Linkuri accesibilitate

Sinteza săptămînii politice românești.

Câteva zeci de bucureșteni au venit să-i întâlnească pe ambasadorii Elohimilor, liderii extraterești ai Mișcării raeliene din România. Acești trimiși speciali le-au promis adepților o viață mai bună undeva, pe planeta-mamă a celor care acum sute de mii de ani ar fi modificat genetic maimuțele pentru a le transforma în gânditorul de la Hamangia, scriitorul de la Tărtăria și animalele politice de la București.

Opt dintre cei prezenți au dat o declarație pe proprie răspundere că renunță la botezul creștin și s-au botezat în noua credință, cea mai veche de fapt de pe fața pământului, după cum spun înalții diplomați. Au primit și o medalie care reprezintă o stea cu șase colțuri în care este înscrisă o svastică. E svastica bună, zic ei, cea asiatică, semn de sfințenie și prosperitate, nu cea nazistă. Nu se știe dacă scăderea numărului celor prezenți de-a lungul celor două zile de îndoctrinare nu s-a datorat faptului că potențialii amatori au confundat inițial Mișcarea Raeliană de contopire cu găurile negre cu Mișcarea lui Gregorian Bivolaru care le promitea asane extatice și Kamasutra pe pâine. Un alt motiv care explică slaba prezență românească la chemarea navei-mamă a fost că importanta întâlnire cu destinul s-a petrecut de Ziua păcălelilor (sau a nebunilor) și mulți și-or fi spus că mai bine așteaptă următoarea invazie, de Independence Day.

Adepții invaziilor extraterestre, dornici de rezultate directe și imediate, au întors spatele reprezentanților navei-mamă pentru a participa la întâlnirea cu un ambasador mai important al elohimilor, Alexandr Dughin, creierul mare al lui Vladimir Putin. Dughin, persoană interzisă în țările civilizate pentru că reprezintă o putere absolutistă și discreționară, periculoasă pentru Europa și restul lumii ca și stăpânul lui de la Kremlin, nu are probleme să vină și să plece când vrea din România. Un gest de bunăvoință făcut de discipolii tainici din ministerele de Externe și Interne față de ambasadorul euroasiatic sau doar un semn că serviciile secrete vor să afle cum și alături de cine gândește sfetnicul de taină al lui Putin viitorul Eurasiei? Dar Dughin a fost întâmpinat doar de o mână de nostalgici, aceiași care bântuie cimitirul Ghencea de ziua lui Ceaușescu. Pe lângă aceștia și câțiva curioși care au plecat la pauză.

Dughin a venit la București să-și lanseze ideile și cartea tradusă de Iurie Roșca, fostă tineră speranță moldavă, filoromână și unionistă, acum schimonosit și îmbătrânit în rele, devenit animal politic de casă al euroasiatismului. Dughin, care, față de hipsterii raelieni tatuați și neîngrijiți, are un chip profetic savant bine întreținut, haine de catifea, parfumuri fine, păr dat cu gel și aruncat poetic pe spate și privire distant studiată, le-a ținut puținilor prezenți în sala Universității populare cursul scurt de istorie a mișcării euroasiatice care seamănă puțin cu doctrina raeliană: rușii și românii au un cod genetic comun, provenit din profunzimile istoriei, iar atracția între cele două popoare se datorează mitocondriilor pe care le împărțim ca frații.

Prezentat drept profesor universitar, director al Centrului de studii conservatoare și autor al unor cărți pe care se urcă Putin să pară mai înalt, Dughin este mai mult decât pare: știm că are o listă scurtă destul de lungă de amici români care-l cultivă, că e eminența cenușie a lui Putin și că lucrează nu de ieri de azi la o unificare spirituală a celor două maluri ale Prutului (sau Nistrului) drept pentru care a și vizitat incognito România de mai multe ori, pentru a purta o discuție cu capii Bisericii. El este recrutorul principal al sovietelor spirituale, cel care stabilește capetele de pod ale panrusismului, unul dintre puținii ambasadori trimiși de nava-tată Putin înainte de tancuri, avioane și katiușe.

Vizita lui Dughin pare redundantă pentru că românii dovedesc mereu că sunt înaintea vremurilor și-și creează singuri probleme pentru care-i învinovățesc mai apoi pe alții. E drept, codul nostru genetic a fost modificat de lumina care vine de la Răsărit, atacat, viciat și virusat de obsesii, deprinderi și năravuri de care cu greu și doar cu eforturi supraomenești ne putem dezbăra. Anii de după 1989 sunt mărturia eforturilor de a ne reface trupește și sufletește după călduroasa și deseori mortala îmbrățișare a ursului sovietic.

Dar nu a fost nevoie ca inșii de pe lista lui Dughin să vină la lansare pentru că s-au întâlnit cu sfântul părinte al neosovietismului după aceea, țin legătura permanentă cu el sau sunt plasați pe traiectoria navei mamă, deci nu au nevoie să-și facă poze cu el sau să-i ceară autograful. Ei sunt membri ai stângii politice, militari în rezervă, sociologi, jurnaliști, intelectuali stângiști, unii dintre ei condiționați psihic la Moscova, preoți și activiști fervenți ai ortodoxiei antiavort, homofobi și fundamentaliști. Uneori au făcut stagii la Moscova ori au relații privilegiate cu ambasada. Lista lui Dughin are chiar reprezentare politică - doi dintre foștii președinți ai Partidului Social Democrat (Ion Iliescu și Adrian Năstase) se regăsesc pe ea. Năstase însuși l-a firitisit nu odată pe Dughin și, pentru că nu mai putea nega iubirea filială care i se citea în priviri, l-a invitat oficial acum doi ani să onoreze cu prezența lucrările Fundației Europene Nicolae Titulescu ceea ce Dughin a și făcut.

Zilele acestea, prezența lui Dughin a fost anticipată, parcă deloc întâmplător, de fantasma Balenei albastre, producție, după cum se pare, a acelorași laboratoare de condiționare psihică din Rusia. Se spune că ar fi vorba despre un joc evadat de pe rețelele de socializare rusești (VKontakte) în alte țări europene. Acest scenariu de film horror produs pentru România de Mosfilm ar fi dus la joaca finală de-a moartea a unor minori. Jocul presupune un scenariu de 50 de zile de provocări care mai de care mai absurde, cu finalul inevitabil și dinainte știut care este moartea. Balena albastră este o ruletă rusească barocă. Este neclar cum s-ar putea petrece așa ceva în afară de cazul în care minorii cu pricina (până acum, oficial, e vorba doar despre un caz) nu au instincte de conservare, sunt scăpați cu totul din mână de familie și școală sau sunt dominați de cel care-i manipulează.

Chiar dacă morbid, fatalismul mioritic al cetaceelor albastre eșuate pe țărmul Mării Negre (Lacul rusesc, cum l-a botezat Traian Băsescu) sună cunoscut și plauzibil: nu o dată am trecut, de-a lungul istoriei, prin astfel de jocuri de suicid național asistat. Jocul Balena albastră importat (?) din Rusia seamănă până la identitate cu istoria ultimelor decenii în care am fost manipulați să ne automutilăm de diverși profeți și de ambasadorii lor. Nu e mai puțin adevărat că ar putea fi vorba, la fel de bine, despre o realitate creată de vehemența și insistența cu care este evocată de presă sau autorități. Ajunge să fie însuflețit de vorbe, ca Golemul. (Psihologii avertizează asupra popularizării excesive, susținând că intervenția politicienilor ar putea face mai mult rău decât bine). În România marșurilor pentru familie și antiavort, copiii sunt la nivelul cel mai de jos al subzistenței. Sunt sacrificați de sărăcia familiei, trăiesc în familii dezmembrate sau degradate, sunt dați pe mâna rudelor de părinții plecați la muncă în străinătate. Sunt victimele nepăsării generale a familiei, societății și statului. Autoritatea pentru protecția copilului spunea zilele trecute că știa de cazul în care un tată pedofil își abuza copilul însă nu a intervenit pentru a nu strica armonia familială. A mai fost salvată astfel o familie tradițională. În toate statisticile, mai puțin cele ale sărăciei, analfabetismului, delincvenței și abuzurilor, copiii din România se plasează la coadă. Singurele momente în care oamenilor maturi pare să le pese de copii sunt fie cele propagandistice, fie atunci când se pune problema uniunii/căsătoriei între persoane de același text care, spun grijuliu, diverși politicieni, ar putea abuza de copii, i-ar putea perverti (un caz patologic de politician homofob, fost PNL trecut la PSD, îngrijorat de soarta copiilor, aici). E un fel de a spune că familia tradițional-mafiotă a politicienilor PSD are grijă de toți, inclusiv de copii, îi protejează de rele, nu au nevoie de o familie atipică să-i traumatizeze sufletește. Cu toate acestea, există cazuri în care unii copii nu mai rezistă presiunii mediului din familiile lor tradiționale și clachează: fug de acasă, se droghează, devin parte a rețelelor pedofile sau, în ultimă instanță, se sinucid. Pentru autorități e mai convenabil să dea vina pe Balena albastră decât pe răspunderea oamenilor maturi din jur, pe mediul toxic în care trăiesc, învață, se dezvoltă sau nu copiii din România. Pe de altă parte, o asemenea sperietoare, mai ales când este invocată de autorități criminalistice, cum ar fi procurorii sau serviciile secrete, are o mare valoare operativă, transformând monitorizarea internetului, a mesajelor electronice și a telefoanelor într-o activitate legitimă. Big Brother este pe punctul să devinăn sfântul protector al familiei de interese politice.

Primărița Bucureștiului a decis să ia balena de coadă și a pornit prin școlile bucureștene să-i sperie pe copii cu ea. Este o strategie binecunoscută desprinsă din manualele de terorism revoluționar bolșevic, aceea de a inventa un pericol, ba chiar de a-l crea în mod concret pentru a poza după aceea în salvator. Mulți pompieri au câștigat medalii pentru că au stins incendiile pe care tot ei le-au stârnit. Alături de primăriță s-au mai aflat și alte sperietoare de balene din guvern și din muzica hip-hop. A fost o bună ilustrare a faptului că oamenii maturi fac ce vor cu copiii din România: îi abandonează la naștere sau în plină criză economică (sau sufletească), îi duc la manifestații pro sau anti ca să amplifice emoția și impactul mesajelor cu ajutorul zâmbetului lor candid, îi pun să care lozinci angajante, se pozează cu ei în campanii politice sau sociale, îi duc de mână în fața camerelor video pentru a recita cu vocea lor candidă roluri învățate acasă în numele libertății de exprimare. În cele din urmă, oamenii maturi intră peste ei în școli, cu acceptul directorului și, implicit, al părinților, știind că astfel ocupă prima pagină a ziarelor și un loc de neșters în sufletul (psihicul) celor care vor vota la prezidențiale peste doi ani. Nu e nevoie ca Balenele albastre să se ocupe de viitorul copiilor, câtă vreme îi avem pe politicieni.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG