Linkuri accesibilitate

„Un text modern, despre omul modern, despre legătura lui cu tehnologiile, despre unde îşi ascunde omul modern tainele...” (VIDEO)


Interviul dimineții cu regizoarea Daniela Burlaca şi scenaristul Boris Cremene.

La Teatrul studio „Geneza Art” din Chişinău a avut loc recent premiera spectacolului „Cutia Neagră”, ale cărui teme principale sînt singurătatea şi comunicarea în era digitală. Autorii spectacolului, regizoarea Daniela Burlaca şi scenaristul Boris Cremene scot în evidenţă felul în care omul modern îşi ascunde tainele şi păcatele, o adaptare scenică cu un substrat biblic, aşa cum veţi afla din interviul pe care vi-l propunem.

În studioul Europei Libere

În studioul Europei Libere

Europa Liberă: Mai întâi aş vrea să vă întreb pe Dvs., domnul Cremene, care înţeleg că nu aţi fost un traducător fidel, dar aţi adaptat textul pentru montarea scenică, ce este asta de fapt? E o întrebare stupidă întotdeauna. E o instrucțiune de folosire a telefoanelor, e un fel de satiră sofisticată, deşi e o satiră cu elemente de compasiune? E un fel de fantasmagorie? Până la urmă Dvs. spuneţi că s-ar fi putut să se întâmple, dar nu s-a întâmplat. Dvs. ca autor ce aţi vrut? După aia o să o întreb pe regizoare ce a vrut ea, sper să coincidă dorinţele Dvs.

Boris Cremene: „La bază stă un caz real de fapt. Autorii acestui scenariu de film, Philippe Bologna și Paolo Costella, au făcut experienţa aceasta chiar la o cină. Şi-au dat seama că de fapt dacă scoţi în vileag ispitele, lumea se prăpădește.”

Europa Liberă: Spuneţi în două cuvinte fabula.

Boris Cremene

Boris Cremene

Boris Cremene: „Iniţial se numeşte povestea „Cunoscuţi imperfecţi” pentru că lumea nu se ştie de fapt. Suntem prieteni la un șpriț, suntem prieteni la o glumă, dar în profund noi nu ne cunoaştem.”

Europa Liberă: De fapt acolo sunt nişte amici din copilărie …

Boris Cremene: „…dar nu se cunosc.”

Europa Liberă: Ar fi trebuit poate să se cunoască, dar iată apare această cutie neagră fiind vorba de telefon. Ei propun în timpul unei agape, unei petreceri să-şi pună toţi telefoanele şi tot ce intră - mesaje, apeluri - să fie făcut public şi acolo iese la suprafaţă toată mizeria sau nu chiar toată, parţial. Deci, Dvs. ce aţi vrut până la urmă să arătaţi?

Boris Cremene: „Mi-am propus să aduc un text modern, despre omul modern, despre legătura lui cu tehnologiile, despre unde îşi ascunde omul modern tainele. Mi-a plăcut foarte mult textul ca structură. Dacă Polanski a făcut un film după o piesă de teatru a lui Yasmina Reza, Carnage, eu am făcut o adaptare scenică dintr-un scenariu de film.”

Trailerul filmului evocat al lui Roman Polanski

Europa Liberă: Dvs. vă propuneţi o suprasarcină, totuşi sunteţi un pic moralizator pe alături?

Boris Cremene: „Eu mă regăsesc acolo.”

Europa Liberă: E cu semnul plus sau cu semnul minus?

Boris Cremene: „E cu semnul plus. Tot ce e uman e cu semnul plus pentru că toate păcatele noastre sunt în noi şi ies la iveală oricum, doar este regretul care te curăță, te spală.”

Europa Liberă: Satira îi aparţine regizoarei. Există un pic de mişto, nu e empatie doar în scenă, e şi un pic de Dickens, un pic de Donici sau nu?

Daniela Burlaca

Daniela Burlaca

Daniela Burlaca: „Nu cred că m-am gândit la momentul de mişto. M-am gândit la momentul firesc, care ne aparţine şi care ne reprezintă. Lumea trebuie să se regăsească în ceea ce vede acolo.”

Europa Liberă: V-aţi propus totuşi să brodaţi chestiunea asta în felul în care parcă s-a întâmplat, dar parcă nu s-a întâmplat pentru ca publicul să nu iasă foarte speriat şi mai ales îngrijorat că are aceleaşi păcate în telefon?

Daniela Burlaca: „Dacă mergem după cazul real, acești prieteni nu au jucat, nu au acceptat jocul. A fost de fapt o iluzie. Aici putem să ne gândim şi la momentul care provoacă eclipsa, o iluzie fantasmagorică … ”

Boris Cremene: „Logicul dacă … aşa spune şi Stanislavski - dacă s-ar fi întâmplat aşa ce aş fi făcut eu, condiţional…”

Daniela Burlaca: „…unde am fi ajuns. Ei nu au jucat, nu au acceptat jocul. Dacă-l acceptau era să urmeze ceea ce de fapt a continuat.”

Europa Liberă: Daniela, în ceea ce faceţi Dvs., în general, la „Geneza Art” vă propuneţi să daţi nişte sfaturi, să fiţi didacticiști sau fiecare e liber să o ia cum îi cade?

Daniela Burlaca: „Mă conduc după ideea că teatrul nu trebuie să înveţe. Pentru asta avem alţi factori.”

Europa Liberă: Pot să vă contrazic imediat, pentru că ţineţi un ditamai discurs acolo despre toleranţă, despre cel care se descoperă a fi gay şi este condamnat cumva mutual în compania asta, Dvs. îi luaţi apărarea. Deci, Dvs. vreţi să iasă din sală un spectator cu …

Daniela Burlaca: „ … da, dar nu vreau să înveţe din asta. Vreau să-şi pună nişte întrebări şi să răspundă la ele.”

Boris Cremene: „Sau, mai degrabă, învăţământul nu este obligatoriu. Este un mesaj, atât.”

Europa Liberă: Deci, facultativ cum ar veni.

Boris Cremene: „Exact! Poţi să-l accepţi, poţi să nu-l accepţi. Eşti liber.”

Europa Liberă: Vă alegeţi, de regulă, nişte autori, nişte texte care adună mai multe vremuri împreună şi vă referiţi de fapt la aceleaşi păcate, aceleaşi slăbiciuni.

Daniela Burlaca: „Oscar Wilde spunea că păcatele omenirii se află în capetele oamenilor. Eu cred în asta. Totul vine de aici, de la creierul nostru şi apoi ne filtrăm prin suflet.”

Europa Liberă: Acest spectacol şi piesa, în special, bănuiesc eu că va atrage foarte mult tinerii, ceea ce vă propuneți, înţeleg eu, în mod special. Aveţi vreun public ţintă anume?

Daniela Burlaca: „Da, cred că vârsta 18-37 este publicul care este fidel acestui teatru, cel puţin în ultima stagiune.”

Boris Cremene: „Deşi mai sar șanțul şi alte vârste.”

Europa Liberă: De exemplu şi eu. Aveți şi niște procedee speciale, niște băieți macho, nişte scene mai erotice. E o alegere cu ţintă la public sau e alegerea Dvs. interioară ca regizor?

Daniela Burlaca: „S-a întâmplat cumva involuntar. Am avut noroc să am nişte actori atât de frumoşi. ”

Boris Cremene: „Dar ei au jucat voluntar.”

Daniela Burlaca: „Până la urmă, trecând deja prin nişte teme şi nişte spectacole în care aspectul lor fizic a fost un avantaj, acum încercăm să mai schimbăm amplua-urile şi să facem din frumuseţea lor o frumuseţe care vine din interior.”

Europa Liberă: Unora le pare că există asemănări cu Viktiuk. E dezonorant sau vă onorează o asemenea comparație?

Daniela Burlaca: „Niciodată când montez un spectacol nu caut idei pe youtube şi Internet, în general. Tot ce îmi vine în cap aduc pe scenă. Am văzut spectacolul „Cameristele” a lui Viktiuk pe când eram încă studentă în cadrul festivalului Bitei. Mi-a plăcut foarte mult spectacolul şi în momentul în care am montat „Dorian Gray” au apărut aceste zvonuri. Absolut nu mi-am pus un scop, dar mă bucur că „Dorian Gray” are ceva tangent cu un spectacol foarte bun – „Cameristele” lui Viktiuk.”

Boris Cremene: „Viktiuk nu e neapărat unicul stil de genul acesta. Este Bob Wilson. Este o pleiadă de regizori care lucrează cu imaginile şi se inspiră de la imagini.”

Europa Liberă: Dar şi coregrafia, şi insistenţa chiar şi în spectacolul despre care vorbim introduceţi nişte intermezzo coregrafice, muzicale care sunt un limbaj sofisticat pentru public. Dumneata, Boris, ai experienţa Ionescului, care de multe ori era acuzat de faptul că e prea elitist şi fuge de public, nu e druţian şi acum iată el se întoarce la limbaj cumva druţian. Cum îi trataţi pe oamenii care nu înţeleg ceea ce vreţi să apuneţi?

Boris Cremene: „Teatrul este arta sintezei. Teatrul adună toate artele într-un spaţiu. Orice artă împușcă cumva. Pe cineva îl atinge muzica, pe cineva – mesajul verbal, pe altcineva îl atinge mesajul total al spectacolului. Nu cred că sunt oameni care ies din sală şi spun că nu au înţeles nimic. Ceva oricum îl atinge şi asta o să lucreze în subconștient mai târziu. Trebuie să tindem spre forme mai sofisticate. Aceasta este misiunea artei – să ridice omul sus.”

Europa Liberă: Mă reîntorc la piesă, la text şi la spoectacol. Eu care sunt năduhos şi de modă veche pot să am senzaţia că Dvs. justificaţi cumva această infidelitate şi mizerie, de fapt, a necunoașterii şi a fariseismului sau aveţi o atitudine critică faţă de moravuri?

Daniela Burlaca: „Recunosc pe undeva uşor justific pentru că asta este realitatea noastră, a secolului nostru. De fapt, dintotdeauna a fost aşa. De ce să ne minţim pe noi înșine. ”

Boris Cremene: „Dar vă imaginaţi un om fără taine?! Un om fără taine este mort. Tainele omului vin după moartea lui fizică. Sufletul se ridică în sus, iar cutia neagră, care este corpul uman, lasă urme pe parcursul vieţii care sunt descoperite ulterior.”

Europa Liberă: Cutia neagră a avionului lasă şi ea nişte urme.

Boris Cremene: „Exact! Şi descifrezi ce s-a întâmplat, cine a fost, cum a fost.”

Europa Liberă: Mai există şi cutia pandorei pe care mai bine nu o deschizi. Eu mă refeream la altceva – vremea asta în care atât de ușor tratăm infidelitatea sau păcatele, bunăoară, mă cam sperie pentru că nu poţi avea încredere în oamenii cu care chipurile te cunoşti şi atunci în cine poţi să ai încredere. Pe Dvs. nu vă sperie starea asta a relaţiilor, în general?

Daniela Burlaca: „Ba da, foarte mult. poate de aceea şi pedalez pe aceste teme foarte provocătoare, profunde care de fapt mişcă omenirea. Trebuie să înţelegem unde e momentul nostru când trebuie să spunem un stop sau, cel puţin, să facem un pas în urmă ca să ne gândim ce e bine şi ce e rău.”

Boris Cremene: „Incertitudinea este marca secolului. Noi trăim altă viteză. Lucrurile se întâmplau şi în timpul lui Caragiale – O scrisoare pierdută. Se scria pe hârtie, se trimitea prin poştaş anonim. Acum ai telefonul mobil care face asta imediat. Posibilitatea de a trişa e mult mai mare în ziua de azi având gadgeturile la îndemână.”

Europa Liberă: Dar şi dramele care se întâmplă, surparea unei prietenii sau a unei găști din cauza acestor mesaje.

Daniela Burlaca: „Credeţi că acolo există o prietenie adevărată din momentul în care există atâtea substraturi? Eu nu cred aşa şi nu judec. Fiecare om are lumea sa interioară. Aşa cum este şi ultima replică din spectacol – ar fi mai bine să nu atingem. Fiecare decide pentru el cum să-şi trăiască viaţa. ”

Europa Liberă: Asta la fel mă sperie că oamenii nu pot să comunice între ei din cauza acestor posibile căderi, dezvăluiri din cutia neagră şi această singurătate în timpul unei agape înspăimântă.

Daniela Burlaca: „Mai bine singur şi cu conștiința curată, decât cu nişte prieteni, care îşi vor, mai mult sau mai puţin, binele sau răul, te bârfesc şi ca şi cum suntem prieteni. Nu cred în asta.”

Boris Cremene: „E şi o chestie biblică. La o trapeză se întâmplă nişte lucruri, s-a întâmplat şi cu Hristos.”

Europa Liberă: Ne apropiem de momentul despre 30 de arginţi chiar în săptămâna patimilor. O anumită parte a clerului s-ar putea simţi cumva jenată că în săptămâna patimilor Dvs. îi îndemnaţi pe adversarii gay-lor să fie mai toleranţi, să-i accepte.

Daniela Burlaca: „Nu-i îndemnăm pe adversari. Îndemnăm lumea să fie mai tolerantă şi să privească în interiorul lor apoi să arate cu degetul.”

Europa Liberă: Adică faceţi totuşi o clasificare a păcatelor?

Daniela Burlaca: „Nu fac o clasificare. Las lumea să gândească aşa cum consideră. Încerc doar să eliberez creierul uman de prejudecăţi, mai ales la noi, în Republica Moldova, unde lumea e plină de complexe şi de frustrări.”

Boris Cremene: „Ştiţi cum este povestea asta – fiecare umblă cu oca mică până nu este descoperit, iar când este descoperit l-ai terminat. ”

Daniela Burlaca: „Referitor la săptămâna patimilor chiar nu m-am gândit la asta.”

Boris Cremene: „A fost o coincidenţă faptul că am avut premiera acum.”

Daniela Burlaca: „Anul trecut, noi stabilisem premiera „Madame Bovary” exact în săptămâna patimilor. Atunci am zis - nu. Trecem de Paște şi de Blajini şi după scoatem premiera. Acolo chiar aveam cumva rezerve. Eu creştino-credicioasă în felul meu am zis să facem să fie bine. Or aici nu cred că e chiar atât de păcătos.”

„Sunt lucruri umane. Eu m-am regăsit. Sunt tată de fată şi m-am regăsit acolo în discuţiile mele, în relaţiile ei cu mama, eu eram negociatorul permanent. Eu m-am regăsit acolo, de exemplu.”

Daniela Burlaca: „Cred că nu numai tu.”

Europa Liberă: Cred că toate spectacolele Dvs. sunt buna ca oamenii să se vadă într-o oglindă. Dacă ar fi să vorbim despre repertoriul Dvs. care ar fi spectacolul mascotă care vă reprezintă?

Boris Cremene: „Mai multe. Nu e numai unul. ”

Daniela Burlaca: „Nu ştiu. Poate că acest spectacol încă va veni.”

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG