sâmbătă, aprilie 18, 2015 Ora Locală 19:41

Despre tăcere

 

Voi scrie despre noi, presă.

Anul 2014 a început pentru noi cu încercarea de a scoate din rețelele de cablu două posturi de televiziune (Jurnal TV si Accent TV), însă o parte din presă a tăcut despre acest caz. La fel cum o altă parte din media a tăcut când în 2012 s-a închis postul NIT. Așa se întâmplă că atunci când îi atacă pe ai noștri, noi cu toții strigăm, însă când îi atacă pe cei din tabăra opusă, noi preferăm să tăcem.

A urmat o perioadă extrem de importantă pentru întreaga societate - ajunul semnării Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, un moment cu adevărat istoric pentru Republica Moldova. Însă, anume din acest motiv, o parte din breaslă a preferat să tacă și să nu mai abordeze subiecte fierbinți gen furtul de la Banca de Economii sau schema de spălare a $22 miliarde din Rusia prin intermediul sistemului bancar moldovenesc. O parte din noi am preferat sa tăcem ca, nu dă Doamne, să dăunăm cauzei nobile.

În timpul campaniei parlamentare o parte din media a participat la isterizarea societății și a promovat intens ideea unui «maidan sângeros», despre care acum nimeni nici nu-și mai aduce aminte. Și acum noi preferam să tăcem despre asta, chiar dacă ne dăm foarte bine seama că această isterizare le-a convenit anumitor partide și, cel mai probabil, a fost pornită de către acestea.

În ultimele zile ale campaniei, o parte din presă a tăcut atunci când un concurent electoral a fost exclus din cursă într-un mod extrem de dubios. Pentru că fie nu ne plăcea de el sau de vectorul pe care îl promova, fie că mulți dintre noi îl consideram un criminal. Am tăcut, uitând că într-un stat de drept legea este scrisă nu doar pentru cei buni, dar și pentru cei răi. Dacă în aprilie 2009, cu trei zile înainte de alegeri, comuniștii ar fi exclus PLDM din cursă, mulți dintre noi ar fi ieșit în stradă, acum noi am preferat să tăcem. Am tăcut, chiar dacă înțelegeam că partidele de la guvernare și-au garantat victoria la alegeri prin mai multe metode șmechere. Motivul era foarte simplu - această victorie ne convenea.

Mulți dintre noi, cei care au promovat campania «Fă un bine țării, votează Europa» ne-am permis să-l atacăm pe un coleg de-al nostru (Viorel Pahomi) din simplul motiv că acesta a decis să nu tacă și să spună deschis: «Eu nu voi merge la vot pentru ca n-am cu cine vota». Am sărit la el și l-am atacat în cel mai dur mod. Nu ne place când cineva trădează conceptul de „ai noștri”.

După ce am vazut rezultatele alegerilor, mulți dintre noi și-au permis mesaje descriminatoare la adresa unei părți mari din societate, dând de ințeles că ei sunt prostimea, iar noi suntem făcuți din alt aluat, mai intelectual, mai european.

La ziua de astăzi un jurnalist - pe care, personal, nu-l consider jurnalist, dar părearea mea personală mai puțin contează - este vorba de Pavel Grigorciuc - este închis în izolator și o mare parte a presei tace. Tace, pentru că multora nu ne place de el. Pentru că e comunist.

Mâine se împlinesc șase ani de la evenimentele din 7 aprilie. Exact șase ani în urmă tinerii au ieșit in stradă pentru că n-au mai dorit să tacă așa cum obisnuia sa facă presa comunistă pe atunci. Ieri, când în centrul capitalei au protestat câteva mii de oameni, singurul post de știri a preferat să tacă, iar televiziunea publică (cel puțin site-ul www.trm.md) a manipulat, folosind sintagma «câteva zeci de persoane au protestat în centrul capitalei». Acest lucru s-a întâmplat nu într-o Moldovă comunistă din 2009, ci într-o Moldovă pro-europeană din 2015.

Și eu chiar nu ințeleg de ce noi, presa, ne plângem pe rezultatele alegerilor sau pe societatea divizată, dacă în mare parte noi o divizăm prin tăcerea noastră - în «ai noștri» și «ai voștri». Prin tăcerea noastră noi le demonstrăm că princiipiile statului de drept pot fi încălcate de dragul unui scop nobil; că principiile democratice pot fi respectate selectiv; că în Europa noastră, pe care o construim împreună, este loc doar pentru ai noștri, iar pe ceilalți noi îi excludem și îi trimitem în Uniunea lor Vamală. În acest sens, nu știu cu ce suntem mai buni decât comuniști.

Poate a venit momentul când nu ne mai putem permite să înlocuim libertatea de a vorbi cu libertatea de a tăcea?

TaguriNatalia Morari, Blog Natalia Morari, Europa Libera, Radio Europa Liberă


Despre rușine națională

 
Vă rog să mă ajutați să mă clarific. O simplă întrebare: perchezițiile de astăzi ale CNA și ale Procuraturii Anticorupție și arestarea a două persoane în dosarul BEM și Banca Socială ar fi avut loc dacă: a) Igor Dodon nu prezenta, duminică, o serie de documente despre scoaterea, pe 25-26 noiembrie 2014, a 13,3 mlrd de lei din Banca Socială de către cinci companii (datoria, care, apropo, a fost imediat trecută pe compania offshore Fortuna United LP); b) nu devenea clar, după ultimele dezvăluiri, că trebuie urgent de demonstrat europenilor, dar și nouă, cetățenilor, că ceva, totuși, se face pe acest caz și instituțiile statului nu dorm?
 
Mai departe: din câte cunosc, BNM și departamentul spălarea banilor din cadrul CNA văd orice tranzacție mai mare de 500.000 lei (vă rog să mă corectați, dacă n-am dreptate). Dacă aceste două instituții au văzut tranzacțiile din 25-26 noiembrie 2014, de ce perchezițiile au avut loc abia astăzi? Mă scuzați, dar trebuie să fii prost ca, în aproape trei luni, să nu reușești să ștergi toate urmele. De ce instituțiile de drept le-au oferit această ocazie?
 
Mi se crează impresia că ceea ce s-a întamplat astăzi nu este decât un show bine regizat special pentru noi și europeni: în sfarsit avem ce comenta! Wow, primele arestări! Șocant! Incredibil! N-o să-ți vină să crezi!
 
Atâta timp cât instituțiile statului sunt folosite în interesul unui grup restrâns de oameni și nu al cetățeanului, n-avem nici o șansă să aflăm adevărul. Ni se vor livra show-uri și adevăruri, care va dori să ne livreze acest grup restrâns de oameni. Cel mai trist este că mulți din cei, care ar trebui acum să spună lucrurilor pe nume, se acoperă cu tot felul de „strategii și concepții de reformare”, iar adevărurile care dor sunt rostite de cel care vrea să ne ducă în Uniunea Vamală.
 
E rușine mare pentru noi toți. De fapt, e o rușine națională.

TaguriNatalia Morari, Blog Natalia Morari, Radio Europa Liberă


Despre soluții



Țara noastră se duce de râpă. Tot mai mulți încep să conștientizeze acest lucru și tot mai puțini încearcă să-l combată. Poate doar activiștii înflăcărați ai partidelor de la guvernare, dar din aceștia ramân tot mai puțini și mai puțini. Însă viteza, cu care țara merge de râpă în ultimele luni, săptămâni sau chiar zile, este mult mai mare decât ne-am așteptat cu toții. 

După ultima mea postare «Eroii sunteți voi» am fost criticată ca aș fi promovat ideea că e mai bine să stăm, cuminți, acasă și să renunțăm la diferite forme de presiune. Voi încerca sa fiu mai explicită.

Eu nu mai cred în proteste. O dată am protestat deja. Dezămăgirea, pe care am trăit-o după, m-a vaccinat pe mult timp înainte. Eu nu mai cred în lozinci «Moldova fără comuniști!», «Moldova fără Voronin!», «Moldova fără oligarhi!» și soluții imediate. Până la urmă, acestea rămân doar lozinci, iar cei care le promovează, de cele mai dese ori, se conformează, treptat, regulilor de joc.

În condițiile de astăzi, când în Republica Moldova există un stat în stat, în care regulile sunt scrise de clanuri pentru clanuri, numirea sau ne-numirea lui Iurie Leancă sau Chiril Gaburici în funcție este o schimbare neesențială. Bineînțeles, cu Iurie Leancă „fațada" Moldovei ar arăta mai îngrijită și proaspăt vopsită, dar fundamentul, oricum, ar rămâne putred.

Soluții există, însă nu este îndeajuns să strigăm «Jos!» atâta timp cât nu avem ce propune în schimb. Republica Moldova, ca niciodată, are nevoie de schimbări nu de formă, ci de conținut.

Doru Petruți a scris în aceste zile despre formarea unui Guvern din Umbră și are perfectă dreptate. E nevoie de alt guvern, alt program, alți oameni și altă viziune. Nu mai este vorba despre Uniunea Europeană sau Uniunea Vamală, e vorba despre noi și ce va fi cu noi în 20 de ani. Dacă vom mai fi. Dubai a fost construit în 20 de ani (nu-mi povestiți despre petrol - și în Rusia este petrol, ei și ce?). Singapore în 40 de ani s-a transformat dintr-o insulă de nisip în una dintre cele mai performante economii din lume (nu-mi povestiți despre autoritarismul lui Lee Kuan Yew - pot să vă aduc multe exemple de țări cu regimuri autoritare, care n-au reușit nimic). Finlanda, Estonia... Lista poate fi continuată. Știți ce le unește pe toate? În aceste țări au existat vizionari care au știut ce să facă în perspectiva nu doar a unui singur ciclu electoral, ci de zeci de ani.

Moldova are nevoie de un proiect politic pro-european nou și acest lucru devine tot mai palpabil. El trebuie neapărat construit de jos și nu de sus, altfel istoria se va repeta. Oamenii integri și cu viziune ar trebui să demonstreze acum capacitatea de a se organiza, să uite, măcar pe o perioadă, despre adevăruri istorice, supărări geopolitice și să înceapă să schițeze un program concret de dezvoltare. Apoi vor urma patru ani de bătut la fiecare ușă din Moldova. Altă soluție nu există.

În rest, căutați-vă de treabă. Deveniți profesioniști în ceea ce faceți, câștigați bani, căpătați-vă experiență, aveți grijă de cei apropiați și încercați să nu vă mai creați eroi. Eroii sunteți voi. Va veni timpul și voi veți face schimbarea. 

Cu toate că, cine știe, poate timpul deja a venit?

TaguriNatalia Morari, Blog, Blog Natalia Morari, Europa Libera


Eroii sunteți voi

 

De două zile citesc comentarii despre Iurie Leancă, Chiril Gaburici și cel care îi unește - Vlad Filat. Am o singură neclaritate în privința celor care își taie acum venele și spun ca s-a terminat povestea noastră cu vectorul european: credeți că ea s-a terminat abia acum? 

Dar puteți să-mi spuneți ce s-a întamplat atunci când a fost închis postul de televiziune NIT? Când președintele țării a fost ales cu încălcarea normelor constituționale? Când CNA și Procuratura Generală au ajuns să fie instrumente politice în buzunarul lui Vlad Plahotniuc? Când aeroportul a fost dat pe mâna lui Ilan Shor (de atunci se știa acest lucru, de atunci, însa toți se acoperiau cu povestea despre concurs, inclusiv Iurie Leancă)? Când ziua-n amiaza mare au fost furate 17 mlrd din sistemul bancar? Când a fost arsă mașina BEM cu aproape toate dovezile în privința creditelor neperformante, iar MAI-ul și Procuratura, fiind controlate de aceleași partide, n-au scos niciun cuvânt despre acest caz timp de două luni? Când ați văzut felul în care, cu trei zile înainte de alegeri, partidul „Patria” a fost scos din cursă? Când PCRM-ul lui Ruslan Popa a rămas în buletinul de vot, chiar dacă instanța de judecată a decis altceva? Când tot felul de companii, create pe lângă diferite ministere, afiliate cu aceleași partide, asimilau banii europenilor în baza așa ziselor „concursuri”? Când SRL-urile, care au finanțat la greu partidele de la guvernale în campania 2014, s-au ales, fără excepție, cu contracte de milioane din caznaua statului sau din banii europenilor? In acele momente, probabil, stăteați in fața oglinzii și vă spuneați: „Totul e bine, ne mișcam spre Europa”.

Totuși, suntem extrem de naivi și mioritici. Chiar dacă n-avem eroi, îi creem noi, iar apoi cu cea mai mare bucurie le transferăm toată responsabilitatea pentru fericirea națională (probabil, ca personal să nu fim responsabili pentru nimic și după să avem pe cine blestema). Așa cum în 2003 am ridicat icoanele cu Iurie Roșca, în 2009 - cu Vlad Filat și Dorin Chirtoacă, în 2014 - cu Renato Usatîi (o parte din electorat), acum ridicăm icoanele cu Iurie Leancă. Dar știti care e problema? Oricine ar fi în icoană, icoană va rămâne. Putem să avem cel mai bun și talentat prim-ministru, dar dacă acesta este exponentul unui sistem oligarhic, care n-are alte scopuri decât cel de autoprotejare și îmbogățire, ne vom alege cu o simplă satisfacție precum că premierul nostru vorbește frumos și ne reprezintă bine. Și punct.

Credeți că mai este vreo diferență cine va fi prim-ministru? Nu. Atâta timp cât acest prim-ministru nu va avea putere reală, CNA-ul și Procuratura Generală de partea lui și un grup de zece judecători „nebuni” în sens bun al cuvântului, doritori de a scăpa de caracatița din sistemul politic, acesta nu va avea nicio șansă. Va vorbi frumos, va bate cu pumnul în masă, va cere ca funcționarii corupți să fie trimiși la dubă, însă carul tot acolo va rămâne. Sistemul oligarhic va rămâne intangibil, adevărații stăpâni vor bea whiskey la Nobil în continuare și se vor bucura cât de frumos vorbește prim-ministrul nostru și cât de bine ne reprezintă.

Oameni buni, cautați-vă de treabă. Deveniți profesioniști în ceea ce faceți, câștigați bani, căpătați-vă experiență, aveți grijă de cei apropiați și încercați să nu vă mai creați eroi. Eroii sunteți voi. Va veni timpul și voi veți face schimbarea!

P.S. Pentru că este prima mea încercare de a scrie un blog în limba română, să nu fiți prea duri în critici. Promit să fie mai bine cu timpul.

TaguriNatalia Morari, Europa Libera, Blog


Нам нужен свой Уотергейт

 
Это уже не история о Сорине Пачу. Это уже даже не история о Валерии Зубко, Геннадии Крецу, Серджию Мокану или ком-либо другом.  Это история про всех нас. 
 
В эти дни мне было безумно стыдно за некоторых своих коллег-журналистов (и речь идет далеко не только о канале, с которого я ушла, оговорюсь сразу). Стыдно за подмену смыслов, которой с таким усердием стали заниматься некоторые журналисты и комментаторы. Стыдно за вопросы, не имеющие никакого отношения к сути дела и отводящие в сторону. Стыдно за то, что в день, когда в этой стране не может и не должно быть другой главной темы, из ящика достаются старые и никому не нужные заголовки, лишь бы говорить о другом. А лучше вообще сделать вид, что ничего не происходит.  Стыдно за это. И больно. Потому что потом, когда нас будут обвинять в продажности или необъективности, мы уже не сможем указывать пальцем на политиков. Это сделали мы своими собственными руками. 
 
Мне стыдно за то, что те, кого мы называем народными избранниками, считают допустимым в этих условиях продолжать отдыхать. Экстренное заседание Парламента, Комиссии по безопасности - все, что угодно, но только не фотографии в Фэйсбуке о том, как отдыхают наши "дорогие". 
 
Мне стыдно за то, что человек, который в силу занимаемой должности ОБЯЗАН быть грамотным юристом - Генеральный прокурор - считает допустимым оставаться в этой должности на время следствия. И даже не важно, кем он проходит по делу - свидетелем или подозреваемым. Ты еще вчера охотился с этими людьми, отдыхал и веселился - сегодня ты не имеешь право возглавлять следствие. И для этого не надо быть великим юристом. 
 
И мне стыдно за то, что не менее грамотный юрист, а по воле случая и наш президент Николае Тимофти молчит об этом.
 
И нам всем должно быть стыдно, если этот случай не станет молдавским Уотергейтом.

În exclusivitate