În numele aşa-zisei lupte cu mafia, PLD l-a „demis” pe Vladimir Plahotniuc din funcția de prim-vicepreședinte al Parlamentului, apoi aproape că se împăcase şi au votat împreună cu PD schimbarea codului electoral şi instituirea votului mixt; au votat la funcţia de procuror general pe Corneliu Gurin, au votat o lege prin care interziceau votarea în baza paşaportului sovietic, iar Vladimir Filat a dat chiar dezminţiri în presă precum că între el şi Vladimir Plahotniuc nu ar exista animozităţi şi neînţelegeri așa precum se vehiculează.

Însă după decizia Curții Constituționale din 22 aprilie, care a hotărît că un premier demis prin moţiune de cenzură pentru acte de corupţie nu mai poate să ocupe această funcţie, PLD şi-a schimbat aproape la 180 de grade politica: l-a demis mai întîi pe speakerul Parlamentului Marian Lupu, au anulat împreună cu comuniştii numirea lui Corneliu Gurin la funcţia de procuror general, au ridicat la solicitarea comuniştilor pragul electoral de la 4% la 7%, au invalidat trecerea la sistemul electoral mixt precum și legea potrivit căreia deţinătorii de paşapoarte sovietice nu vor mai putea vota în baza lor. Mai mult, au votat la iniţiativa comuniştilor o lege care stipulează că judecătorii CC vor putea fi demişi de către Parlament. Iar toate aceste cedări au fost făcute de PLD în schimbul trecerii CNA în subordinea guvernului, care reprezintă o anti-reformă, pentru că adevarata reforma avuse loc prin trecerea CNA în subordinea Parlamentului - la recomandarea venită din partea UE.

Îmi este neclar ce fel de reforme urmărește PLD și am impresia că acum au loc exact aceleași schimbări și răsturnări de situație pe care le-a făcut Ponta odată ajuns premier în România.

Consider toate aceste virajuri politice pe care le fac liberal-democrații ne-justificate și foarte riscante pentru perspectiva noastră europeană, pentru că, chiar dacă nu avem oficial o coaliție liberal-democrat-comunistă, toate legile votate împreună cu comuniștii ne arată cît de periculoasă poate fi o revenire a comuniștilor la guvernare. Nu m-aș mira ca viitorul premier Leancă să fie votat la fel împreună cu comuniștii, care în schimb se vor alege cu funcția de speaker. În felul acesta vom avea practic o mică alianță de guvernare, care va fi doar o guvernare provizorie, pentru că riscul alegerilor anticipate nicidecum nu dispare. Cel mai probabil că va fi pregătit terenul pentru alegerile anticipate și cînd vor considera că sunt gata - atunci le vor declanșa pentru că Filat nu va avea destulă răbdare să stea prea mult timp fără funcție.

Știm că partidul care face alianță cu comuniștii dispare ulterior de pe scena politică, iar exemplu PPCD este grăitor. Totuși, în cazul acesta vorbim de PLD, care are 31 de mandate și nu poate fi vorba despre o dispariție imediată întrucît își permit o alianță „tehnică” de scurtă durată cu comuniștii. În felul acesta liberal-democrații speră să lase înafara guvernării PD-ul și PL-ul care eventual ar pierde din susținere, pentru că electoratul de regulă votează partidele aflate la guvernare. Dar s-ar putea întîmpla invers și liberalii, și democrații să crească mai mult prin aflarea în opoziție.

Pe 25 aprilie, anul curent, cetățenii Federației Ruse au avut ocazia să adreseze toate întrebările care îi frămîntă direct președintelui Vladimir Putin. Această tradiție de a răspunde întrebărilor oamenilor a început și avut loc pentru prima dată în decembrie 2001. Anul acesta, timp de 4 zile, au fost primite în total peste 1,5 mln de sunete telefonice, peste 300 mii de mesaje SMS și aproape 200 mii de mesaje electronice.

Printre primele întrebări adresate președintelui Federației Ruse a fost dacă preşedintele este mulţumit de felul în care sunt realizate obiectivele care urmează să fie atinse în următorii 5 ani, obiective stipulate în decretele de mai, care au fost semnate anul trecut de îndată ce a fost re-investit în funcţia de preşedinte. Putin a anunţat faptul că salariul în Rusia creşte mai repede decît nivelul de productivitate a muncii, ceea ce din punct de vedere economic nu este un indicator foarte bun, dar din punct de vedere a echităţii sociale - lucrurile merg în direcţia corectă. Pe parcursul acestui an pensia a fost indexată de două ori ajungînd astfel la 10 mii ruble pe lună.

Întrucît preşedintele a atins problema salariilor, următoarea întrebare a fost din partea unui muncitor din domeniul sănătății, care încerca să înțeleagă cum se poate ca un paramedic care răspunde direct de viața oamenilor primeşte din fondurile federale doar 3500 de ruble, dar o soră medicală care nu răspunde direct de viaţa oamenilor se bucură de 5000 de ruble. Putin a răspuns că salariul mediu în domeniul ocrotirii sănătăţii este puţin mai sus decît în domeniul educaţiei: în cazul acesta pare să fie mai degrabă o problemă administrativă, pentru că banii sunt transferați la nivelul regiunilor, dar uneori se întîmplă să nu ajungă la muncitorii de rînd.

Președintele rus a fost întrebat de reuniunea fără precedent pe tematică economică care a avut loc la Soci, unde s-au întîlnit reprezentanţii din administraţia centrală şi comunitatea de experţi: motivul întîlnirii au servit semnalele alarmante legate de încetinirea creşterii economice în Federaţia Rusă. Putin a spus că acestă încetinire nu este surprinzătoare pentru că problemele economice cu care se confruntă Europa nu aveau cum să nu afecteze şi Rusia. Europa este principalul partener economic al Rusiei, iar schimburile comerciale reprezintă mai mult de 50%.

La această temă a intervenit fostul ministru al finanțelor, Alexei Kudrin, care s-a aflat în această funcţie timp de 11 ani şi care a încercat să explice încetinirea economică din ultimul an. El a spus că încetinirea economică este mai degrabă din contul factorilor interni, pentru că preţul petrolului s-a păstrat la un nivel înalt, dar economia rusească oricum a continuat să înregistreze o creştere mică. Soluţia pe care o vedea fostul ministru constă în înlăturarea dependenţei economiei ruseşti de petrol. Într-al doilea rînd trebuie să fie îmbunătăţit climatul investiţional, iar într-al treilea rînd este nevoie de o susţinere mai mare a regiunilor, pentru că în ultima perioadă au crescut foarte mult cheltuielile la nivel federal printre care pentru apărare şi fondul de pensii. Kudrin a propus să fie oferită mai multă independenţă regiunilor, care în felul acesta se vor dezvolta şi respectiv creşterea economică va avea loc şi din contul acestei dezvoltări la nivel regional. Fostul ministru al finanţelor a dorit de asemenea să accentueze că nu trebuie să-i bucure creşterea salariului, care întrece creşterea productivităţii muncii, pentru că în felul acesta mai puţini bani vor fi investiţi ceea ce va duce la o creştere şi mai lentă a economiei. Corect ar fi, după Kudrin, o creştere mai mare a productivităţii muncii şi în urma acesteia creşterile salariale.

De data aceasta, președintelui rus i-a fost mult mai ușor să răspundă chiar dacă Kudrin a fost foarte tranşant în expunere. Putin se pare că a înțeles mai bine ce are în vedere întrucît gîndirea președintelui cu siguranță este ancorată în raționamente la nivel de procese macro-economice ceea ce face ca să poată mult mai ușor formula un răspuns. Preşedintele rus l-a contrazis uşor pe Kudrin spunînd că nu poate califica factorii externi drept benefici, pentru că chiar dacă preţul la petrol este la un nivel înalt - a scăzut prețul și cererea de metale la nivel mondial ceea ce trage după sine un lanț întreg. Kudrin a intervenit prin a spune că acest sistem de jumătăți de măsură nu va funcționa și în felul acesta economia rusească nu va scăpa de dependența petrolului.

Răspunzînd la o întrebare ce ține de presupusele ilegalități comise de fostul Ministru al Apărării, Serdiukov, Putin i-a asigurat pe toți că un anumit nivel de corupție este peste tot în lume doar că în Rusia acest nivel este mult prea ridicat față de nivelul acceptabil, de aceea va continua lupta împotriva corupției cu aceeași perseverență cu care statul luptă împotriva inflației monetare.

Președintele Putin a explicat de ce demnitarii de stat trebuie să păstreze mijloacele financiare în băncile rusești: dacă își ține banii în bănci străine, atunci acești demnitari sunt într-o dependență de procesele care au loc în acele țări, de aceea ei trebuiesc scutiți de această dependență, pentru că nu poți inspira încredere prin faptul că lucrezi la stat, dar ai conturi bancare aflate înafara țării - ceea ce lasă impresia că demnitarii nu au încredere în sistemul economic rusesc.

În ceea ce privește atacurile de la maratonul din Boston, SUA şi recentul atac din oraşul Belgorod situat în Federaţia Rusă - preşedintele rus a răspuns că de regulă înăsprirea pedepsei nu duce la scăderea nivelului criminalităţii, de aceea nu vede pentru moment suficiente motive de a reveni la sentinţa cu moartea. Putin a dorit să atragă atenţia asupra faptului că Rusia este de asemenea victima atacurilor teroriste, dar din păcate partenerii occidentali cît şi reprezentanţii mass-media din occident au calificat de multe ori teroriştii care au săvîrşit atacuri groaznice pe teritoriul Federaţiei Ruse drept rebeli şi aproape niciodată nu i-au recunoscut drept terorişti.

A fost întrebat despre eficiența investițiilor în compania de stat Rosnano, care necătînd la faptul că anul acesta va avea pierderi semnificative, personalul din managementul companiei primesc salarii care cu mult depășesc salariile angajaților companiilor private. Putin a răspuns că rezultatele acestei companii au schimbat toată structura economiei rusești și trendul de dezvoltare. Mai mult, să dai înapoi ca racul e mult mai ușor, dar ca să mergi înainte trebuie curaj.

Discuția a continuat cu întrebările unui veteran nonagenar participant în cel de-al doilea Război Mondial, care este îngrijorat de vandalizarea monumentelor care slăvesc Victoria împotriva fasciștilor. S-a vorbit și despre scrisorile răposatului oligarh Berezovsky adresate președintelui Putin, despre drumurile proaste, despre consecințele în urma aderării la Organizația Mondială a Comerțului, care potrivit întreprinzătorilor înregistrează pierderi foarte mari, despre programul național de susținere a familiilor care decid să aibă un al doilea sau al treilea copil, program care este valabil pînă în 2016; discuțiile au continuat cu problemele pe care le întîmpină familiile cu multi copii - în special cele care adoptă copiii, cu problemele legate de migranție și altele.

Decizia Curții Constituționale de luni, din 22 aprilie, a scandalizat foarte tare breasla juriștilor din Republica Moldova și am fost surprins de fapul că majoritatea din ei acuzau Înalta Curte precum că a pronunțat o decizie mai mult politică decît juridică.

Mulți analiști au spus aproape în cor că decizia CC ar fi făcut abstracție de prezumția ne-vinovăției, dar aceleași persoane uită că în cazul acesta nu vorbim de un cetățean de rînd, dar vorbim întîi de toate de premierul Republicii Moldova, care trebuie să aibă o prestanță ireproșabilă, întrucît reprezintă imaginea acestei țări; și dacă asupra lui planează suspiciuni de corupție, atunci acestea lezează imaginea întregii noastre țări. Mai mult, într-un stat de drept autentic, dacă asupra unui demnitar ar fi planat asemenea suspiciuni, atunci el singur și-ar fi dat demisia ne mai așteptînd decizia vreunei instanțe juridice.

Decizia CC, cît nu ar fi de straniu, mi-a amintit de o întrebare din testul pentru obținerea permisului de conducere aici în Statele Unite pe care o găsiți mai jos:

Care din cele 4 cazuri nu prezintă un motiv intemeiat pentru pierderea privilegiilor de conducere?

1. Tu încalci des regulile de circulație 
2. Tu nu păstrezi vehicolul în stare bună 
3. Tu abandonezi vehicolul pe o stradă de mare viteză 
4. Ție nu ți se poate încredința permisul de conducere

Aici se are în vedere cazul în care nu poate să-ți fie suspendată validitatea permisului de conducere pentru o anumită perioadă de timp. Răspunsul corect la această întrebare este numărul 2, adică nu prezintă un motiv intemeiat să fii privat de dreptul de a conduce un automobil, dacă de exemplu nu păstrezi vehicolul în stare bună. Însă aceasta înseamnă automat că celelalte 3 variante de răspuns printre care și cel cu numărul 4 prezintă un motiv intemeiat de fi lipsit de dreptul de conducere. Adică în anumite cazuri permisul de conducere poate fi suspendat de către autorități dacă au anumite suspiciuni în privința ta, dacă nu au încredere, iar circumstanțele cu siguranță se întrunesc atunci cînd asupra conducătorului auto planează anumite suspiciuni precum că persoana dată ar putea recurge la acțiuni ce ar perturba și pune în pericol securitatea publică sau a celorlalți participanți la trafic.

Prin analogie, conform deciziei CC, Filat va putea candida din nou la funcția de premier, dacă autoritățile abilitate vor verifica mai întîi implicarea lui Filat în presupusele acte de corupție pe baza cărora Parlamentul a decis să-i retragă încrederea, pentru că o moțiune de cenzură anume aceasta și înseamnă că premierul este lipsit de încrederea parlamentară cu care a fost investit anterior. Deci este corect ceea ce a decis CC, pentru că ar fi contrar prevederilor statului de drept ca persoana care a fost destituită pentru suspiciuni de corupție să primească iarăși încrederea Parlamentului înainte de a se demonstra de către organele abilitate că suspiciunile de corupție ale Parlamentului ar fi fost ne-intemeiate.

Inițiativa Partidului Democrat de a trece la sistemul electoral mixt a fost susținută de fracțiunea liberal-democrată și de toți deputații neafiliați: dacă susținerea liberal-democraților o putem percepe ca fiind rezultatul unui tîrg, atunci în ceea ce privește deputații neafiliați aș spune că ei, de fapt, au fost cei care au inspirat și determinat PD-ul să vină cu o asemenea inițiativă. Doar ne-am convins cu toții că democraților le-a fost mult mai ușor și mai convenabil să aibă de a face cu niște deputați neafiliați, atunci cînd au avut nevoie să fie votat noul procuror general.

Dacă aceaste mofidicări reformatoare vor ajunge să fie votate și în a doua lectură de către Parlament, atunci putem fi siguri că în viitorul legislativ nu vom mai avea atît de mulți transfugi, pentru că aproape jumătate din parlamentari vor fi un fel de deputați neafiliați. Și cine va plăti mai mulți bani, acele grupuri de „lobby” (citiți de interese) vor avea suportul deputaților. Se pare că politicienii s-au săturat de rigorile dure și stricte pe care le impun partidele politice prin statut, și își doresc acum mai multă libertate de acțiune și decizie. Chiar dacă aparent aceste lucruri par promițătoare, nu mă îndoiesc deloc de faptul că primul lucru pe care îl vor face deputați eventual veniți conform noului sistem va fi să compromită libertatea de acțiune și decizie care li se oferă.

Coruperea înalților demnitari va capăta proporții tot mai mari, iar criza politică nu va fi nicidecum rezolvată prin astfel de soluții legislative, pentru că ele vin să aducă și mai multă confuzie cetățeanului de rînd, care este pur și simplu sătul de așa-numitele reforme ce nu aduc rezultate. Unii ar putea să spună că sunt cam pesimist, dar eu i-aș întreba: vă mai amintiți despre sloganurile care chemau la schimbarea clasei politice? Iată am schimbat-o și ce am obținut cu aceasta? Am impresia că cei care au scopuri meschine se pricep de minune în a-și alege tema de campanie electorală astfel încît să fie cît mai actuală și atractivă, după care totul se uită.

Modificările propuse de PD sunt cu atît mai suspecte cu cît nu am auzit foarte clar în baza cărui model au fost formulate. Mi-ar plăcea dacă schimbările la codul electoral ar presupune și listele electorale flexibile așa precum avem în Republica Cehă - unde fiecare alegător poate vota pentru lista de candidați a unui partid și în același timp poate vota 4 candidați preferați de pe acea listă.

Îmi pare rău că politicienii au uitat de o promisiune mai veche și anume - votul electronic, astfel încît orice cetățean oriunde nu s-ar afla să aibă posibilitatea să-și exercite nestingherit de nimeni dreptul de a vota, pentru că datorită votului din exterior au ajuns la conducere la ultimele alegeri.

Am aflat cu stupoare zilele trecute că judecătorul, care l-a trimis la tratament psihiatric forțat pe disidentul pepenean Gheorghe David, Pepeni-ul fiind și satul meu de baștină, nu-i nimeni altul decît președintele Timofti. 

Acum președintele RM se justifică precum că a reparat acea eroare judiciară parțial și cu o întârziere de un an și jumătate, în 1988, când a decis scoaterea de sub tratament psihiatric forțat. Oare ce l-a determinat atunci pe judecător să elibereze disidentul: iarăși expertiza medicală sau mai degrabă mitingurile din vara anului 1988, la care se cerea ca Gheorghe David să fie pus în libertate? Mai mult, poate oare fi considerată doar eliberarea disidentului drept o reparare odată ce nu fusese reabilitat printr-o altă decizie judecătorească?

Din descrierea poveștii sale „Cum am fost „nebun” din revista „Basarabia” nr.9 din 1990, aflăm că după ce a revenit acasă de la „tratament” s-a adresat autorităților sovietice să fie reabilitat, dar Procuratura RSSM i-a respins demersul, iar reprezentanții Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM iau spus că au indicații să-i reabiliteze doar pe cei care au suferit în urma stalinismului.

S-au scurs anii și nici măcar autoritățile Republicii Moldova nu s-au încumetat să recunoască în mod oficial faptul că Gheorghe David a fost maltratat în Ucraina la Dnepropetrovsk pe nedrept, că toate acele lucruri pe care le formula înaintea anilor de renaștere națională aveau partea lor de adevăr. Și-a obținut dreptatea la CEDO în 2008, abia după ce decedase în 2007.

La sfîrșitul lunii decembrie 2012, Preşedintele Nicolae Timofti i-a decorat cu Ordinul Republicii pe 227 de deputaţi semnatari ai Declaraţiei de Independenţă, iar aceasta "în semn de profundă gratitudine pentru contribuţia la actul de proclamare a Republicii Moldova ca stat suveran, independent şi democratic..." Mă întreb de ce nu l-ar decora post-mortem și pe disidentul Gheoghe David, care spre deosebire de președintele Timofti și-a trăit viața în mod conștient indiferent de cît de odios era regimul aflat la guvernare?

În cîteva luni Republica Moldova va împlini 22 de ani de independență, dar impresia generalizată pe care ne-o lasă toți acești ani este că nu ne mai putem rupe de această perioadă de tranziție pe care o parcurgem. Chiar și avîntul acestei alianțe de guvernare venită la conducere în 2009 pare a fi mai degrabă un zbor frînt, pentru că i-a trebuit aproape 3 ani ca să voteze un președinte de țară, iar peste un an de zile, după niște manevre ne-elegante ale premierului, cade guvernul.

Spiritul legii nu predomină, statul de drept nu se respectă, președintele nu este recunoscut de cea mai mare fracțiune parlamentară - cea a comuniștilor, corupția este în floare și aș mai spune că pe scena politică nici nu avem măcar o luptă a doctrinelor, ci o luptă a capitalurilor. Care este ieșirea din situație, cum să punem capăt acestui haos care ne afectează?

Cineva spunea zilele acestea într-o emisiune de dezbateri televizată că liderul liberalilor, Mihai Ghimpu, ar avea o obsesie în ne-acceptarea candidaturii lui Vlad Filat la funcția de premier. În acel moment mi-a venit și răspunsul la întrebarea de mai sus: păi, după mai bine de 20 de ani de promovare moderată și relaxantă a legii, nimic nu mai poate impune „dictatul” legii decît promovarea ei de către toate organele de stat într-o manieră „obsesivă”, cu exces de zel chiar, cu o agresivitate în sensul bun al cuvîntului și aceasta indiferent dacă legea este bună sau rea.

Priveam zilele acestea o știre la CNN în care se vorbea despre niște copii răpiți și duși din Statele Unite în Cuba de către părinții lor, care au fost lipsiți de drepturile părintești. Mă uitam cum persoanele responsabile de acest caz se tânguiau în fața camerelor de luat vederi întrucît, datorită relațiilor tensionante pe care le are Cuba cu America, nu există acorduri și instrumente legale pentru a cere autorităților cubaneze să returneze copiii răpiți înapoi în Statele Unite. Dacă ar fi existat vreo lege în acest sens, atunci numaidecît avea să fie aplicată imediat. La noi, însă, legile există și experții le laudă că sunt destul de bune - singura problemă este că nu se respectă. Sunt sigur că dacă legile vor începe să fie respectate, atunci va crește cu timpul și calitatea lor.

Respectiv, văd justificată această politică a Partidului Liberal de a promova în mod obsesiv acele mecanizme instituționalizate prin care să nu mai funcționeze „legea” telefonului pe care a folosit-o la fel de obsesiv Vlad Filat. Desigur că această atitudine categorică și principială poate fi foarte repede calificată drept una radicalistă, dar mă tem să nu ajungem peste alți 20 de ani de independență ca să concluzionăm că de fapt altă soluție nu există.

După o guvernare mai democratică de aproape 4 ani, tot mai mulți analiști politici văd în liderul comuniștilor, Vladimir Voronin, un potențial cu care partidul comuniștilor ar putea cîștiga următoarele alegeri. Interesant este faptul că chiar și unii comentatori politici spun că pe vremea guvernării comuniștilor era mai simplu, pentru că era o singură voce care trebuia comentată, dar acum una spune Ghimpu, alta Filat și complet altceva Lupu. Pare-mi-se că societatea nu s-a convins pe deplin de ideea că o guvernare în coaliție înseamnă o guvernare mai democratică.

Despre partidul comuniștilor se știe că în 2001 avea majoritate constituțională în Parlament și la un moment dat au putut chiar federaliza Republica Moldova, dar ceva i-a făcut să se răzgîndească și au păstrat cadrul constituțional intact. Nu știu ce i-a făcut atunci să se abțină de la modificări constituționale, poate că erau ocupați cu alte treburi mercantile, dar anume acest lucru îi îndreptățește acum să reproșeze fostei AIE-2 toate inițiativele de reformă ale Constituției.

Singurul lucru pe care Voronin „nu l-a făcut bine” a fost acea „strîngere de curea” și instituirea de monopoluri prin intermendiul cărora fluxurile de capital erau canalizate către un grup restrîns de persoane: adică, s-au ocupat mai mult de îmbogățirea proprie decît de guvernarea țării. Iar acest lucru nu a fost făcut de dragul banilor, ci de dragul puterii, pentru că în Republica Moldova banul face legea. Acum, cred că puteți să vă dați seamna cît de „ireversibilă” poate fi o schimbare care este realizată cu ajutorul celor care și-au făcut averi și capital politic în toiul guvernării comuniștilor.

Revenirea comuniștilor este într-o oarecare măsură „firească” și în același timp relativă, pentru că este absolut la latitudinea oligarhilor suma de bani pe care o vor cheltui la următoarele alegeri, fie anticipate sau ordinare: astfel dacă vor cheltui mai mult, atunci mai putem spera la o revenire a unei alianțe de partide democratice la guvernare; dacă, însă, disponibilitatea de a investi în viitoarea campanie electorală va fi mai mică, atunci înseamnă că victoria i se pune pe tavă lui Voronin, care va trebui să fie la fel de tolerant cu ei și business-urile lor cînd revine la guvernare.

Inocularea ideii că în Republica Moldova banul face legea este una paguboasă chiar dacă lucrurile poate că nu stau neapărat așa - aceasta de regulă demobilizează alegătorii cu viziuni pro-democratice și încurajează absenteismul la alegeri. Adevărata Schimbare o vom avea doar atunci cînd în campaniile electorale cîștigători vor ieși cei care cîștigă lupta de idei, dar nu cei care cheltuie mai mulți bani sau cumpără mai mulți oameni.