luni, iulie 06, 2015 Ora Locală 22:59

Suntem bolnavi

 

Pe site-ul Academiei de Științe a Moldovei a fost publicat un apel către chișinăuieni:

«Victoria Zinaidei Greceanâi în ziua de 28 iunie ar fi a doua venire a ruşilor. 

Vă îndemnăm să ieşiţi la vot; fiecare vot hotărăşte totul.

Cu Dorin Chirtoacă o să fim la noi acasă, cu Dorin Chirtoacă o să fim în Europa. 

Aşa să ne ajute Dumnezeu!»

Țara, în care Academia de Științe se ocupă cu agitația electorală, dezbinând societatea pe criteriul etnic, nu prea are șanse. Suntem bolnavi, profund bolnavi - și cei care fac asemenea apeluri, și cei care le aplaudă. Aceasta se referă în egala măsură și la oamenii care strigă că tot ce este românesc înseamnă fascist - avem și din aceștia, din păcate.

Ieri am discutat mult cu o cunoscută care, comparativ cu mulți alții, a încercat în ultimii ani să schimbe țara, la propriu, nu doar scriind postări pe Facebook. A făcut jurnalism social, la un moment dat a simțit nevoia de a ajuta un guvern aparent pro-european, pentru că a crezut că se poate. Destul de repede a înțeles că actualul sistem nimic nu-l mai poate schimba și doar după ce acesta se va prăbuși cu totul, în locul lui va trebui de construit un sistem nou de la zero. Acum, având contracte cu organizații internaționale, ar putea să-și permită o viață mai mult decât decentă, dar a decis să plece ca să nu se mai întoarcă. Cel puțin în următorii zece ani, până când societatea noastră nu se va lecui - dacă se va lecui.

De fiecare dată când auzeam de la încă un cunoscut că a luat și el decizia să plece din țară (în ultimul timp sunt tot mai mulți și mai mulți, cel puțin printre prietenii mei), încercam să-l conving că încă nu este totul pierdut, că în Moldova poate fi altfel. Dar, probabil, sunt o naivă.

Oamenii ambițioși și cu viziuni pleacă din Moldova nu atât din cauza drumurilor proaste sau a coaliției minoritare cu trei Vlazi în frunte, ei pleacă pentru că aerul în Moldova este otrăvit și societatea este profund bolnavă. Noi n-avem nici un drept moral să-i învinuim pe locuitorii Orheiului pentru că l-au votat pe Ilan Shor. Spuneți-mi, cu ce ei cunt mai răi decât spuma intelectuală a țării - membrii Academiei - care consideră că un stat democratic și sănătos poate fi construit pe principii de dezbinare și intoleranță față de cei care gândesc altfel?

Și pentru prima dată în opt ani m-am prins cu gândul că nu mai vreau să trăiesc într-o societate bolnavă, în care oamenii sunt divizați și - ce este mult mai grav - se autodivizează după criterii etnice, lingvistice, politice sau geopolitice. Noi idee n-avem ce înseamnă să fim uniți după un singur criteriu - cetățenesc - așa diferiți cum suntem, să construim împreună o Moldovă sănătoasă. 

Moldova poate fi altfel. Dar nu cu așa cetățeni ca noi.

TaguriNatalia Morari, Blog Natalia Morari, Europa Libera


«Vă urăsc»

 

«Au ieșit gândacii, ca după ploaie, punându-și panglici în piept».

«Trebuie să fii naționalist ca, de Ziua Victoriei, să-i feliciți pe oameni cu Ziua Europei. Care Europa?! N-aveți nimic sfânt!»

«Douăzeci și patru de ani tot trăim, dar așa și n-am învățat cuvântul «demnitate». Tot vorbim cu veteranii în limba ocupanților. Cât trăiesc pe pământul nostru, demult puteau învăța limba română!»

«Numai unioniștii pot sa poarte tricolor de Ziua Victoriei! Măcar astăzi, din respect față de veteranii rămași, puteați să nu vă închinați în fața stăpânilor voștri de peste Prut!»

                                         ***

Cu mici excepții, aproximativ așa arăta fiecare al treilea statut pe Facebook în ziua de 9 mai. „Patrioții” îi urau pe așa numiții „colorado” (pentru că purtau panglici negru-oranj) și îi mai numeau „gândaci”. Alții îi urau pe cei care, de 9 mai, îi felicitau pe toți cu ocazia Zilei Europei, numindu-i naționaliști. Și iata așa, scuipând, urând unii pe alții, dar cu simțul de mândrie, am trăit ziua de 9 mai.

Știți ce e cel mai trist? Suntem mândri, dar proști. În afară de ură, nu mai putem naște nimic. Ne este mai ușor să urâm un vorbitor de rusă sau un unionist, un vecin sau un politician, un ziarist sau un șofer de microbuz. Dacă toată energia, pe care noi o cheltuim pe ura colectivă, am canaliza-o macar o dată în ceva simplu, dar în folosul comunității, cred că am începe trăi mai bine.

Atâta timp cât rușii din Moldova nu vor înțelege că vorbitorii de româna au motive de supărare (nu pe ei personal, ci pe sistemul sovietic, care făcea din limba rusă un instrument obligatoriu de creștere socială, iar în paralel, distrugea codul cultural român), atâta timp cât românii din Moldova nu vor înțelege ca necunoașterea limbii române nu-l face pe un găgăuz sau ucrainean cetățean de o calitate mai proastă, atâta timp cât nu vom înțelege că n-avem cum să fim la fel și trebuie să învățăm să ne acceptăm cu toate aceste diferențe, atâta timp cât nu ne vom învăța să ne unim în jurul unui viitor comun (așa diferiți cum suntem), nu vom reuși ca societatea. Toți avem supărări - rușii, românii, moldovenii, găgăuzii, săracii, medicii, polițiștii, judecătorii, învățătorii - dar ura nu este o soluție. Este o soluție simplă, dar nu și bună.

Chiar mi se pare interesant câți dintre cei, care, de Ziua Victoriei sau de Ziua Europei (numiți-o cum doriți voi, una nu exclude alta), îi urau pe dușmanii lor ideologici, în afară de a pune un like sau a face un share pe Facebook, au făcut în ultimul an măcar un lucru din următoarea listă:

- Au colectat bani pentru un proiect din comunitate sau o casă de copii.
- Au participat la ședinta Asociației Locatarilor și au rezolvat, de exemplu, problema gunoiului din scară.
- Au susținut vreo asociație obștească, care luptă împotriva construcțiilor ilegale/gheretelor sau pentru drepturile animalelor (puteți adauga orice activitate aici).
- La adunarea părintească au ridicat întrebarea legată de plăți ilegale la școli/grădinițe.

- Au ajutat un pensionar singuratic din bloc și i-au cumpărat produse alimentare.
- Au refuzat, principial, să plătească o șpagă medicului/polițistului/profesorului, chiar dacă aceasta ar rezolva problema mult mai repede.
- Au chemat poliția rutieră când a văzut o mașină parcată ilegal pe trotuar.

Sau suntem buni numai de like-uri, share-uri și ură?

TaguriBlog Natalia Morari, Natalia Morari, Europa Libera


Și totuși, unde-i miliardul?

 

Ilan Shor a fost pus sub arest la domiciliu pe 30 de zile. Frumos gest din partea CNA-lui și al procurorilor!

Andrian Candu a publicat Raportul Kroll pe blogul său personal, punând interesul public mai presus decât clauza de confidențialitate. Frumos gest din partea președintelui Parlamentului!

BNM a oferit toate documentele și toate interviurile necesare celor de la Kroll, ca experții străini să-și poată face bine treaba. Frumos gest din partea BNM-lui!

Dar acum pot să pun câteva intrebari naive?

Înainte de publicarea Raportului Kroll, CNA și Procuratura Anticorupție nu erau la curent ce s-a întâmplat în sistemul bancar? Că s-a furat un miliard? Că instituțiile statului n-au reacționat promt sau, de fapt, au coparticipat la furt? De ce, acum două luni, trebuia sa iasă Igor Dodon cu o serie de documente, ca, peste două zile, CNA cu procurorii să efectueze percheziții la Ilan Shor acasă și să-i ofere statut de bănuit? Nu știau fără Dodon asta? De ce trebuia să fie publicat Raportul Kroll ca Shor să fie arestat și să primească statut de învinuit? Nu era clar și fără Kroll că acesta ar putea duce la adevărații beneficiari ai schemei?

De ce președintele Parlamentului ne explică, timp de două săptămâni, de ce NU poate fi publicat Raportul Kroll, ca pe urmă să-l publice pe blogul său personal? Și de ce nu pe site-ul BNM sau al Parlamentului? Totuși, 7 mln de lei pentru raport n-au fost scoase din buzunarul domnului Candu, ci din banii cetațenilor. La fel cum din banii cetățenilor va fi acoperită gaura din sistemul bancar.

Dacă tot Raportul Kroll se bazează pe documentele oferite de BNM și interviurile cu, inclusiv, reprezentanții administrației speciale din cele trei bănci (numite tot de BNM), atunci unde a fost BNM-ul când se furau banii? Deoarece din Raportul Kroll reiese că Banca Națională știa tot, ba chiar mai mult - urmărea așa numitul Shor Grup din 2010. Și apropo, unde era BNM când prin sistemul bancar din Moldova, timp de patru ani, s-au spălat $22 mlrd rusești?

În calitatea mea de cetățean, să am încredere deplină în informațiile oferite de către BNM companiei Kroll, dacă principalul regulator de pe piața bancară niciodată nu va dori să-și recunoască partea sa de vină? Cum pot fi sigură că administrația specială din trei bănci, numită tot de BNM, n-a avut, pe langă alte scopuri, și cel de a ascunde urmele și, până la venirea experților Kroll, de a prezenta totul în așa fel, încât în afară de Mr. Evil Ilan Shor nimeni n-a participat la schemă?

De ce Banca Națională, pe lângă sarcina de a turna lumină pe activitatea Grupului Shor, nu i-a cerut pe experții Kroll să facă expertiza amplă de împlicarea instituțiilor statului în schema de furt? Chiar nu-i interesa deloc? 

În 2010 (perioada din care BNM monitoriza activitatea Grupului Shor, potrivit raportului) Ilan Shor avea vreo 22-23 de ani. Să fie el și cel mai genial om din lume, putea Shor să pună la cale o schemă atât de sofisticată fără participarea factorilor cheie din stat? Putea să dirijeze, de unul singur, BNM, CNPF, CNA sau alte instituții?

Da înainte de 2013 ce a fost? Cine a furat din BEM atunci? Sau tot Ilan Shor se face responsabil?

Și ultima întrebare: atunci când asistăm la noile arestări sau percheziții, să uit complet de faptul că toate instituțiile de drept din Republica Moldova au fost repartizate între grupări politice și fac parte din stat capturat sau nu? 

Era pe ce să uit: și totuși, unde-i miliardul?

TaguriNatalia Morari, Blog Natalia Morari, Radio Europa Liberă


Eu am un vis

 

Eu am un vis ca noi, moldovenii, într-o zi să încetăm să ne plângem de dușmani interni sau externi, de Mâna Moscovei sau a Bucureștiului, care ne face tot răul din țară și propria ogradă, să-i divizăm pe oameni după criteriul «Da cutărică e cu rușii sau cu europenii?», «Vorbește în română sau moldovenească?», «Ține cu Unirea sau e un mancurt?» și, o dată și o dată, să încetăm să credem în soluții simple. Pentru că ele nu există. Nici o soluție - fie ea va veni sub steagurile Uniunii Europene sau ale Uniunii Vamale, sau chiar cele unioniste - nu ne va soluționa problemele atâta timp, cât noi (anume noi și nu europenii sau rușii) nu ne vom învăța să ne asociem și, de dragul unui interes comun, să facem anumite compromisuri. Dar iată aici și încep toate problemele.

Mitingul de ieri a demonstrat că nu e neapărat sa ai la dispoziție toate televiziunile cu acoperire națională, cu tot cu liderii de opinie, blogherii, experții și platformele online (care vin la pachet) ca să scoți oameni în stradă - e îndeajuns să furi un miliard și să minți despre aceasta. Și oamenii vor ieși. Nu vreau acum să mă lansez în exerciții matematice: au fost 20, 30 sau 50 de mii de oameni, însă un lucru este clar - oamenii au fost suficient de mulți ca să provoace insomnie clasei politice de la Chișinău. Însă aici și au început problemele.

Mama mea în varstă de 65 de ani a fost ieri la miting (personal n-am putut veni, pentru că sunt la World Press Freedom Day în Riga). După miting, obosită, dar cumva împlinită, mă întreabă, trist, la telefon: «Natalia, da ei toți sunt pentru Unirea cu România? Și Boțan tot?» Mi-a trebuit timp ca să-i explic că și pe cei care țin cu Unirea, îi doare furtul miliardului. Ea va veni și data viitore la miting, însă prietena ei, Ludmila Alexandrovna, fosta profesoară universitară și doctor în filologie, cu care au venit împreună la protest, puțin probabil să mai vină. Un domn, care tot striga alături de ea «Unire, Unire!», prea tare i-a adus aminte de începutul anilor '90 cu «Чемодан, вокзал, Россия!» Miliardul o doare, dar la următorul miting ar putea să nu mai vină. Organizatorii protestului, platforma civică «Demnitate și Adevăr», n-au cum să oprească aceste procese și nici nu este un reproș la adresa lor (cu o singura sugestie - ar fi bine sa aibă printre speakeri și vorbitori de limbă rusă). Mai degrabă e o constatare tristă că în Moldova intelectualitatea e divizată după criteriul lingvistic sau, dacă vreți, geopolitic. Dar acum nu e momentul sa ne împărțim în moldoveni sau români, vorbitori de rusă sau română - acum e momentul să ne luăm țara înapoi.

Statul este capturat: instituțiile sunt în comă și folosite de oligarhi, organele de drept ne livrează showuri ca să mai dăm drumul la aburi, dar, de fapt, îi protejează pe stăpânii săi politici, bugetul de stat a devenit o vacă de muls pentru companii-căpușe, afiliate politic. Să ne luam țara înapoi - oare nu este aceasta o idee națională, care i-ar uni pe toți - moldoveni, ruși, români, găgăuzi, bulgari sau ucraineni? Oare mai contează limba vorbită sau opțiunea geopolitică atunci când vine vorba de două reguli simple: nu minți și nu fura? 

Noi atât de ușor dezbinăm și ne lasăm dezbinați, încât clasei politice nu-i râmâne nimic decât să ne guverneze. Cum s-ar spune, разделяй и властвуй.

TaguriNatalia Morari, Blog Natalia Morari, Radio Europa Liberă


Despre tăcere

 

Voi scrie despre noi, presă.

Anul 2014 a început pentru noi cu încercarea de a scoate din rețelele de cablu două posturi de televiziune (Jurnal TV si Accent TV), însă o parte din presă a tăcut despre acest caz. La fel cum o altă parte din media a tăcut când în 2012 s-a închis postul NIT. Așa se întâmplă că atunci când îi atacă pe ai noștri, noi cu toții strigăm, însă când îi atacă pe cei din tabăra opusă, noi preferăm să tăcem.

A urmat o perioadă extrem de importantă pentru întreaga societate - ajunul semnării Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, un moment cu adevărat istoric pentru Republica Moldova. Însă, anume din acest motiv, o parte din breaslă a preferat să tacă și să nu mai abordeze subiecte fierbinți gen furtul de la Banca de Economii sau schema de spălare a $22 miliarde din Rusia prin intermediul sistemului bancar moldovenesc. O parte din noi am preferat sa tăcem ca, nu dă Doamne, să dăunăm cauzei nobile.

În timpul campaniei parlamentare o parte din media a participat la isterizarea societății și a promovat intens ideea unui «maidan sângeros», despre care acum nimeni nici nu-și mai aduce aminte. Și acum noi preferam să tăcem despre asta, chiar dacă ne dăm foarte bine seama că această isterizare le-a convenit anumitor partide și, cel mai probabil, a fost pornită de către acestea.

În ultimele zile ale campaniei, o parte din presă a tăcut atunci când un concurent electoral a fost exclus din cursă într-un mod extrem de dubios. Pentru că fie nu ne plăcea de el sau de vectorul pe care îl promova, fie că mulți dintre noi îl consideram un criminal. Am tăcut, uitând că într-un stat de drept legea este scrisă nu doar pentru cei buni, dar și pentru cei răi. Dacă în aprilie 2009, cu trei zile înainte de alegeri, comuniștii ar fi exclus PLDM din cursă, mulți dintre noi ar fi ieșit în stradă, acum noi am preferat să tăcem. Am tăcut, chiar dacă înțelegeam că partidele de la guvernare și-au garantat victoria la alegeri prin mai multe metode șmechere. Motivul era foarte simplu - această victorie ne convenea.

Mulți dintre noi, cei care au promovat campania «Fă un bine țării, votează Europa» ne-am permis să-l atacăm pe un coleg de-al nostru (Viorel Pahomi) din simplul motiv că acesta a decis să nu tacă și să spună deschis: «Eu nu voi merge la vot pentru ca n-am cu cine vota». Am sărit la el și l-am atacat în cel mai dur mod. Nu ne place când cineva trădează conceptul de „ai noștri”.

După ce am vazut rezultatele alegerilor, mulți dintre noi și-au permis mesaje descriminatoare la adresa unei părți mari din societate, dând de ințeles că ei sunt prostimea, iar noi suntem făcuți din alt aluat, mai intelectual, mai european.

La ziua de astăzi un jurnalist - pe care, personal, nu-l consider jurnalist, dar părearea mea personală mai puțin contează - este vorba de Pavel Grigorciuc - este închis în izolator și o mare parte a presei tace. Tace, pentru că multora nu ne place de el. Pentru că e comunist.

Mâine se împlinesc șase ani de la evenimentele din 7 aprilie. Exact șase ani în urmă tinerii au ieșit in stradă pentru că n-au mai dorit să tacă așa cum obisnuia sa facă presa comunistă pe atunci. Ieri, când în centrul capitalei au protestat câteva mii de oameni, singurul post de știri a preferat să tacă, iar televiziunea publică (cel puțin site-ul www.trm.md) a manipulat, folosind sintagma «câteva zeci de persoane au protestat în centrul capitalei». Acest lucru s-a întâmplat nu într-o Moldovă comunistă din 2009, ci într-o Moldovă pro-europeană din 2015.

Și eu chiar nu ințeleg de ce noi, presa, ne plângem pe rezultatele alegerilor sau pe societatea divizată, dacă în mare parte noi o divizăm prin tăcerea noastră - în «ai noștri» și «ai voștri». Prin tăcerea noastră noi le demonstrăm că princiipiile statului de drept pot fi încălcate de dragul unui scop nobil; că principiile democratice pot fi respectate selectiv; că în Europa noastră, pe care o construim împreună, este loc doar pentru ai noștri, iar pe ceilalți noi îi excludem și îi trimitem în Uniunea lor Vamală. În acest sens, nu știu cu ce suntem mai buni decât comuniști.

Poate a venit momentul când nu ne mai putem permite să înlocuim libertatea de a vorbi cu libertatea de a tăcea?

TaguriNatalia Morari, Blog Natalia Morari, Europa Libera, Radio Europa Liberă


Despre rușine națională

 
Vă rog să mă ajutați să mă clarific. O simplă întrebare: perchezițiile de astăzi ale CNA și ale Procuraturii Anticorupție și arestarea a două persoane în dosarul BEM și Banca Socială ar fi avut loc dacă: a) Igor Dodon nu prezenta, duminică, o serie de documente despre scoaterea, pe 25-26 noiembrie 2014, a 13,3 mlrd de lei din Banca Socială de către cinci companii (datoria, care, apropo, a fost imediat trecută pe compania offshore Fortuna United LP); b) nu devenea clar, după ultimele dezvăluiri, că trebuie urgent de demonstrat europenilor, dar și nouă, cetățenilor, că ceva, totuși, se face pe acest caz și instituțiile statului nu dorm?
 
Mai departe: din câte cunosc, BNM și departamentul spălarea banilor din cadrul CNA văd orice tranzacție mai mare de 500.000 lei (vă rog să mă corectați, dacă n-am dreptate). Dacă aceste două instituții au văzut tranzacțiile din 25-26 noiembrie 2014, de ce perchezițiile au avut loc abia astăzi? Mă scuzați, dar trebuie să fii prost ca, în aproape trei luni, să nu reușești să ștergi toate urmele. De ce instituțiile de drept le-au oferit această ocazie?
 
Mi se crează impresia că ceea ce s-a întamplat astăzi nu este decât un show bine regizat special pentru noi și europeni: în sfarsit avem ce comenta! Wow, primele arestări! Șocant! Incredibil! N-o să-ți vină să crezi!
 
Atâta timp cât instituțiile statului sunt folosite în interesul unui grup restrâns de oameni și nu al cetățeanului, n-avem nici o șansă să aflăm adevărul. Ni se vor livra show-uri și adevăruri, care va dori să ne livreze acest grup restrâns de oameni. Cel mai trist este că mulți din cei, care ar trebui acum să spună lucrurilor pe nume, se acoperă cu tot felul de „strategii și concepții de reformare”, iar adevărurile care dor sunt rostite de cel care vrea să ne ducă în Uniunea Vamală.
 
E rușine mare pentru noi toți. De fapt, e o rușine națională.

TaguriNatalia Morari, Blog Natalia Morari, Radio Europa Liberă


Despre soluții



Țara noastră se duce de râpă. Tot mai mulți încep să conștientizeze acest lucru și tot mai puțini încearcă să-l combată. Poate doar activiștii înflăcărați ai partidelor de la guvernare, dar din aceștia ramân tot mai puțini și mai puțini. Însă viteza, cu care țara merge de râpă în ultimele luni, săptămâni sau chiar zile, este mult mai mare decât ne-am așteptat cu toții. 

După ultima mea postare «Eroii sunteți voi» am fost criticată ca aș fi promovat ideea că e mai bine să stăm, cuminți, acasă și să renunțăm la diferite forme de presiune. Voi încerca sa fiu mai explicită.

Eu nu mai cred în proteste. O dată am protestat deja. Dezămăgirea, pe care am trăit-o după, m-a vaccinat pe mult timp înainte. Eu nu mai cred în lozinci «Moldova fără comuniști!», «Moldova fără Voronin!», «Moldova fără oligarhi!» și soluții imediate. Până la urmă, acestea rămân doar lozinci, iar cei care le promovează, de cele mai dese ori, se conformează, treptat, regulilor de joc.

În condițiile de astăzi, când în Republica Moldova există un stat în stat, în care regulile sunt scrise de clanuri pentru clanuri, numirea sau ne-numirea lui Iurie Leancă sau Chiril Gaburici în funcție este o schimbare neesențială. Bineînțeles, cu Iurie Leancă „fațada" Moldovei ar arăta mai îngrijită și proaspăt vopsită, dar fundamentul, oricum, ar rămâne putred.

Soluții există, însă nu este îndeajuns să strigăm «Jos!» atâta timp cât nu avem ce propune în schimb. Republica Moldova, ca niciodată, are nevoie de schimbări nu de formă, ci de conținut.

Doru Petruți a scris în aceste zile despre formarea unui Guvern din Umbră și are perfectă dreptate. E nevoie de alt guvern, alt program, alți oameni și altă viziune. Nu mai este vorba despre Uniunea Europeană sau Uniunea Vamală, e vorba despre noi și ce va fi cu noi în 20 de ani. Dacă vom mai fi. Dubai a fost construit în 20 de ani (nu-mi povestiți despre petrol - și în Rusia este petrol, ei și ce?). Singapore în 40 de ani s-a transformat dintr-o insulă de nisip în una dintre cele mai performante economii din lume (nu-mi povestiți despre autoritarismul lui Lee Kuan Yew - pot să vă aduc multe exemple de țări cu regimuri autoritare, care n-au reușit nimic). Finlanda, Estonia... Lista poate fi continuată. Știți ce le unește pe toate? În aceste țări au existat vizionari care au știut ce să facă în perspectiva nu doar a unui singur ciclu electoral, ci de zeci de ani.

Moldova are nevoie de un proiect politic pro-european nou și acest lucru devine tot mai palpabil. El trebuie neapărat construit de jos și nu de sus, altfel istoria se va repeta. Oamenii integri și cu viziune ar trebui să demonstreze acum capacitatea de a se organiza, să uite, măcar pe o perioadă, despre adevăruri istorice, supărări geopolitice și să înceapă să schițeze un program concret de dezvoltare. Apoi vor urma patru ani de bătut la fiecare ușă din Moldova. Altă soluție nu există.

În rest, căutați-vă de treabă. Deveniți profesioniști în ceea ce faceți, câștigați bani, căpătați-vă experiență, aveți grijă de cei apropiați și încercați să nu vă mai creați eroi. Eroii sunteți voi. Va veni timpul și voi veți face schimbarea. 

Cu toate că, cine știe, poate timpul deja a venit?

TaguriNatalia Morari, Blog, Blog Natalia Morari, Europa Libera

În exclusivitate