joi, martie 05, 2015 Ora Locală 22:14

Poate Iurie Leancă să reînvie PSL-ul sau se va crampona de PLR?

 

Recent, fostul premier Leancă a spus într-un interviu că nu-și imaginează cum ar mai putea rămîne în PLDM. N-aș fi deloc mirat să văd cum revine din pauza sa de meditație și ne anunță zilele următoare că s-a cam rătăcit prin hățișurile politicii moldovenești și că a realizat că de fapt își dorește să rămînă în PLDM. Cel mai probabil va ieși din partid de îndată ce alegerile anticipate ne vor bate la ușă. De fapt, orice fel de alegeri sunt bune pentru a te lansa în politică - chiar și cele locale din primăvara-vara anului acesta în care ar putea candida la funcția de primar în capitală.

Dacă se va întîmpla să candideze, atunci va fi o premieră în Republica Moldova ca un fost premier să lupte pentru funcția de primar general al Chișinăului. Pe lîngă faptul că orice premieră este un lucru pozitiv, cred că Leancă ar fi unicul candidat electoratul căruia s-ar suprapune peste electoratul lui Dorin Chirtoacă. Totodată, ne amintim bine că însăși Filat a pierdut în fața lui Dorin și cred că Leancă nici nu va urmări să cîștige aceste alegeri, ci le va folosi pentru a se lansa în politică.

Acum, să vedem ce opțiuni politice are Iurie Leancă. Întîi de toate, pentru mine pare un pic suspect faptul că PLR nu-l invită pe Leancă la ei în partid așa cum îl îndemnau înainte de alegerile parlamentare pe Ion Sturza. Acest partid politic ar avea nevoie de un lider, care să-i scoată din anonimat și dacă Leancă participă la alegerile locale din capitală pe lista lor, atunci le-ar putea da cel puțin o reprezentare în consiliul municipal. Pe de altă parte, proiectul politic PLR în frunte cu Leancă se va poziționa pe un segment „ocupat” unde cele 30-40% de electorat de dreapta și centru-dreapta vor trebui să fie împărțite și cu PL, și cu PLDM, și respectiv este puțin potențial de creștere.

Consider că dacă Leancă se gîndește serios să facă politică, atunci i-aș recomanda să arunce o privire peste segmentul de stînga sau mai exact pe centru-stînga. Ar putea re-învia proiectul politic PSL a lui Oleg Serebrian, care a fost abandonat după părerea mea prea devreme și în pripă fuzionînd cu șapte ani în urmă cu PD. Iar actual politolog de la IDIS „Viitorul”, Corneliu Ciurea, și PLDM-istul Valeriu Streleț, ambii foști vicepreședinți PSL, ar putea să-l urmeze pe Leancă în dezvoltarea acestui proiect politic pînă la capăt.

La ultimele alegeri ne-am convins cu toții că pe segmentul de stînga au loc niște mișcări tectonice și cred că „fierul” trebuie bătut acum cît este fierbinte. Avem nevoie de un partid social-liberal care să fie pro-european, pentru că este revoltăror ca tot segmentul de stînga să aparțină celor cu viziuni pro-rusești. Cu cine să voteze acei oameni cu viziuni de stînga, dar totodată puternic pro-europene, cu PD? Nu cred, pentru că PD s-a poziționat mai mult pe centru, iar unii analiști politici îl percep deja ca un partid de centru-dreapta.

Celor „superstițioși” trebuie să le spun că partidele care învie sunt partide durabile și de succes, iar un exemplu este Partidul Liberal, partid fondat cu mulți ani în urmă de Veaceslav Untilă, dar re-înviat de Mihai Ghimpu și Dorin Chirtoacă în 2005. Acum cred că înțelegeți de ce fostul AMN-ist a fost primit cu brațele deschise în PL după ce AMN-ul a fuzionat cu PLDM. Și dacă este inviat PSL-ul, atunci poate revine și Oleg Serebrian din „auto-exilul” său din Franța și continuă activitatea politică, pentru că sunt sigur că are un potențial politic încă ne-exploarat.  S-ar putea întîmpla ca și un politician „reînviat” să cunoască un succes în politică de invidiat.

TaguriPLR, PLDM, Valeriu Streleț, Corneliu Ciurea, IDIS „Viitorul”, Iurie Leancă, Republica Moldova, PD, chișinău, primar, Dorin Chirtoacă, Filat, Ion Sturza, PL, Oleg Serebrian, Veaceslav Untilă, Mihai Ghimpu, Partidul Liberal, Radio Europa Liberă, blog Ion Socolenco


Soluții „ultra-liberale” în contracararea corupției

Vorbim deja de mai mulți ani despre corupție, despre metodele de luptă contra corupței, dar cu cît vorbim mai mult despre corupție, cu atît mai mult corupția pare să crească. Am ajuns una din cele mai corupte țări din lume și cred că acest lucru trebuie să ne pună serios pe gînduri. Toți vorbesc despre necesitatea reformelor în justiție, despre reforme în procuratură, iar unuii deputați propun să aducem procurori sau judecători europeni, care cică ar fi incoruptibili.

Eu sunt de acord că avem nevoie de reforme, dar nu neapărat reforme în înțelegerea pe care o au europenii, ci reforme izvorîte dintr-o abordare absolut nouă. Noi avem nevoie de reforme de sistem, pentru că însuși Leancă a recunoscut faptul că sistemul este putred. Respectiv, nu mai trebuie să încercăm să reformăm sau să restructurăm acele structuri care sunt știut a fi putrede.

Ce am în vedere prin reforme de sistem? Una din astfel de reforme ar fi simplu lichidarea acestor structuri precum sistemul judecătoresc, procuratura, poliția, armata și poate chiar și securitatea, și trecerea acestor instituții de la finanțarea de la bugetul de stat la instituții cu capital privat. Este bine știut că anume aceste instituții care trebuie să lupte cu corupția sunt de fapt cele mai corupte.

Consider că lichidarea lor ar fi acea reformă necesară pentru a stîrpi acest flagel al corupției prezent peste tot în Republica Moldova. Astfel, de la servicii proaste care ne sunt prestate peste tot și la toate instituțiile de stat, vom începe a avea parte de servicii de o calitate mai bună, pentru că aici nu vor mai funcționa indicațiile politice, ci deja piața va dicta regulile. Și cei care vor presta servicii de o calitate mai înaltă și la preț mai rezonabil, aceia se vor bucura de mai multă autoritate printre clienți.

Acestea nu sunt ideile mele personale, ci mi le-a sugerat nu demult un tovarăș de idei. Ideea mea inițială era să comasăm cît mai mult din structurile de stat și optam pentru un stat-minoritar. Am fost surprins să găsesc oameni căre au mers mult mai departe cu ideile, idei care din cîte îmi spunea persoana respectivă nici nu sunt noi, ci au fost enunțate în Europa prin secolul 19.

Eu percep aceste idei ca fiind ultra-liberale și sunt convins că acestea ar avea destulă priză la public. Sunt idei perfecte pentru a lansa un proiect politic nou. Am impresia că oamenii la noi sunt cu toții ultra-liberali, pentru că nu vor să respecte legi multe și stricte. Probabil că s-au săturat de „zaconeala” de care au avut parte în perioada sovietică și trecerea la economia de piața au perceput-o ca dobîndirea unei libertăți „absolute”. Respectiv, toate aceste încercări ale statului de a efectua anumite reglementări sunt percepute de către cetățeni ca fiind un atentat la acea libertate despre care ei cred că au obținut-o odată cu declararea independenței.

Consider că sistemul nostru trebuie reformat astfel ca să existe cît mai puține reglementări, să existe legi cît mai simple și pe înțelesul cetățeanului de rînd. Și dacă va fi nevoie de introdus anumite reglementări pe viitor, atunci aceste inițiative trebuie să vină de jos, de la oamenii de rînd, de la conștientizarea că anumite reglementări sunt totuși necesare. Abia atunci cînd aceste inițiative vor veni de jos, oamenii vor începe să respecte acele legi. Însă, după cum am spus și mai sus, piața va ajusta lucrurile mult mai bine decît o face statul.

TaguriCorupție, procurori, judecători, reforme, Iurie Leancă, Procuratura, poliția, armata, SIS, Securitate, Republica Moldova, servicii, europa, sovietic, Business, stat, opinii, Radio Europa Liberă, blog Ion Socolenco, moldova


Cine face alianță cu partidul comuniștilor dispare de pe scena politică?

 

Acum cîțiva ani era cunoscută ca un fel de axiomă a politicii moldovenești și anume: cine face alianță cu partidul comuniștilor - acela dispare de pe scena politică. Exemplul PPCD-ului este cel mai grăitor în acest sens, partid care a dispărut și pare să nu mai poată fi resuscitat vreodată.

Recent, Mihai Ghimpu ne-a destăinuit faptul că această coaliție dintre PD, PLDM și PCRM a fost încropită încă după alegerile locale din 2011, cînd PD și PLDM, chiar dacă aveau un acord semnat cu PL la nivel central, nu au dorit să formeze alianță și în teritoriu - preferînd să coalizeze cu PCRM în mai multe raioane. În 2011, PLDM și PD au avut împreună 38% din sufragii și 47% din mandatele pe țară, iar PCRM s-a ales cu 36.86% din sufragii și 38.75% din mandate. Vedem că - chiar dacă procentajul sufragiilor obținut de comuniști în raport cu cel acumulat de PD și PLDM este de doar un procent - atunci mandate au primit cu 8% mai puțin decît PD și PLDM împreună. Aici intervine acel moment crucial, cînd celor două partide „pro-europene” le-a fost convenabil să coalizeze cu partidul comuniștilor nefiindu-le frică că ar risca să dispară de pe scena politică așa precum s-a întîmplat cu PPCD.

Se pare că pentru comuniști nu a fost cea mai bună decizie de a coaliza cu aceste două partide la nivel local, pentru că rezultatele alegerilor parlamentare din toamna anului 2014 ne-au arătat că lucrurile s-au inversat și riscul dispariției de pe scena politică nu mai planează asupra acelor partide care fac alianță cu comuniștii, ci asupra comuniștilor însăși. Faptul că au decis să continue această alianță tacită cu cele două partide pretins pro-europene, ne arată că partidul comuniștilor încă nu a conștientizat pe deplin că riscul dispariției partidului este destul de real, iar alegerile locale din primăvara anului curent vor demonstra acest lucru. Ca să avem o idee cum urmează să dispară, cred este bine să ne reamintim în ce mod a dispărut PPCD-ul, pentru că va fi ceva asemănător.

Dispariția PCRM-ului va fi accelerată și de apariția și creșterea neașteptată a partidului socialiștilor, care practic vor prelua tot grosul electoratului comuniștilor. Dacă comuniștii mai vor să țină partidul pe linia de plutire și să mențină măcar „jumătatea” din electorat rămas, atunci trebuie imediat să iasă din orice alianță cu aceste două partide susmenționate, care prin coaliția lor tacită împing partidul comuniștilor pe marginea prăpastiei. Nu pot să spun că tare o să-mi pară rău de dispariția comuniștilor de pe scena politică, dar în general nu-mi doresc ca partidele politice să dispară atît de ușor, pentru că dispariția unui partid înseamnă mai puțină democrație.

Taguriblog Ion Socolenco, Radio Europa Liberă, moldova, Republica Moldova, partide politice, partide, opinie, PPCD, PCRM, PD, PLDM, PL, 2011, Alegeri locale, Alegeri parlamentare, coaliție, Mihai Ghimpu, TV, raioane, teritoriu, 2014, socialiști, Partidul Socialiștilor, democrație, electorat


Arborele genealogic și încrengătura partidelor comuniste

Cine s-ar fi gîndit vreodată că din fostul PCUS vor apărea atît de multe partide „democratice”? Pentru mine PCRM-ul este ca un trunchi putred, PD-ul reprezintă o ramură plină de uscături crescută pe acel trunchi, iar PLDM-ul fiind un vlăstar mai verde de pe acea ramură. Socialiștii au crescut chiar pe coaja putredă. Întrebarea mea este cum de este posibil ca aproape toate partidele parlamentare să se înrudească mai îndeaproape sau mai de departe cu PCRM?

Partidul Liberal este singurul partid politic, care nu se înrudește cu partidul comuniștilor. Dar oare de ce avem doar un singur partid parlamentar de acest fel? Cred că acest lucru este un indiciu, care ne arată că democrația noastră din Republica Moldova este o democrație de seră, în care partidele politice parlamentare pot fi doar cele înrudite cu cel al comuniștilor. Se crează impresia că dacă vrei să faci politică, atunci mergi într-un partid poziționat cît mai la stînga posibil, după care aderi sau mergi cu un pas mai spre dreapta și te stabilizezi politic pe acel segment.

Îmbucurător este faptul că pe dreapta avem un „ghimpe” politic, care oprește răspîndirea acestei încrengături de partide comuniste. Cine poate să înțeleagă acest lucru, atunci nu vine cu idei de tipul - „să votăm pro-europeni” așa cum au venit unii în timpul ultimei campanii electorale. Crucial este să oprim împrăștierea acestei încrengături de partide comuniste, care sunt toate „altoite” pe rădăcină comunistă sovietică. Doar atunci, cînd vom opri definitiv această încrengătură să se răspîndească peste tot spectrul politic, vom putea vorbi de mai multă democrație în adevăratul sens al cuvîntului.

În ceea ce privește coaliția cu PCRM, nici nu trebuie să ne mire și cred că nu greșim mult dacă toate aceste partide le luăm la pachet ca fiind de factură comunistă. Scopul lor nu este să guverneze Republica Moldova, ci simpla și mult rîvnita aflare la guvernare. Cred că un lucru mai pervers decît acesta nici nu poate exista. Eu înțeleg să fie preocupați de acest lucru dacă ar demara reforme nepopulare, dar ei nici reforme nu fac și nici nu guvernează țara. Mă tem să mă gîndesc că politicienii noștri ar suferi de ceea ce rușii numesc „комплекс неполноценности”, ceea ce în traducere ar fi complexul de inferioritate. Interesant este că acest complex se manifestă uneori printr-o aroganță excesivă, care este prezentă foarte clar la unii dintre liderii politici.

Cred că scopul nostru pentru următorul deceniu trebuie să fie ca să transformăm partidele de pe extremă dreaptă în pepiniere pentru viitoarele partidele aflate pe segmentul de stînga. Toți cei interesați de politică trebuie să meargă în partidele de pe dreapta după care să inițieze proiecte politice de succes pe stînga. Din păcate pe dreapta nu avem decît un singur partid parlamentar, care este PL ceea ce cam îngustează oferta, dar acest lucru nu contează atît de mult. Aflarea în PL nu înseamnă neapărat impunerea altor convingeri, ci din contra va fi o bună ocazie pentru cei cu convingeri de stînga să-și testeze acele convingeri. Cel mai mult contează experiența politică, care este crucială pentru ca în 8-9 ani să lansezi un proiect de succes pe stînga.

TaguriPCRM, PD, PLDM, PL, socialiști, Partidul Liberal, Republica Moldova, partide politice, Mihai Ghimpu, democrație, coaliție, stînga


Rezultatul negocierilor post-electorale: scenariu prestabilit?

 

Au trecut mai mult de șase săptămîni din ziua alegerilor, iar partidele pretins pro-europene așa și nu au reușit să ajungă la o înțelegere să formeze o nouă alianță de guvernare. Ceea ce mă șochează este faptul că toate dezbaterile televizate din cadrul campaniei electorale au încetat brusc chiar în ziua alegerilor! Abia dupa trei săptămâni s-a putut organiza o dezbatere între PL, PD și PLDM. Întrebarea este: potrivit căror „modele europene” a avut loc întreruperea dezbaterilor, care sunt absolut firești într-o societate cu aspirații europene?

Cred că cei care au organizat și stabilit regulile pentru dezbaterile electorale trebuiau să stabilească astfel de reguli și pentru perioada post-electorală. Dezbaterile post-electorale dintre partidele care au trecut pragul electoral trebuie să aibă loc prin lege, dacă cu adevărat ne preocupă „obiectivul de consolidare a societăţii”. Misiunea CEC-ului nu se încheie cît timp planează riscul alegerilor anticipate; CEC-ul trebuie să gestioneze lucrurile, să creeze condiții, să stabilească dezbateri post-electorale astfel ca majoritatea parlamentară să se formeze.

În ce privește participarea la guvernare a Partidului Liberal: chiar dacă experiența de a avea în premieră un guvern minoritar ar fi benefică pentru clasa politică de la Chișinău, consider că PL trebuie să insiste să participe la guvernare. Noi trebuie să simțim că PL cu adevărat vrea să participe la formarea guvernării; nu-i vreau pe liberali să renunțe ușor. Știu că este greu să negociezi cu cei care te-au aruncat o dată de la guvernare, știu că acest gest a mai lăsat sechele, frustrări și amintiri neplăcute, dar cred că dacă dorim mai multă democrație în Republica Moldova, atunci PL trebuie să treacă peste aceste lucruri, să depășească anumite animozități și să caute un compromis. Consider că una din condițiile de bază pentru participarea PL-ului la guvernare trebuie să fie o guvernare pentru un mandat întreg de 4 ani. Ținînd cont de evenimentele din Ucraina, acum avem nevoie de stabilitate politică mai mult ca niciodată.

Iar PLDM și PD înainte de a lua anumite decizii în privința formării unei coaliții mari sau mici trebuie să vină în fața presei împreună cu PL și să discute civilizat toate acele puncte asupra cărora au poziții diferite. Mie personal mai puțin îmi pasă dacă deciziile lor vor fi consultate cu emisarii europeni sau cu cei de la Moscova: deciziile politice trebuiesc consultate cu propriul popor care le-a delegat puterea și dreptul de a conduce Republica Moldova. De aceea trebuie să iasă măcar în ultimul ceas și să discute liber care sunt acele probleme, care îi împiedică să formeze o coaliție de guvernare împreună cu PL. La aceste discuții ar trebui invitați și comuniștii.

Dacă asemenea dezbateri nu au loc și guvernarea se formează fără a ne aduce la cunoștință motivele care au stat la baza luării deciziilor, atunci vom ști cu siguranță că toate negocierile de pînă acum au fost simulate, iar scenariul pe care-l urmează a fost prestabilit cu mult timp înainte.

TaguriRepublica Moldova, negocieri, dezbateri, PL, PD, PLDM, CEC, Partidul Liberal, Chisinau, clasa politică moldovenească, ucraina, Moscova, Radio Europa Liberă, moldova, blog Ion Socolenco


„Parlamentul” extra-parlamentarilor

Ieri, un partid extra-parlamentar a făcut un apel de coagulare a forțelor pro-europene extra-parlamentare de dreapta și centru-dreapta într-„un proiect politic național care să aibă drept obiectiv consolidarea tuturor forțelor democratice naționale de orientare proeuropeană.”

Astfel de apeluri au fost foarte multe de la Independență încoace, însă toate s-au sfîrșit cu eșec, pentru că așa precum partidele parlamentare sunt foarte diferite în convingeri și abordări - la fel sunt și partidele extra-parlamentare. Respectiv, apelurile de consolidare a acestora într-un bloc, care ar reprezenta o alternativă pentru următoarele alegeri parlamentare, sunt privite de ceilalți cu scepticism, iar soarta AMN-ului ne-a convins de faptul că ele nu reprezintă structuturi durabile.

Mai nou, vedem că fostul candidat independent, Oleg Brega, care în pofida faptului că a luat un scor electoral relativ bun, a ajuns și el extra-parlamentar, și se vede nevoit să vorbească despre politică chiar în stradă amenințînd clasa politică parlamentară cu proteste tot stradale.

Cred că este timpul ca acele partide politice și candidați independenți, care s-au lansat în politică și nu au trecut pragul electoral, să formeze un „parlament” al lor - o platformă politico-civică de la tribunele cărora să-și facă publice convingerile politice, să discute proiectele de legi care urmează să fie votate în Parlament și să propună proiecte de legi cu titlu de recomandare pentru deputații parlamentari.

Doar printr-un astfel de exercițiu politico-civic, partidele extra-parlamentare vor putea demonstra societății că reprezintă o forță politică de alternativă partidelor „cu șansă” aflate la guvernare. Doar așa s-ar putea de realizat o consolidare a forțelor extra-parlamentare - printr-un exercițiu „inofensiv” în care nici unul din partidele aflate acolo să nu se simtă asociate în vreun fel cu alte partide, dacă nu vor aceasta, și vor reprezenta doar un model de discuții civilizate pentru Parlamentul propriu-zis.

Anul acesta, partidele extra-parlamentare și candidații independenți extra-parlamentari au acumulat împreună 16.4% - ceea ce înseamnă că dacă un eventual „parlament” al partidelor extra-parlamentare va avea în componența sa de asemenea 101 „deputați”, atunci partidele care au acumulat cel puțin 0.16% vor putea delega liderul partidului în acel „parlament”. Dacă nu au acumulat acest minim, atunci nu vor putea face parte nici din „parlamentul” extra-parlamentarilor.

TaguriRadio Europa Liberă, moldova, Parlament, Oleg Brega, deputați, blog Ion Socolenco


Despre comunitatea „mondovenilor” de la New York

După performanța slabă a moldovenilor de prin părțile New-York-ului la alegerile parlamentare din 30 noiembrie, o parte din cei care au participat la alegeri și-au dat întîlnire la o tavernă din apropierea secției de votare de la New York. Astfel, am avut ocazia să cunosc cîțiva dintre moldovenii, care reprezintă diaspora moldovenească pe coasta de Est și despre care se spune, în general, că ar fi mai cu nasul pe sus în comparație cu diaspora de la Chicago, de exemplu.

Am discutat cu organizatoarea evenimentului, care în doar cîteva minute a reușit sa facă o trecere în revistă a istoricului organizațiilor de moldoveni din America și a proiectelor de viitor pentru coagularea diasporei. Mi-a spus doamna că în primăvara anului viitor se va organiza un Congres al diasporei moldovenești la Chicago. Primul eveniment de acest fel fusese organizat la Washington și întrucît în capitală își au sediul multe reprezentanațe diplomatice - a fost foarte ușor să fie „cooptați” spre participare mai multe oficialități din grupul de prieteni ai Moldovei.

Trebuie să recunosc că nu am discutat cu foarte mulți din cei care au venit la tavernă, dar puținii cu care am stat de vorbă, în virtutea experienței lor de viață de aici și a carierelor de Succes cu care se pot mîndri, sunt exemplare vii de moldoveni care au reușit în America. Moldoveni de la care poți învăța, moldoveni cu care împărtășești aceleași amintiri despre vremea cupoanelor, iar acum se află la „butoanele” cu impact global de pe Wall Street.

Am interacționat puțin și cu unii din moldovenii care ieșeau de la secția de votare și trebuie să spun că și aceștia mi-au lăsat o impresie bună, pentru că știu să se apropie și să se prezinte singuri fără a aștepta ca cineva să-i tragă de mînecă. Mi-a plăcut și faptul că aproape toți cei care ieșeau de la votare acceptau să dea mici interviuri pentru Europa Liberă. Chiar şi cei din staful secției de votare s-au dovedit a fi destul de prietenoși.

Toți acești oameni, pe care i-am cunoscut, pare-se că au lăsat pe moldoveanul mioritic din ei acasă și au devenit un fel de „mondoveni” - oameni ai lumii, care sunt dornici de a se adapta la realităţile de astăzi, dornici de a face studii serioase chiar dacă aceasta înseamnă să faci şi 3 MBA-uri, aşa cum ni s-a destăinuit unul din ei, altfel spus - gata să investească în viitorul lor. Am impresia că Republica Moldova va progresa doar atunci cînd moldovenii de acasă vor deveni şi ei un fel de „mondoveni”.

TaguriRepublica Moldova, Europa Libera, blog Ion Socolenco, Alegeri parlamentare, alegeri 2014, Diaspora, New York, Chicago, Congres, America, Radio Europa Libera

În exclusivitate