marți, ianuarie 27, 2015 Ora Locală 00:27

Arborele genealogic și încrengătura partidelor comuniste

Cine s-ar fi gîndit vreodată că din fostul PCUS vor apărea atît de multe partide „democratice”? Pentru mine PCRM-ul este ca un trunchi putred, PD-ul reprezintă o ramură plină de uscături crescută pe acel trunchi, iar PLDM-ul fiind un vlăstar mai verde de pe acea ramură. Socialiștii au crescut chiar pe coaja putredă. Întrebarea mea este cum de este posibil ca aproape toate partidele parlamentare să se înrudească mai îndeaproape sau mai de departe cu PCRM?

Partidul Liberal este singurul partid politic, care nu se înrudește cu partidul comuniștilor. Dar oare de ce avem doar un singur partid parlamentar de acest fel? Cred că acest lucru este un indiciu, care ne arată că democrația noastră din Republica Moldova este o democrație de seră, în care partidele politice parlamentare pot fi doar cele înrudite cu cel al comuniștilor. Se crează impresia că dacă vrei să faci politică, atunci mergi într-un partid poziționat cît mai la stînga posibil, după care aderi sau mergi cu un pas mai spre dreapta și te stabilizezi politic pe acel segment.

Îmbucurător este faptul că pe dreapta avem un „ghimpe” politic, care oprește răspîndirea acestei încrengături de partide comuniste. Cine poate să înțeleagă acest lucru, atunci nu vine cu idei de tipul - „să votăm pro-europeni” așa cum au venit unii în timpul ultimei campanii electorale. Crucial este să oprim împrăștierea acestei încrengături de partide comuniste, care sunt toate „altoite” pe rădăcină comunistă sovietică. Doar atunci, cînd vom opri definitiv această încrengătură să se răspîndească peste tot spectrul politic, vom putea vorbi de mai multă democrație în adevăratul sens al cuvîntului.

În ceea ce privește coaliția cu PCRM, nici nu trebuie să ne mire și cred că nu greșim mult dacă toate aceste partide le luăm la pachet ca fiind de factură comunistă. Scopul lor nu este să guverneze Republica Moldova, ci simpla și mult rîvnita aflare la guvernare. Cred că un lucru mai pervers decît acesta nici nu poate exista. Eu înțeleg să fie preocupați de acest lucru dacă ar demara reforme nepopulare, dar ei nici reforme nu fac și nici nu guvernează țara. Mă tem să mă gîndesc că politicienii noștri ar suferi de ceea ce rușii numesc „комплекс неполноценности”, ceea ce în traducere ar fi complexul de inferioritate. Interesant este că acest complex se manifestă uneori printr-o aroganță excesivă, care este prezentă foarte clar la unii dintre liderii politici.

Cred că scopul nostru pentru următorul deceniu trebuie să fie ca să transformăm partidele de pe extremă dreaptă în pepiniere pentru viitoarele partidele aflate pe segmentul de stînga. Toți cei interesați de politică trebuie să meargă în partidele de pe dreapta după care să inițieze proiecte politice de succes pe stînga. Din păcate pe dreapta nu avem decît un singur partid parlamentar, care este PL ceea ce cam îngustează oferta, dar acest lucru nu contează atît de mult. Aflarea în PL nu înseamnă neapărat impunerea altor convingeri, ci din contra va fi o bună ocazie pentru cei cu convingeri de stînga să-și testeze acele convingeri. Cel mai mult contează experiența politică, care este crucială pentru ca în 8-9 ani să lansezi un proiect de succes pe stînga.

TaguriRepublica Moldova, Mihai Ghimpu, PCRM, PD, Partidul Liberal, PLDM, PL, partide politice, democrație, socialiști, stînga, coaliție


Rezultatul negocierilor post-electorale: scenariu prestabilit?

 

Au trecut mai mult de șase săptămîni din ziua alegerilor, iar partidele pretins pro-europene așa și nu au reușit să ajungă la o înțelegere să formeze o nouă alianță de guvernare. Ceea ce mă șochează este faptul că toate dezbaterile televizate din cadrul campaniei electorale au încetat brusc chiar în ziua alegerilor! Abia dupa trei săptămâni s-a putut organiza o dezbatere între PL, PD și PLDM. Întrebarea este: potrivit căror „modele europene” a avut loc întreruperea dezbaterilor, care sunt absolut firești într-o societate cu aspirații europene?

Cred că cei care au organizat și stabilit regulile pentru dezbaterile electorale trebuiau să stabilească astfel de reguli și pentru perioada post-electorală. Dezbaterile post-electorale dintre partidele care au trecut pragul electoral trebuie să aibă loc prin lege, dacă cu adevărat ne preocupă „obiectivul de consolidare a societăţii”. Misiunea CEC-ului nu se încheie cît timp planează riscul alegerilor anticipate; CEC-ul trebuie să gestioneze lucrurile, să creeze condiții, să stabilească dezbateri post-electorale astfel ca majoritatea parlamentară să se formeze.

În ce privește participarea la guvernare a Partidului Liberal: chiar dacă experiența de a avea în premieră un guvern minoritar ar fi benefică pentru clasa politică de la Chișinău, consider că PL trebuie să insiste să participe la guvernare. Noi trebuie să simțim că PL cu adevărat vrea să participe la formarea guvernării; nu-i vreau pe liberali să renunțe ușor. Știu că este greu să negociezi cu cei care te-au aruncat o dată de la guvernare, știu că acest gest a mai lăsat sechele, frustrări și amintiri neplăcute, dar cred că dacă dorim mai multă democrație în Republica Moldova, atunci PL trebuie să treacă peste aceste lucruri, să depășească anumite animozități și să caute un compromis. Consider că una din condițiile de bază pentru participarea PL-ului la guvernare trebuie să fie o guvernare pentru un mandat întreg de 4 ani. Ținînd cont de evenimentele din Ucraina, acum avem nevoie de stabilitate politică mai mult ca niciodată.

Iar PLDM și PD înainte de a lua anumite decizii în privința formării unei coaliții mari sau mici trebuie să vină în fața presei împreună cu PL și să discute civilizat toate acele puncte asupra cărora au poziții diferite. Mie personal mai puțin îmi pasă dacă deciziile lor vor fi consultate cu emisarii europeni sau cu cei de la Moscova: deciziile politice trebuiesc consultate cu propriul popor care le-a delegat puterea și dreptul de a conduce Republica Moldova. De aceea trebuie să iasă măcar în ultimul ceas și să discute liber care sunt acele probleme, care îi împiedică să formeze o coaliție de guvernare împreună cu PL. La aceste discuții ar trebui invitați și comuniștii.

Dacă asemenea dezbateri nu au loc și guvernarea se formează fără a ne aduce la cunoștință motivele care au stat la baza luării deciziilor, atunci vom ști cu siguranță că toate negocierile de pînă acum au fost simulate, iar scenariul pe care-l urmează a fost prestabilit cu mult timp înainte.

Taguriucraina, moldova, Radio Europa Liberă, Republica Moldova, CEC, Chisinau, blog Ion Socolenco, PD, Moscova, Partidul Liberal, negocieri, PLDM, PL, dezbateri, clasa politică moldovenească


„Parlamentul” extra-parlamentarilor

Ieri, un partid extra-parlamentar a făcut un apel de coagulare a forțelor pro-europene extra-parlamentare de dreapta și centru-dreapta într-„un proiect politic național care să aibă drept obiectiv consolidarea tuturor forțelor democratice naționale de orientare proeuropeană.”

Astfel de apeluri au fost foarte multe de la Independență încoace, însă toate s-au sfîrșit cu eșec, pentru că așa precum partidele parlamentare sunt foarte diferite în convingeri și abordări - la fel sunt și partidele extra-parlamentare. Respectiv, apelurile de consolidare a acestora într-un bloc, care ar reprezenta o alternativă pentru următoarele alegeri parlamentare, sunt privite de ceilalți cu scepticism, iar soarta AMN-ului ne-a convins de faptul că ele nu reprezintă structuturi durabile.

Mai nou, vedem că fostul candidat independent, Oleg Brega, care în pofida faptului că a luat un scor electoral relativ bun, a ajuns și el extra-parlamentar, și se vede nevoit să vorbească despre politică chiar în stradă amenințînd clasa politică parlamentară cu proteste tot stradale.

Cred că este timpul ca acele partide politice și candidați independenți, care s-au lansat în politică și nu au trecut pragul electoral, să formeze un „parlament” al lor - o platformă politico-civică de la tribunele cărora să-și facă publice convingerile politice, să discute proiectele de legi care urmează să fie votate în Parlament și să propună proiecte de legi cu titlu de recomandare pentru deputații parlamentari.

Doar printr-un astfel de exercițiu politico-civic, partidele extra-parlamentare vor putea demonstra societății că reprezintă o forță politică de alternativă partidelor „cu șansă” aflate la guvernare. Doar așa s-ar putea de realizat o consolidare a forțelor extra-parlamentare - printr-un exercițiu „inofensiv” în care nici unul din partidele aflate acolo să nu se simtă asociate în vreun fel cu alte partide, dacă nu vor aceasta, și vor reprezenta doar un model de discuții civilizate pentru Parlamentul propriu-zis.

Anul acesta, partidele extra-parlamentare și candidații independenți extra-parlamentari au acumulat împreună 16.4% - ceea ce înseamnă că dacă un eventual „parlament” al partidelor extra-parlamentare va avea în componența sa de asemenea 101 „deputați”, atunci partidele care au acumulat cel puțin 0.16% vor putea delega liderul partidului în acel „parlament”. Dacă nu au acumulat acest minim, atunci nu vor putea face parte nici din „parlamentul” extra-parlamentarilor.

Tagurimoldova, Radio Europa Liberă, blog Ion Socolenco, Parlament, deputați, Oleg Brega


Despre comunitatea „mondovenilor” de la New York

După performanța slabă a moldovenilor de prin părțile New-York-ului la alegerile parlamentare din 30 noiembrie, o parte din cei care au participat la alegeri și-au dat întîlnire la o tavernă din apropierea secției de votare de la New York. Astfel, am avut ocazia să cunosc cîțiva dintre moldovenii, care reprezintă diaspora moldovenească pe coasta de Est și despre care se spune, în general, că ar fi mai cu nasul pe sus în comparație cu diaspora de la Chicago, de exemplu.

Am discutat cu organizatoarea evenimentului, care în doar cîteva minute a reușit sa facă o trecere în revistă a istoricului organizațiilor de moldoveni din America și a proiectelor de viitor pentru coagularea diasporei. Mi-a spus doamna că în primăvara anului viitor se va organiza un Congres al diasporei moldovenești la Chicago. Primul eveniment de acest fel fusese organizat la Washington și întrucît în capitală își au sediul multe reprezentanațe diplomatice - a fost foarte ușor să fie „cooptați” spre participare mai multe oficialități din grupul de prieteni ai Moldovei.

Trebuie să recunosc că nu am discutat cu foarte mulți din cei care au venit la tavernă, dar puținii cu care am stat de vorbă, în virtutea experienței lor de viață de aici și a carierelor de Succes cu care se pot mîndri, sunt exemplare vii de moldoveni care au reușit în America. Moldoveni de la care poți învăța, moldoveni cu care împărtășești aceleași amintiri despre vremea cupoanelor, iar acum se află la „butoanele” cu impact global de pe Wall Street.

Am interacționat puțin și cu unii din moldovenii care ieșeau de la secția de votare și trebuie să spun că și aceștia mi-au lăsat o impresie bună, pentru că știu să se apropie și să se prezinte singuri fără a aștepta ca cineva să-i tragă de mînecă. Mi-a plăcut și faptul că aproape toți cei care ieșeau de la votare acceptau să dea mici interviuri pentru Europa Liberă. Chiar şi cei din staful secției de votare s-au dovedit a fi destul de prietenoși.

Toți acești oameni, pe care i-am cunoscut, pare-se că au lăsat pe moldoveanul mioritic din ei acasă și au devenit un fel de „mondoveni” - oameni ai lumii, care sunt dornici de a se adapta la realităţile de astăzi, dornici de a face studii serioase chiar dacă aceasta înseamnă să faci şi 3 MBA-uri, aşa cum ni s-a destăinuit unul din ei, altfel spus - gata să investească în viitorul lor. Am impresia că Republica Moldova va progresa doar atunci cînd moldovenii de acasă vor deveni şi ei un fel de „mondoveni”.

TaguriRepublica Moldova, Europa Libera, Radio Europa Libera, Chicago, blog Ion Socolenco, America, Alegeri parlamentare, New York, Diaspora, Congres, alegeri 2014


Schimbarea de pe segmentul de stînga: potențial ne-explorat

Spuneam în unul din textele anterioare că partidele pro-europene cu șansă sunt o iluzie, iar această aserțiune este perfect valabilă și pentru partidele „anti-europene”. Ne-am convins cu toții că un partid, care înainte de alegeri în unele sondaje nici nu figura ca fiind un partid pretins „cu șansă” de a trece pragul electoral, poate să devină cel mai mare partid de pe scena politică. Acest lucru confirmă faptul că toate sondajele de opinie nu au decît un caracter manipulatoriu și din aceasta cauză consider că trebuiesc interzise pe tot parcursul campaniilor electorale viitoare.

Mai spuneam că dacă am avea acum alegeri anticipate sau în viitorul apropiat, atunci în Parlament ar intra la fel cel puțin 5 partide printre care desigur PSRM și PCRM pe stînga. Totuși, n-aș fi atît de sigur dacă acest lucru s-ar întîmpla și pe termen lung. Bănuiesc că electoratul de stînga este monolit și este destul să apară un partid mai puternic ca tot electoratul să migreze către acel partid. PCRM este un al doilea AMN, care mai rezistă o campanie electorală sau două și urmează să dispară de pe scena politică. PSRM, însă, este la etapa PCRM-ului de după alegerile din 1998, care va putea atrage pe viitor în jur de 30% din sufragiile de vot. Iar o parte din electoratul mai moderat al PCRM-ului va pleca mai degrabă spre PD decît spre socialiști.

S-ar putea întîmpla să nu am întru totul dreptate și după eventuala dispariție a comuniștilor de pe scena politică să apară pe stînga mai multe partide, care să împiedice formarea unui partid monopolist cum a fost Partidul Agrarienilor în anii ‘90 și PCRM după 2001 încoace. Apariția mai multor partide pe stînga ar fi cel mai positiv lucru posibil pentru întărirea democrației în Republica Moldova. Sunt șanse bune ca aceasta să se întîmple mai ales că vor fi destule grupuri de interese, care pe de-o parte nu vor dori ca PSRM să crească prea mare, iar pe de altă parte pe stînga este mai avantajos să „investești” decît pe dreapta, întrucît electoratul este mai pro-activ.

Succesul înregistrat de „comuniștii-reformatori” și blocul pentru Uniunea Vamală confirmă acest lucru, pentru că sunt formațiuni politice care există de undeva un an de zile și au acumulat împreună mai mult de 8%. Pe dreapta, însă, sunt partide, care există de ani buni de zile și care au participat aproape la toate alegerile din ultimii 5 ani și iau toate în jur de 1% fiecare sau mai puțin. Respectiv, odată cu apariția mai multor partide pe stînga am putea avea în viitor partide și alianțe pro-europene de stînga. Aceasta ar fi într-adevar un semnal puternic că ne europenizăm.

Am mai spus și simt că trebuie să reiterez cele spuse, pentru că mulți par să nu realizeze importanța acestui lucru: oameni buni, a disparut partidul-monstru PCRM! Oare nu realizați că acest lucru, pe lîngă mai multă democrație, înseamnă și un nou start, un km-zero pentru a construi o democrație veritabilă în Republica Moldova? Atrag atenția repetat asupra acestui lucru, pentru că dacă nu-l realizăm pe deplin, atunci nici nu-l vom prețui la justa valoare și respectiv riscăm să aducem în cîțiva ani un alt partid inert, amorf și ne-cooperant cum a fost pînă nu demult PCRM-ul.

TaguriEuropa Libera, PCRM, blog Ion Socolenco, Parlament, Alegeri parlamentare, european, social, democratie, partide politice, partide, PSRM, pragul electoral, alegeri 2014, electorat, campanie electorala


Am votat o bicicletă „rudzgjinită”

Cu aproape o lună de zile înainte de finișul campaniei electorale am trecut fugitiv cu vederea peste lista partidelor înscrise în cursă și a listelor de candidați propuse spre votare, și pentru prima dată am realizat că nu o să am cu cine vota. Atunci mi-am amintit de consăteanul meu Oleg Brega, care spunea mereu în alegerile trecute că nu are pentru cine să voteze și încuraja și pe alții să invalideze buletinele de vot.

Abia mai apoi am aflat că Oleg, de fapt, urmează să candideze drept candidat independent pentru funcția de deputat. Aceasta a fost o surpriză, pentru că îl știam demult „pocăit” precum că nu se bagă nici în ruptul capului în politică, întrucît aceasta este incompatibilă cu principiile sale morale și „conduita deontologică”. Dar, chiar dacă a pășit pragul și s-a lansat/ aventurat în politica mare, continuă să blameze fără reținere atît apartenența noastră la spațiul de încreștinare apostolică cît și un elementar cod de conduită vestimentară.

Trebuie să spun că nu l-am crezut, atunci cînd Oleg a spus că va depăși cu mult pragul electoral de 2%, dar am considerat că trebuie să-i dau votul drept încurajare. Astfel, am fost unul din cei 14085, care au votat pentru „bicicletă” - fiind și un vot de blam actualei guvernări. Au trecut iată aproape 4 zile din data alegerilor și am realizat că bicicleta pentru care am votat este cam „rudzgjinită” - Oleg nu s-a obosit să transmită măcar un mesaj de mulțumire celor care l-au susținut destăinuindu-ni-se totodată cu planurile de viitor.

Cred că este o decizie, sau poate doar o scăpare, proastă, pentru că în felul acesta pierde legătura cu alegătorii săi. La urma urmei, cum spune rusul, ar putea iniția un întreg proiect politic, pentru că din cei peste 14 mii se găsesc cîteva mii să-l susțină și mai departe. Sau dacă nu are chef, ar putea să adere la vreun partid deja creat cum este PSPM sau altele. Nu cred că este o idee bună să ții una și bună că vrei să fii în continuare „candidat independent”, pentru că acolo vei rămîne la statutul de candidat.

Iată, de exemplu, mulți spun că societatea trebuie să exercite mai multă presiune asupra guvernanților pe tot parcursul mandatului, dar aproape că nimeni nu ne spune și mecanismul prin care societatea poate exercita această presiune asupra guvernării. Dacă acest lucru nu-l poate face foarte eficient societatea civilă prin mulțimea de organizații non-guvernamentale, atunci această misiune poate fi îndeplintă de către un nou partid politic - cum ar fi la o adică „Partidul Protestatarilor” sau „Grupul de Presiune Socială”.

Consider că Oleg, fiind un protestatar „cu stagiu”, ar putea coordona mai multe grupuri de protestatari, care ar ieși în stradă sau în fața instituțiilor de stat ori de cîte ori acestea încalcă legea. Doar așa, în mod organizat, constant și sistematic, cred că s-ar reuși ca această presiune socială să fie resimțită de către guvernanți. Altfel, atît timp cît protestele sunt doar răzlețe, acestea nu fac decît un bine nemeritat cinovnicilor, care vor continua să fure mai departe.

TaguriEuropa Libera, blog Ion Socolenco, Parlament, protest, Ședința comună a guvernului cu protestatarii, Alegeri parlamentare, european, social, democratie, partide politice, partide, pragul electoral, protestatari, Oleg Brega, alegeri 2014, protestatari pro-europeni, promisiuni electorale, campanie electorala


Verdict post-electoral: mai multă democraţie în Republica Moldova

Alegerile au trecut şi deja avem mulţi care le comentează sau speculează, dar cred că ceea ce le scapă multora este faptul că Republica Moldova devine pe bune o țară tot mai democratică. De lucrul acesta ne putem convinge făcînd o incursiune în ceea ce privește numărul partidelor care au trecut în Parlament de la Independență încoace.

În anii ‘90, anii de renaștere națională, numărul partidelor sau blocurilor electorale, care au reușit să acceadă în Parlament a fost de 4, după care odată cu venirea comuniștilor la putere numărul partidelor parlamentare scade la 3. Alegerile din 5 aprilie 2009 restabilesc numărul de partide aflate în Parlament la 4, iar alegerile anticipate din vara aceluiași an aduc tocmai 5 partide în Parlament, dar care reușesc să se mențină doar un an de zile din cauza imposibilității alegerii președintelui. Alegerile din 2010 scad numărul partidelor înapoi la 4, ca în cele din urmă alegerile din 30 noiembrie 2014 să aducă 5 partide în Parlament.

Cred că acest număr de 5 partide va rămîine neschimbat chiar dacă am avea alegeri anticipate anul acesta sau în viitorul apropiat. Acest lucru nu poate decît să ne bucure, pentru că după cum vedem numărul partidelor, chiar dacă foarte încet, crește. Aceasta înseamnă în primul rînd faptul că guvernanții vor fi forțați să formeze coaliții din cel puțin 3 partide ceea ce va duce la un control reciproc al actului de guvernare.

Sper doar ca viitoarea guvernare să contribuie la menținerea și poate chiar la aprofundarea democrației ceea ce numaidecît va face Moldova tot mai atractivă pentru Uniunea Europeană. Mai sper să fie restabilit pragul electoral la 4-5% astfel ca în Parlament să poată ajunge și mai multe partide decît pînă acum, pentru că aceasta, ne place sau nu, va duce categoric doar la o democrație tot mai puternică.

Mă bucur enorm de mult că în aceste alegeri electoratul a reușit să dea o lecție bună „noii” clase politice; electoratul a dat dovadă de caracter. Cred că a venit timpul cînd politicienii trebuie să înțeleagă că ori își onorează angajamentele din cadrul campaniilor electorale sau riscă să fie taxați la următoarele alegeri și dați jos de pe scena politică.

TaguriRepublica Moldova, Europa Libera, blog Ion Socolenco, Parlament, Alegeri parlamentare, Uniunea Europeana, european, democratie, partide politice, partide, alegeri 2014, promisiuni electorale

În exclusivitate