miercuri, mai 04, 2016 Ora Locală 07:07

    Scrisoare deschisă II

    Domnule Plahotniuc,

    De mai multe ori am îcercat să vă invit la mine în emisiune, dar așa și n-am primit un răspuns. De aceea și mă adresez prin intermediul acestei scrisori deschise. 

    Vreau să vă mulțumesc. Nu e o ironie, deloc. Vă mulțumesc pentru că ați făcut un lucru incredibil, pe care, probabil, încă nu l-ați conștientizat pe deplin. Ați reușit ceea ce n-a făcut întreaga noastră clasă politică în cei 25 de ani de independență. Dumneavoastră - dar anume Dumneavoastră - ați reușit să uniți până și ultimii dușmani ideologici și geopolitici, care încă ieri se scuipau reciproc. 

    Nu mai contează cu ce se vor termina protestele. În cel mai bun caz pentru Dumneavostră, partenerii externi vor continua sa «înghită» sperietoarea despre «tancurile rusești», pe care o promovați atât de insistent pe la televiziunile care vă aparțin și vor arunca, ca un os, câte un tranș de finanțare - nu prea mare, doar ca să nu vă prăbușiți și întreaga Moldovă cu Dumneavostră. Însă niciodată - dar niciodată - nu veți mai avea acea legitimitate, pentru care ați depus atâtea eforturi prin campanii media plătite. Nu veți avea și gata. Punct. Acest lucru este clar pentru toți - proeuropeni, proruși, săraci, bogați, necăjiți, tineri sau batrâni. Veți fi, cum s-ar spune în rusă, «нерукопожатный». Nimeni niciodată nu va întinde mâna celuia care a avizat programul și componența guvernului în comisia de profil în doar 6 minute 47 secunde, a investit guvernul în doar 30 de minute fără dezbateri în plen, a depus jurământul, pe ascunselea, la miez de noapte, iar apoi, tot pe ascuns, a semnat propria declarație de integritate (nici măcar nu cea propusă de societatea civilă). Repet - 6 minute 47 secunde, fără dezbateri și întrebări - atât a durat procesul Dumneavostră democratic. Nu veți mai deveni niciodata cel care ați dorit să deveniți tot timpul - conducător legitim al Moldovei. Din umbră - da. Pe ascuns - da. Legitim - niciodată.

    Dumneavostră credeți că sunteți soluția tuturor problemelor din Moldova, garantul stabilității. Un fel de Putin al Moldovei - dacă îl scoți din sistem, totul se ruinează. Așa e, corect? Anume aceasta idee încearcă să vă insufle toată armata Dumneavostră de oameni plătiți - «borsetci», politicieni, blogheri, trolli, experți și restul. Însă nu uitați că de viitorul Dumneavostră depind buzunarele lor, vacanțele lor, Porsche-urile lor, de aceea și sunt gata să vă cânte de dimineață până seară cât de frumos, inteligent și talentat sunteți, că mai bun manager nu poate fi găsit în întreagă lume. Pe Dumneavostră poate și v-au convins, nu și pe restul oamenilor.

    Iesiți în stradă - mascat, pe ascunselea, ca nimeni să nu vă recunoască. Vorbiți cu oamenii - în stradă, la protest, în gară, în microbuz, la spital, în grădiniță, în magazin sau la piață - întrebați-i cine este de vină de acest dezastru, în care a ajuns înteaga țară. Veți auzi doar două cuvinte: Vlad Plahotniuc. Anume Dumneavostră sunteți acum perceput ca principalul pericol pentru oameni - pentru proeuropeni, proruși, năstași, dodoniști, vorbitori de română sau rusă - pentru toți. Unii din ei pot greși, nu și toți. Opriți-vă măcar pe o clipă și gândiți-vă la acest lucru.

    Probabil, aveți deja și o strategie pregătită din timp cum veți ferici poporul: cu pâine socială, tarife micșorate, leul stabilizat, «vinovații» puși la perete - acest lucru este atât de previzibil. Dar nu ascultați doar ceea ce vă spun blogherii sau experții de curte, ascultați și oamenii - sunteți perceput ca drept cauza crizei, nu și soluția. Nimeni nu se mai gândește serios la Vlad Filat, Mihai Ghimpu, Vladimir Voronin sau restul - ei nu mai sunt pericole, ei sunt doar niște instrumente (sau poate victime?) în mâinile celui mai mare «rău». Vă place? Nu cred.

    Vă cunosc personal și știu că sunteți un om rațional și extrem de ambițios. Demonstrați acum întregii țări că sunteți în stare să faceți istorie și să plecați singur. Nu în glumă, nu pe o periodată de timp - serios și pentru totdeauna. Lumea ar mai putea să vă aplaude. Arătați că există, totuși, așa lideri în lume, care dețin toată puterea în mâini, dar sunt în stare să renunțe la ea și să plece. Ori serios credeți că ați putea aplica experimentul «Ilan Shor» în intreaga țară, facând Orhei din toată Moldova? 

    Credeți că mă plătește Mâna Moscovei ca să vă scriu această scrisoare? Sau pe protestatari să iasă în stradă? Sau presa liberă sa se consolideze în lupta cu manipularea și minciuna (pentru prima dată în ultimii ani, apropo)? Nu, domnule Plahotniuc, lăsați tancurile rusești blogherilor Dumneavostră. Acest protest nu este despre tancuri, nu este împotriva Europei sau pentru Rusia, poate nici măcar nu are cei mai buni lideri în față (alegerile îi vor judeca pe toți). Acest protest este despre un popor sărac, umilit și mințit de o gașcă de «borsetci», care a capturat statul, ascunzându-se după steagurile europene. Nu sunteți proeuropeni așa cum noi nu suntem elvețieni. Noi, însă, pas cu pas învățăm acum să fim cetățeni. Iar Dumneavostră ne ajutați - ne faceți să ne unim, în pofida tuturor diferențelor ideologice sau geopolitice.

    Și pentru asta nu pot să nu vă mulțumesc.

    TaguriBlog Natalia Morari, Natalia Morari, Europa Libera


    Poate ajunge?

    Am primit astăzi mai multe mesaje de la diferiți cetățeni, care mâine sunt chemați forțat la mitingul în fața Teatrului de Operă și Balet. Cu riscul ca își vor pierde locul de muncă la Moldtelecom, MoldovaGaz, Apa Canal, CET-uri sau alte întreprinderi de stat, oamenii vor fi aduși la Chișinău ca să-și exprime "euforia colectivă" în legătură cu numirea mult așteptatului candidat-kamikadze. Însă trist este nu atât faptul ca cetățenii indignați îmi scriu (presupun că nu doar mie). E trist că înțelegând cât de josnică este toată aceasta campanie forțată de susținere, oamenii oricum vor merge la protest. Ei se tem să-și piardă locul de muncă pentru că au familii, copii, credite... Dar atunci de ce ne plângem că trăim în mizerie?

    De ce ne plângem că trăim în mizerie și oricum mergem forțat la mitinguri în susținerea celor care ne-au furat? Sau facem știri manipulatorii pe banii celor care ne-au furat? Sau adoptăm decizii în interesul celor care ne-au furat? De ce noi le facem pe toate și în același timp ne plângem că trăim în mizerie? Ca să ne simțim mai împăcați cu noi înșine? Cică, aceasta n-a fost alegerea noastră? Dacă ar depinde de noi, cu siguranță n-am face? Haideți să nu ne mințim cel puțin. Aceasta aste alegerea noastră și doar a noastră de fiecare dată. Nimeni nu ne pune pistol la cap. Fiind săraci, chinuiți de viață, fricoși, iar uneori chiar lași, noi de fiecare dată alegem confortul personal. "Sfânta libertate" se termină pentru noi exact acolo unde începe creditul ipotecar. Și asta e strașnic.

    N-am nici un drept moral sa le spun oamenilor să refuze să meargă mâine la acest miting al rușinii. Dar sunt gata să-i ofer fiecăruia, care va refuza să meargă forțat la miting și din această cauză va avea de suferit la locul de muncă, platforma mea de dezbateri. Veniți și spuneți țării întregi cum șefulețul vostru mic, din frică față de șefii lui mai mari din Chișinău, vă amenință cu eliberarea din serviciu! Sunt sigură că se vor găsi și mulți juriști buni, care vor explica pe degete (dacă va fi cazul, chiar în instanță) de ce pentru neparticiparea la un miting nimeni niciodată nu va fi în drept să vă concedieze. Ușor de spus, greu de făcut? Da nu e mai greu de trăit în această mizerie?

    E alegerea fiecăruia dintre noi. Haideți s-o facem și să nu ne mai plângem atâta. Nu doar Plahotniuc e de vină. Nu doar șefii noștri sunt de vină. E vina fiecăruia dintre noi. 

    Poate ajunge?

    TaguriNatalia Morari, Blog Natalia Morari, Europa Libera


    Greață

    Nu vă este greață, doamnelor și domnilor? Atunci când vă uitați în oglindă? Atunci când vă uitați la copiii voștri sau părinții voștri și le spuneți despre salvarea vectorului european sau stabilitatea politică? Nu vă este greață deloc? Ar trebui. Pentru că oamenilor - majorității covărșitoare - le este greață de voi. 

    Mâine ne veți spune că ați vrut să opriți tancurile rusești, să ne salvați de ciuma anticipatelor, să fericiți poporul cu stabilitatea politică mult așteptată și în numele acestui scop ați dat acordul să formați o majoritate pro-Plahotniuc (ca să vă fie mai ușor să vă uitați în oglindă, o veți numi «pro-Moldova»). Probabil, unii dintre voi chiar vor crede in ceea ce vor spune. În psihologie un asemenea sindrom este bine cunoscut ca sindromul Stockholm - la un moment dat victimele încep să își simpatizeze răpitorul: «Persoanele captive încep prin a se identifica cu răpitorii, ca un mecanism defensiv, din teama de violență. Încercările de evadare sunt și ele percepute drept o amenințare, întrucât, într-o tentativă de evadare, există marele risc ca cel răpit să fie afectat și rănit. Drept consecință, victima devine hiper-vigilentă în privința nevoilor răpitorului și neștiutoare în privința propriilor nevoi. Separarea de răpitor devine tot mai grea pentru victimă, întrucât ar pierde singura relație pozitivă formată - cea cu răpitorul». Voi - dar fiecare dintre voi - sunteți victimele sistemului creat de Vlad Plahotniuc, profund bolnave de sindromul Stockholm. 

    Diferența mare dintre noi este că voi vă prefaceți că țineți la noi, iar noi suntem sinceri și vă spunem așa cum este - ne este greață de voi. Pentru ce să ne vorbiți despre stabilitatea politică sau tancurile rusești, când fiecare cetățean treaz la cap întelege că prețul acestei stabilități a fost unul absolut palpabil - fie 200 mii de euro, fie clasarea dosarului penal, fie o poziție călduță pe viitor. Credeți că vă «cumpărați» trei ani de stabilitate, da? Greșiți. Nimic, în afară de dispreț, voi nu câștigați. Noi știm că ați fost cumpărați - unii chiar angro, știm că ați fost șantajați, știm că ați fost presați. Noi știm, voi știți, de ce atunci să ne prefacem? De ce să ne jucăm de-a salvarea țării? Voi nu țara salvați, voi vă salvați fundurile. Iar țara o îngropați.

    Greață de voi.

    TaguriBlog Natalia Morari, Europa Libera, Natalia Morari


    Scrisoare deschisă

     

    Domnilor Plahotniuc, Filat, Ghimpu,

    Mă adresez către Dumneavoastră prin intermediul acestei scrisori pentru că ne reprezentați, iar noi, cetățenii, vă plătim salariile - fapt despre care ați uitat, probabil. În urma activității mele ca mic antreprenor am creat 20 locuri de muncă și lunar plătesc impozite de câteva zeci de mii de lei. Mai nou am aflat că și din facturile lunare pentru energia electrică de aproape 20.000 de lei pe care le plătim la întreprindere, aproximativ jumătate ar merge în buzunarele domnilor Șevciuc și Plahotniuc. Cât de greu este acum să activezi, luând în considerație deprecierea leului, majorarea prețurilor la produse de import, scăderea dramatică a capacității de plată a consumatorilor, presiunea prețurilor la chirie (care, evident, sunt în euro), vă voi povesti altă dată. Dar să știți - pentru toți, absolut toți antreprenorii este evident că această stare de criză profundă, din care, cu siguranță, nu fiecare dintre noi va reuși să iasă, a fost provocată de voi - cei care ați furat și ați permis să fie furat miliardul din sistemul bancar.

    Astăzi, 5 octombrie, se împlinesc cinci luni de când au început protestele Platformei «Demnitate și adevăr». Platforma sau liderii acesteia pot să nu vă placă, la fel ca și unei părți din protestatari. Vă pot povesti și eu despre nemulțumirea mea personală vizavi de felul cum organizatorii ignoră presa liberă, care a mai rămas în țară și încearcă să reflecte cinstit și echidistant protestele. Aceasta rămâne neobservată de organizatori și nu apare în lista revendicărilor pentru că nu face parte din «secta martorilor Platformei». Dar despre aceasta vă voi povesti altă dată. Totuși, e de neînțeles cum timp de cinci luni vă prefaceți că în țară nimic nu se întâmplă. Vă place Platforma sau nu, dar de cinci luni oamenii, regulat, ies în stradă. Oamenii ies la proteste nu sub steagurile rusești (aceasta v-ar conveni enorm pentru a ne îndobitoci mai departe cu sperietorile despre Donbas), ci sub steagurile europene, cu care voi ați venit la putere șase ani în urmă.

    Acum vă suspectați reciproc că fiecare ar avea o agendă ascunsă. Unul crede că oamenii sunt aduși în stradă de Țopa cu Filat, altul așa de tare se teme de pușcărie că, aparent, nu mai există, al treilea e împăcat cu ideea că «Mâna Moscovei» nu ne lasă în pace. E ușor de trăit în lumea în care tot ce se întâmplă dincolo de geamul automobilului blindat sau perimetrul cabinetului păzit de mai mulți bodyguarzi, se explică prin teorii atât de simple - prin «mâna» lui Filat, Plahotniuc sau cea a Moscovei. Asemenea explicații vă convin pentru că vă scutesc de orice fel de responsabilitate morală - «E vinovat oricine - Filat, Plahotniuc, Moscova - numai nu eu». Greșiți amarnic. Fiecare dintre voi este direct vinovat și responsabil pentru prăpastie la care a ajuns țara și pentru starea de disperare la care au fost aduși oamenii. Oamenii disperați nu mai pot fi controlați nici de Năstase, nici de Usatîi cu Dodon și - cel mai strașnic pentru voi - ei nu mai pot fi controlați nici de voi. Nu vă vor mai ajuta centre de analiză, Argus-uri sau partenerii externi. Nu vă pare că e timpul să vă opriți și să vă întrebați cum s-a ajuns la acest punct de neîntoarcere? Aveți copii, care, cu toate că învață în străinătate și se bucură de o viață liniștită, neapărat vă vor întreba într-o zi: «Tată, e adevărat ce spune lumea despre tine? De unde atunci avem bani? Și cu ce te mândrești cel mai tare din ceea ce ai făcut pentru țară?»

    Domnule Plahotniuc, nu știu cum ați răspunde feciorilor Dumneavoastră, dar îmi voi permite să vă spun ceva. După mine, în Moldova niciodată n-a fost așa de rău ca acum. Jumătate din prietenii mei au plecat sau planifică să plece din țară. Ei sunt oameni tineri cu un potențial enorm în afaceri, jurnalism, știință, IT, medicină, pe care nu-l mai vor învesti în țară și aceasta vă convine. Știți de ce? Cu cât mai puțini oameni activi și care gândesc critic vor rămâne în țară, cu atât mai ușor vă va fi să mențineți controlul asupra tuturor fluxurilor financiare din buget, energetică, Metalferos, telecomunicații, sistemul bancar sau alte domenii. Atâta timp cât aveți la îndemână Procuratura Generală, CNA și justiția, îi aveți la îndemână și pe parteneri de coaliție (controlându-le fluxurile, îi șantajați ușor). Nimeni nu vă mai încurcă să sugeți fluxurile financiare din tot sistemul guvernamental, iar atunci când bani nu vor mai rămâne - aveți unde pleca. Doar că ziua de ieri a demonstrat că nu va fi ușor să faceți acest lucru. N-o spun cu rea voință, dimpotrivă, acest lucru mă îngrijorează.

    Domnule Filat, cum vă simțiți din 2013 încoace? Erați la un pas să deveniți un erou național, iar acum ați ajuns, probabil, cel mai detestat politician. Plahotniuc nu ne-a dezămăgit pentru că nimeni nu s-a lăsat amăgit de el din start. Cu Dumneavoastră a fost altfel - din cel mai aprig proeuropean și luptător cu păpușarul ați ajuns în mijlocul celui mai mare scandal bancar. Nici un răspuns despre Caravita n-a sunat convingător. Ați mai încercat să ne convingeți că schemele de la vamă sau medicină nu sunt atât de grave ca cele lui Plahotniuc - probabil, aveți dreptate. Dar asta e ca și cum am compara un maniac cu un ucigaș. Oдин раз не считается? Și totuși, în cazul Dumneavoastră altceva este de neiertat - acea tăcere și supunere, cu care ați acceptat să fiți înjosit politic în ultimii doi ani.

    Domnule Ghimpu, de două ori ne-ați convins că de dragul viitorului nostru european, ați fost nevoit să închideți ochii la păcatele pertenerilor de coaliție. Nu vă pare că prin tăcere i-ați ajutat? Sunt convinsă că mergând prin țară, nu o singură dată ați auzit că acum este mei greu decât pe timpurile comuniștilor. Sună groaznic, dar așa este. Uneori se crează impresia că dacă ei v-ar permite să lipiți plăcuța «UNIREA» pe fiecare tren din țară sau să lăsați să răsune «Deșteaptă-te, române» în fiecare școală, i-ați lăsa să fure liniștit încă un miliard. Poate greșesc, dar fiind în opoziție ați părut mult mai tranșant și eficient. 

    Domnilor, ați avea curajul să le spuneți copiilor că la finele guvernării Dumneavoastră țara a ajuns să fie guvernată cel mai prost din ultimii 24 de ani? E o stagnare aproape totală. Neprofesionalism si obscurantism la toate nivelurile. Profesioniștii au fost înlocuiți cu oamenii loiali. Loialitatea a devenit cheia guvernării voastre. Mediocritatea se simte acum în apele ei.

    Eu nu vreau să plec din țară. Eu nu vreau ca prietenii mei să plece din țară. Faceți ceva pentru asta. Plecați.

    TaguriNatalia Morari, Blog Natalia Morari, Europa Libera


    Altfel nu reușim

    «Sigur că suntem de partea oamenilor, cum altfel? Ce, nu ne-au furat pe toți? Suntem în serviciu, de aceea și păzim clădirea, dar nu mai avem ochi să-i vedem pe ăștia, - mi-a spus după protestul de astăzi unul dintre șefi, care asigura cordoanele de pază, uitându-se spre clădirea guvernului. Iar mai apoi a adăugat: «Domnișoara Natalia, dumneavoastră oricum discutați cu ăștia din Platformă. Transmiteți-le să fie mai tari în negocieri. Dacă spun «a», să spună deja și «b». Dacă vor să-l scoată pe procuror, lasă-i să propună și vreo trei candidaturi din partea poporului și așa la fiecare funcție. Altfel nu reușim!»

    «Altfel nu reușim…» Știu că în cabinete mari se compun acum tot felul de strategii de comunicare, planuri de acțiuni, campanii de informare/dezinformare, dar le-aș sugera să lase la o parte măcar pe o clipă toate strategiile și planurile lor și să se gândească: «Ce am făcut noi greșit, dacă până și cei care ne asigură securitatea și ar trebui să fie de partea noastră, țin cu protestatarii?» Vouă doar vă pare că există o verticală, care vă asigură puterea, însă majoritatea bugetarilor, care încearcă să supraviețuiască din două-cinci mii de lei pe lună, vă urăsc. Și nu conteaza de ce culoare este ministerul pe care îl controlați - verde, albastru sau albastru deschis - aproape toți angajații vă urăsc. Mulți dintre ei se tem acum să iasă în piață, riscând să-și piardă de lucru, dar ei oricum vă urăsc. Nu v-ați întrebat de ce?

    Alternativa, pe care au promis-o astăzi cei din Consiliul Protestatarilor, poate nu va fi neapărat așa cum ne-am fi dorit mulți dintre noi (apropo, care e problema să construiți alta, mai matură, mai profesionistă?), și totuși, n-ar trebui să uităm un lucru: protestul de astăzi sau cel din 6 septembrie nu este despre Platforma DA, Andrei Năstase, Igor Boțan sau Consiliul Protestatarilor, el este despre o putere coruptă, care a discreditat ideea eurointegrării, a uitat de orice limită al bunului simț și - cel mai important - a uitat cum a ajuns la această putere.

    Spiritul critic, care s-a născut în ultimele zile, săptămâni sau luni, deja nu mai poate fi oprit. Acesta n-are cum să fie plătit de Țopa sau controlat de Platforma DA - el este un rezultat firesc al guvernării corupte. Nu vă vor ajuta nici strategii de comunicare, nici planuri de acțiuni - a venit timpul să vă coaseți buzunarele, să vă trimiteți reciproc la pușcărie ori să plecați. Voi aveți familii și copii care pe urmă vă vor întreba de ce n-ați fost de partea oamenilor atunci când erați obligați să fiți.

    Cu toate că alternativa care se va naște din proteste are șansele să devină și ea coruptă, aceasta nu înseamnă că nu trebuie de încercat. Unele popoare au mers câte 40 de ani prin pustiu, noi, probabil, trebuie să pășim pe aceeași greblă de mai multe ori. Dar fără ca să greșim, fără ca să pășim pe aceeasi greblă, n-avem cum să învățăm cum să fim cetățeni și cum să rămânem critici față de orice guvernare, pe care o aducem la putere. Altfel nu reușim.

    TaguriNatalia Morari, Blog Natalia Morari, Europa Libera


    Și mai departe ce?

     

    Ați protestat voi încă o dată și ce folos? Ați instalat în piață câteva zeci de corturi și cât veți rezista? Vor organiza ei alegeri anticipate și tot ei le vor câștiga, controlând mass-media și toate resursele administrative. Bine, îi dați voi jos, dar cine vine în locul lor? Atâta timp cât nu există o alternativă sănătoasă, mai bine cu hoții ăștia, că-s tot ai noștri, decât să facem un al doilea Donbas la noi acasă.

    Nu vă pare cunoscut? Cu siguranță, da! Lăsând la o parte faptul că asemenea mesaje sunt intens promovate de blogherii și comentatorii la slujbă, problema rămâne - mai departe ce?

    Acel care va avea un răspuns, cel mai probabil va minți. Astăzi nimeni nu știe ce va fi mai departe. Nu va fi mai ușor cu siguranță. Noi așa de repede ne îmbătăm cu apă rece și așa de ușor ne creăm eroi noi, încât chiar credem în miracole și că democrația adevărată se poate naște peste noapte. Sistemele corupte și captive nu cad atât de ușor. Oamenii care își vând loialitatea și deservesc conștient hoții nu se shimbă atât de repede. Lupta pentru drepturi nu s-a dat doar ieri, 6 septembrie, ea abia începe și nu trebuie să dispară când nu va mai exista trendul.

    Ieri în Piața Marii Adunări Naționale a fost atât de frumos: oamenii noștri au demonstrat cât de frumoși pot fi ei când nu se tem. Am fost mulți, diferiți, dar uniți printr-o singură idee - așa nu se mai poate. Dar… Moldova a mai trecut prin asta. Așa a fost și în 2002, când a protestat Iurie Roșca, așa a fost și în aprilie 2009, când au ieșit tinerii în Piață - după ambele proteste oamenii au trăit o mare dezămăgire, care apoi s-a transformat într-o adevărată frustrare față de orice mișcare protestatară. Și aceasta este marea responsabilitate a Platformei DA - să nu piardă șansa măcar de data aceasta.

    Protestul de ieri a demonstrat un lucru: moldovenii sunt frumoși, sunt pregătiți pentru schimbări, dar încă nu există o alternativă politică sănătoasă. Și asta este trist, pentru că tare le convine celor de la guvernare. Farmecul Platformei DA - cu toate neajunsurile ei - este că ea rămâne a fi o platformă civică. E puțin probabil că ieri să fi ieșit la fel de multă lume dacă protestul ar fi fost organizat de un partid. Politica moldovenească prea tare pute a orgolii bolnăvicioase ale liderilor pentru ca oamenii să mai creadă în proteste politice.

    Și totuș, îi dăm jos, dar pe cine punem în locul lor? Reprezentanții Platformei DA, instalând corturi în fața guvernului, au început un joc de nervi cu guvernarea și acest joc ar putea dura zile, săptămâni și poate chiar luni. În tot acest timp oligarhii nu vor dormi și vor face tot posibilul ca eventualele alegeri anticipate să fie câștigate tot de ei. Și în tot acest timp Platforma nu poate să-și permită să doarmă și ea. Vor crea membrii grupului de inițiativă un partid politic sau nu? Ce va fi cu Platforma în acest caz și cu promisiunea de a nu transforma-o în partid? Cine va ieși din Platformă și va adera la partid? Cum va fi ales liderul? Care va fi programul? Care este lista profesioniștilor pe care Platforma îi vede în funcții cheie? O au? Mișcarea cu Maia Sandu - ce urmează? Vor fi membrii grupului de inițiativă gata să-și depășească propriile orgolii și să o lase în față să fie lider? Dacă guvernarea refuză să îndeplinească revendicările protestatarilor, până unde este gata să meargă Platforma?

    Dacă în viitorul apropiat noi vom auzi răspunsuri sincere la aceste întrebări, avem toate șansele să asistăm la un proces politic civilizat și extrem de frumos. Și eu tare vreau să sper că de data aceasta oamenii care vor decide să fie în mijlocul istoriei, în ultimul rând se vor gândi cum secretarele le vor aduce cafea în cabinete, când vor ajunge ei la putere. Țara a ajuns de râpă - poate a venit timpul s-o scoatem de acolo și să ne gândim ce rămâne după noi? 

    Chiar dacă mâine nu ne vom trezi în altâ țară, iar astăzi INCĂ nu avem o alternativă politică sănătoasă, chiar dacă mai sunt multe întrebări la adresa Platformei DA și referitor la planul lor de mai departe, clar este una - oamenii, care au ieșit ieri la protest și au rămas în piață, au demonstrat că nu mai sunt atât de proști sau bâdle, cum cred cei de la guvernare. 

    Cred că a venit momentul să ne trezim și să nu pierdem șansa măcar de data aceasta.

    TaguriNatalia Morari, Blog Natalia Morari, Europa Libera


    S-o lăsăm mai moale cu dragostea

    Astăzi mult s-a strigat despre dragoste față de Moldova. Cel mai tare s-a strigat de pe scena din Piața Marii Adunări Naționale, acolo unde s-au adunat câțiva «stâlpi» ai neamului - toți frumușei, la cravată - și ne învățau cum să ne iubim țara. Nu s-a uitat nici de frumoasa tradiție de a pune câteva cântece de jale - oare ce poate fi mai firesc decât bocitul colectiv al moldovenilor?

    Dacă cu același elan, cu care astăzi am exclamat cât de tare iubim Moldova, noi am învăța cum să fim cetățeni care își cunosc și își apără drepturile, am învăța cum să facem curat nu doar în propria curte, cum să parcăm mașina ca să nu blocăm trotuarul pentru pietoni și mame cu cărucioare, cum să nu transformăm unicul parc din zonă într-o gunoiște, cum să nu ascultăm noaptea în fața blocului cântecul «Без тебя, без тебя» la un volum atât de mare încât vecinii să nu poată dormi, cum să plătim impozite și să participăm la viața de comunitate - dacă am face toate acestea, am putea astăzi să nu mai strigăm atât de mult despre dragoste față de țară.

    Haideți să mai renunțăm la acest patos mioritic când dedicațiile noastre de dragoste merg în paralel cu miorlăitul și bocitul - «Ooof, te iubim atât de mult, dar ești așa de urâtă, biată țară». Nu mai este Moldova urâtă, chiar deloc! Tot ce este urât în ea suntem noi, moldovenii. Moldovenii care nu se spală, moldovenii care nu citesc nimic în afară de prima pagină din «Makler», moldovenii care iau credit de la bancă pentru a face nunta fiicei, dar niciodată nu vor lua credit ca s-o trimită la un master în străinătate, moldovenii care înainte de a crea două locuri de muncă în viață se grăbesc să-și tipărească cărți de vizită cu frumosul titlu «Director» și care merg pe Ștefan cel Mare mâncând răsărită. Ce are Moldova cu toate acestea? 

    Astăzi ar fi bine să-i spunem scurt în toate limbile pe care ea le cunoaște:

    - Te iubesc.

    - Я тебе кохаю.

    - Я люблю тебя.

    - Обичам те (bulgară).

    - Вян сени бренным (găgăuză).

    Iar după asta să ne suflecăm mânecile și să ne apucăm de treabă, dacă așa de tare o iubim - nu mai murim dacă lucrăm ca toată lumea. Dar… mai avem cinci zile de odihnă, nu?

    TaguriNatalia Morari, Blog Natalia Morari, Europa Libera

    În exclusivitate