Parteneriatul Estic... declară intervievatul, a fost de la început neviabil ca mecanism de integrare europeană”. „De ce? se întreabă dânsul. Pentru că nu avea nicio dimensiune de securitate”. Adică, lipsea protecţia NATO.

Şi aici am ajuns la ceea ce s-ar numi sursa ÎNTREBĂRILOR ŞI NEDUMERIRILOR. De altfel, scoasă şi în titlul interviului: NATO-ul!

Cum poţi pune astfel problema atunci când o ţară are statut (nu: stat... cum apare în textul din Timpul!) de neutralitate, aşa cum este Republica Moldova? Or, Dan Dungaciu are perfectă dreptate când afirmă, că, dacă vrei să intri în UE, mai întâi să devii membră  NATO!

Dar dacă nu ai protecţia NATO, atunci...? Atunci zadarnice eforturile. Vezi bine, poţi să semnezi documente de asociere oricâte doreşti, tot de-a surda!... 

Ca să nu o lungim, vom trece peste alte semne de întrebare-nedumeriri şi vom insista asupra unui singur aspect, asupra căruia îşi concentrează  domnul Dungaciu atenţia.  

Rusia. Care este rolul Rusiei în toată această aşa-zisă ecuaţie politică, dar, mai ales, GEOPOLITICĂ?

„Acţiunile Rusiei în regiune vor depinde clar de evoluţiile din Ucraina”... „Moscova va face ceea ce a făcut după Revoluţia Oranj”... „O Rusie care are conştiinţa că pe termen lung nu va rezista, este o RUSIE PERICULOASĂ pe termen scurt, care nu mai RESPECTĂ NICIO REGULĂ”.

Acum apare întrebarea: dacă Rusia nu respectă nicio REGULĂ (adică nu se conformează dreptului şi convenţiilor internaţionale), atunci ce pronosticuri pot fi făcute în legătură cu campania electorală în plină desfăşurare, dar şi despre evoluţia lucrurilor în RM după alegeri?

Aş fi vrut să-l aud pe dl Dungaciu spunându-mi nu cum va fi şi ce va fi la şi după alegeri, ci CUM POATE FI PUSĂ ZĂBALA ÎN BOTUL RUSIEI, ca să nu deturneze voinţa liber exprimată a electoratului din republică. Factorul rusesc în viziunea şi interpretarea domniei sale este nu doar unul dominant, ci şi decisiv. Chiar dacă... dacă pasajul în care face sinistra profeţie începe tot cu un DACĂ:

  „DACĂ AIE NU VA OBŢINE 50%, CHIŞINĂUL VA CĂDEA DE PE HARTA EUROPEI POLITICE, DEZAMĂGIREA PUBLICĂ VA FI ENORMĂ, IAR CEEA CE RUSIA A REUŞIT PRIN RĂZBOI ÎN UCRAINA VA REUŞI PRIN ALEGERI LA CHIŞINĂU”.

De ce: „prin război în Ucraina”, dacă şi acolo au avut loc... ALEGERI? Şi în Crimeea, Şi în cele două republici-fantome...

De ce: „prin alegeri la Chişinău”, dacă avem aceste două enclave separatiste: Transnistria şi Autonomia Găgăuză, care şi ele sunt fructul unui război?

Marea mea nedumerire la lectura răspunsurilor date de dl Dungaciu este, repet: Europa, NATO-ul, Statele Unite ale Americii, comunitatea internaţională sunt în stare să stăvilească poftele nemăsurat de agresive ale lui Putin cu toată camarila lui abjectă? Sau vor sta şi în continuare şi vor contempla extinderea barbariei asiatice mai întâi în sud-estul Europei, apoi şi... mai departe?

    19 octombrie 2014

P. S. Vreau să  amintesc eventualilor cititori ai acestui text un adevăr care ne priveşte direct, ca un teritoriu mic ce suntem, dar din punct de vedere geopolitic de mare importanţă, formulat cu sute de ani în urmă de Miron Costin: „Moldova fiind o ţară mică, nice un lucru de samă nu au făcut decât numai cu amestecul vecinilor”. Vom fi noi în stare să ne realizăm în deplină libertate voinţa în istorie, dacă nu vom fi sprijiniţi-ajutaţi de puternicii vecinI? Or, dacă se confirmă negrele previziuni ale domnului Dungaciu, înfrângerea va fi nu atât a noastră, cât a lumii libere şi democratice.

A Uniunii Europene.

A SUA.

A comunităţii internaţionale...

                            V.B.

 

            A    D    D    E    N   D   A

O inexactitate-confuzie enunţată de dl Dan Dungaciu este următoarea: „Fără semnalul lui Vladimir Voronin din 2005 după care „avem voie să fim cu UE, nu mai depăşea 50% în sondaje opţiunea europeană niciodată”.  De unde ar rezulta că orientarea  proeuropeană s-a făcut graţie PCRM. Eroare, regretabilă eroare... Acest partid, care e doar cu numele komunist, dar este unul al intereselor personale, la acel an 2005, vrând să câştige şi un al doilea mandat, a acceptat (în mod formal) condiţia ce i-a fost pusă de PPCD-ul care domina o bună parte de electorat şi a enunţat acest vector de orientare externă. Dar nu a fost sincer, cum nu este nici acum când, chipurile, nu se pronunţă contra asocierii la UE. O face doar pentru a accede la guvernare...

TaguriRadio Europa Liberă, Blog, Vladimir Beșleagă


Ion Vătămanu: câteva momente memorabile

 

    Trec anii. Mulţi dintre colegi s-au călătorit în Lumea Umbrelor. Se aşterne peste numele lor Tăcerea. Adeseori şi - Uitarea...

 

    Dar nu ştiu cum se face, că în nopţile când fuge somnul şi vin orele clare ale amintirilor, brusc se smulg din negura vremii, vin la noi, ca şi cum ar fi vii, ba chiar mai vii decât erau în viaţă... Şi iar suntem împreună, noi, cei de altădată...

Ion Vatamanu, poetul.

Ion Vatamanu, doctorul în chimie.

Ion Vatamanu, deputat în primul Parlament de după 1990...

Când zicem poetul, imediat ne răsună în auz viersul: „Tu o frunză, eu o frunză, Ştii ce fac? Un copac. Un copac şi un copac, Împreună ştii ce fac? Un meleag!” Sau: „Ce vor scriitorii?”

Ion Vatamanu a fost printre cei care au imprimat o nouă faţă poeziei române din Basarabia. Coborâtor din Costicenii Cernăuţilor a adus sonorităţi proaspete, la fel ca alţi confraţi bucovineni. Deşi ei se considerau basarabeni, hotarul cu Bucovina fiind plasat mai sus, pe râuleţul de la Noua-Suliţa... Dar rămaşi pe teritoriul Ucrainei, aşa le ziceam: sunteţi bucovineni şi nu se supărau...

Da, tocmai mi-am amintit o vorbă a lui Bogdan Istru, care îl includea  în grupul celor patru: VIERU, VODĂ, VASILACHE, VATAMANU. Şi ştiţi ce formulă găsise scriitorul nostru mai în vârstă? Ca un ales om de cultură, cunoscător de limbi europene, cel care singurul din generaţia lui a semnat Scrisoarea celor 66 pentru revenirea la grafia latină, zicea în germană: VIER V. (se citeşte: fier fau). Adică grupul celor patru de: V!

Am început intenţionat cu aceste detalii mai grave, dar, de fapt, scopul notiţelor de mai jos este complet altul.

Ne aflăm în dârdora campaniei electorale. Poate tocmai de aceea am şi avut vizita (nocturnă) frumoasă  a fratelui Ion.

Hai să le iau pe rând. Cu momente şi întâmplări nostime, la unele din care am fost martor şi eu.

Mergem noi, un grup de scriitori de la Chişinău, la întâlniri cu elevii din şcolile din Bucovina. Îl avem de lider-moderator pe un coleg ucrainean, pe numele lui Folvarocinâi. Dânsul ne oferă cuvântul în faţa publicului. Iată că zice, pe ucraineşte desigur:

- A taperea vâstupit moldavschii pismennic Hrihorii BOstan. (Acum are cuvântul scriitorul moldovean Grigorie BOstan, cu accentul pe O).

Vatamanu de colo:

- Nu: BOstan, ci BostAn!

Folvarocinâi reia:

- A taperea vâstupit moldavschii pismennic Hrihorii BOstan...

Vatamanu iar:

- Ne BOstan, a BostAn !

- A taperea vâstupit, zice iar Folvarocinâi, şi-i dă tot cu BOstan, BOstan, iar Vatamanu îl corectează, dar nu are pe... cine...

Vatamanu a fost un bon vivant, îi plăceau şuietele, chefurile, uneori lungindu-le peste noapte. Se întorcea o dată pe la orele 3-4 dimineaţă spre casă. Pe jos, că transportul nu circula, împreună cu alţi câţiva amici... Era pe strada Puşkin, ceva mai la vale de magazinul GEMENII. Se opresc să mai tragă o ţigară şi, iată, văd venind spre ei, la deal, pe un bărbat cu... o vacă de funie.

- Moşule! Încotro duci mila casei la astă oră matinală?...

- La piaţă... S-o vând...

Iar piaţa de vite se făcea pe atunci undeva în partea de sus a oraşului.

- Cum? Se înduioşează poetul Vatamanu. S-o vinzi? Sărmana... Da-i aşa de drăguţă... Şi s-o vinzi?...

Omul ca omul, cu nevoile lui, se uită la aceşti strigoi noptatici şi vrea să-şi vadă de drum, că mai are de mers... Atunci Ion  i se pune în cale:

- Moşule, dă-mi voie s-o sărut!

- Ce!? CUM!?

- Îţi dau trei ruble, numai lasă-mă s-o sărut...

Îi bagă gospodarului hârtia şi... pupă vaca...

Ăsta era Vatamanu!

Dar pomeneam de campania electorală, astăzi în plină şi convulsivă desfăşurare la  Moldova. Voi aduce o pătăranie vatamaniană care, eventual, îi va inspira pe concurenţii electorali la a obţine victoria nu doar asupra electoratului, ci şi asupra oponenţilor.

S-a întămplat într-o circumscripţie din vecinătatea capitalei. Concurau pentru demnitatea de deputat doi scriitori şi un baron local. Desigur, baronul ar fi avut ascendente asupra celor doi conţopişti, dar vorba e că pe atunci, la sfârşitul anilor optzeci, scriitorii prezentau floarea naţiunii şi erau votaţi, ca să zic aşa, cu ochii închişi şi cu mare entuziasm.

Vatamanu pleda pentru Mihai Cimpoi. Erau alegeri pentru Congresul popoarelor de la Moscova. Pe timpul lui Gorbaciov.

Pe cine avea de opozant Cimpoi?

Pe o colegă de a noastră, care, în naivitatea ei, decise să fie şi ea... deputată.

- Nina, dragă, o luă cu binişorul Ion Vatamanu: ţie-ţi trebuie să te faci deputată? Tu ştii cum îi acuma, în democraţie? Acuma fiecare are dreptul să strige orice-i trece prin cap. Şi or să strige şi pentru tine: SUS JOSU! Ori: JOS JOSU! Pardon: JOS SUSU! Şi ai să te faci de râs, draga mea...

Colega noastră s-a retras din cursă...

Da, dar mai rămânea baronul local. Lasă că şi pentru acesta fantastic de inventivul   Vatamanu a găsit ac de cojoc. Acela, fiind un preşedinte de ceva în raionul lui, deci, om mare, dar spre nenorocul lui purta un nume de-a dreptul bizar. Ba chiar fatal!

Se numea: CIMPOACĂ.

Pe acesta Vatamanu îl ia din altă parte. Nu cutează să-i spună că nu merită să fie deputat - n-are decât!

- Domnule Cimpoacă, porneşte să-l prelucreze Ion: ai să devii dta deputat. Ai să vii cu toţi deputaţii de Moldova la aeroport pentru a pleca la Moscova. Desigur, vor sosi şi reporterii radio şi televiziune acolo, ca să mediatizeze evenimentul. Vor relata în auzul întregii republici, dar ce zic eu? În auzul întregii lumi: „Astăzi, de la aeroportul Chişinău, a plecat delegaţia de deputaţi pentru a participa la lucrările Congresului Popoarelor Uniunii Sovietice... Şi vor urma numele deputaţilor noştri: CIMPOI... altul careva... Şi  deodată va răsuna numele matale: CIMPOACĂ...

Acel baron simţi că i se lungesc urechile: ce vrea să spună scriitorul acesta?

- Şi ştii ce-o să înţeleagă toată Moldova, ba chiar întreaga lume?

- ???

- Că dta, domnule Cimpoacă, nu eşti altcineva decât soţia dlui... Cimpoi!!!

S-a retras, imediat, şi acest a...

Şi ultimul moment. În acel prim Parlament de la Chişinău, am avut şi eu onoarea să mă prenumăr. Eram mai mulţi scriitori. Cei mai activi, însă, au fost regretaţii  Ion Vatamanu şi Lidia Istrati. Când vorbeau ei, toată lumea era ca şi... paralizată. Da, venise vorba despre câte femei ajunseseră în acel legislativ. Vreo şase, atât. Lucru pe care l-a remarcat într-un discurs fulminant Ion Vatamanu:

- Noi avem în Parlament femei PUŢINE, DAR DESTULE!

O avea în vedere, desigur, pe colega noastră LIDIA ISTRATI, aceea care atunci când avea microfonul, săltau din fotolii toţi agrarienii, interfrontiştii şi alţii eiusdem farinae...

                                                                              12 octombrie 2014.

TaguriRadio Europa Liberă, Blog, Vladimir Beșleagă, amintiri despre Ion Vătămanu


Profesorul Lucian Boia: Despre români, istorie și... noroc

Este  bine cunoscută atitudinea lui Lucian Boia faţă de miturile naţionale: demitizarea. Iată că în interviul „Românii sunt o naţie frustrată, complexată din cauza istoriei” (Jurnal de Chişinău, 26 .09.2014) Domnia Sa spune: „Eu nu mi-am propus să distrug miturile. Mi-am propus, ca istoric, să le analizez critic..., sunt mituri care prin forţa lor extraordinară contează foarte mult în viaţa unei naţiuni..., mituri precum cel al descendenţei nobile romane sau daco-romane, mitul Daciei antice, mitul lui Mihai Viteazul, toate au jucat un rol foarte important. Fără acestea, probabil că nici nu ar fi existat o naţiune română...”

În continuare, după ce face o comparaţie între rolul jucat în istorie de ţări vecine precum Polonia, Ungaria şi Bulgaria, referindu-se la istoria românilor, domnul profesor conchide: „Este o istorie care începe mai târziu, este o istorie mică.” Şi: „Până la 1859 (Principatele Române - V.B.) au fost nişte ţărişoare, aflate în voia soartei”.

Dat fiind că acest interviu este prilejuit de apariţia cărţii „Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări”, la respectiva întrebare Lucian Boia răspunde: „...la 1859, dacă nu ar fi fost războiul Crimeei... nu ştiu dacă România s-ar fi făcut... În Primul Război Mondial, România iarăşi a avut NOROC (subl. mea - V.B.) ... a obţinut şi Transilvania, şi Bucovina, şi Basarabia”. În continuare, se tot succed... NOROACELE României: „Şi mai recent a fost o doză de NOROC decât mediul incontestabil al României, precum integrarea în UE şi NATO”.

Aici vom face o pauză de respiro şi-l vom întreba pe domnul profesor: dar cum se corelează ISTORIA şi... NOROCUL? Are oare ISTORIA legile ei şi, dacă le are, care ar fi acelea? Dar şi NOROCUL ÎN ISTORIE, ce este acesta şi cum se manifestă el  pentru popoare întârziate şi nişte... ţărişoare mici?

Ceea ce m-a determinat să insist asupra acestui subiect a fost anume aducerea în discuţie de către domnul profesor a factorului NOROC în PROCESUL EVOLUŢIEI ISTORICE. Or, dacă Istoria are LEGILE ei, dar NOROCUL nu înseamnă decât HAZARD, ÎNTÂMPLARE, atunci ar reieşi că marile evenimente din ISTORIA  ROMÂNILOR, UNIREA MICĂ DIN 1859, dar şi UNIREA MARE DIN 1918 nu au fost decât OPERA HAZARDULUI, A ÎNTÂMPLĂRII ?

Ceea ce e cel puţin... absurd .

Sau poate eu nu am prins subtilităţile expunerii textului? Sau aşa a fost fixat, confuz, răspunsul domnului profesor?

               3 octombrie  2014

P.S. Convingerea mea fermă este că în ISTORIE nu se întâmplă nimic prin HAZARD. Chiar şi ceea ce pare a fi ÎNTÂMPLARE, tot are legile ei.

P.P.S. Şi Unirea sub Mihai Viteazul, care este dezavuată de istoricii deconstructivişti, are la bază temeiuri şi argumente irefutabile. Nemaivorbind de  Marea Unire de la 1918. Explic: nicio unire nu s-ar fi făcut dacă nu existau premise, iar acestea au existat dintotdeauna, aşteptând doar momentul favorabil şi propice...

P.P.P.S. Teza mea este: pe parcursul secolelor şi mileniilor neamul nostru a servit ca MATERIE PRIMĂ pentru ISTORIA ALTORA, abia în timpurile  moderne au apărut  condiţii de manifestare a ceea ce s-ar numi VOINŢĂ ISTORICĂ şi acestea s-au realizat... cu brio.

P.P.P.P.S. IDEEA REÎNTREGIRII NEAMULUI, A  UNIRII ÎNTR-UN SINGUR STAT, ORICÂT A PĂRUT, PARE ŞI VA MAI PĂREA DE HIMERICĂ, SE VA REALIZA LA MOMENTUL EI... Şi  acel moment nu va fi unul de HAZARD, ci de LEGITATE...

TaguriRadio Europa Liberă, Blog, Vladimir Beșleagă

În exclusivitate