Victor Smirniaghin, un pensionar din localitatea Belîi Iar din Rusia, i-a trimis premierului rus Dmitri Medvedev la Moscova 60 de ruble – sumă cu care a fost indexată pensia lui în luna aprilie. Zilele trecute a primit un aviz care spune că destinatarul a refuzat transferul. Astăzi Victor va merge din nou la poștă pentru a refuza la rândul său acești bani și a-i trimite înapoi la Moscova. Pentru primul transfer Victor a plătit 133 de ruble, dar în pofida acestor cheltuieli el intenționează să continue duelul financiar cu primul ministru. În opinia pensionarului, doar în felul acesta el va reuși să-și păstreze demnitatea. Poet și comunist, la ai săi 76 de ani, Victor este gata să lupte în continuare prin toate mijloacele pe care le are le dispoziție cu inechitatea socială. Colegul nostru de la Radio Svoboda, Andrei Filimonov, a realizat un interviu cu pensionarul Victor Smirniaghin.
RFE/RL: Am înțeles că la primul transfer ați vrut să-i trimiteți primului ministru nu doar bani, ci și un mesaj în versuri. Așa este?
Victor Smirniaghin: „În formularul pentru transfer este un câmp pentru mesaj. Am vrut să scriu acolo aceste rânduri: „Trăiesc ca toți ceilalți, mă limitez în toate, dar de pomeni oricum nu am nevoie!”
Operatorul de la poștă mi-a spus că mesajul nu încape. Atunci am propus o altă variantă: „De la sat la oraș – pentru leac de mahmureală”.
RFE/RL: Dar de ce pentru mahmureală? Premierul rus este cunoscut ca fiind un adept al modului sănătos de viață.
Victor Smirniaghin: „Eu nu-i pot numi pe toți proști. Nu e voie! Vorbim de capitală totuși. Și nu doar idioți locuiesc acolo. Dar o astfel de decizie poate fi adoptată doar la o beție bună. De aceea am și scris să meargă să-și ia ceva de mahmureală.”
RFE/RL: Ce pensie aveți?
Victor Smirniaghin: „Am o pensie destul de bună. Am lucrat 50 de ani, dintre care 40 de ani în Nord, în Siberia, iar 17 dintre aceștia sunt ani de „stagiu fierbinte”, de sudor. Și astfel pensia mea a ajuns la 23 de mii de ruble. Sunt un pensionar bine plătit. Uneori mă simt prost în fața celor cu care am lucrat împreună la combinatul de tăiere de lemn din Belîi Iar – pensiile lor sunt cu 5-7 mii mai mici.”
RFE/RL: Se poate trăi din acești bani în Belîi Iar?
Victor Smirniaghin: „Foarte greu. Prețurile sunt mai mari decât la Tomsk. Noi depindem de micul business, pentru că nu există comerț de stat, acesta a fost distrus. Iar privații nu se dau înlături să facă venituri și de 200 de procente. Un drum cât-decât până în centrul raional nu avem, se poate merge doar cu trenul. Iar cel mai ieftin bilet este de 1150 de ruble într-o direcție. Jumătate din populație nu-și poate permite așa ceva. Pentru că șomajul în raionul nostru este de 50 la sută.”
RFE/RL: Este o cifră foarte mare.
Victor Smirniaghin: „Potrivit statisticilor, noi avem nouă mii de persoane apte de muncă în raion. Dintre aceștia lucrează 4500. Asta oficial. Când la noi a venit guvernatorul regiunii Tomsk, într-o sală plină l-am întrebat: de ce având o astfel de situație statistica la noi arată un șomaj de 3,2%? L-am întrebat pe guvernatorul Jvacikin Serghei Anatolievici: „Pe cine mințim? Și pentru ce?” Toate raioanele mint cam în aceeași proporție? Apoi minte regiunea. Și pentru asta Putin îi dă lui Jvacikin ordine? De ce să nu spunem lucrurilor pe nume? Trebuie să pornim nu de la doua-trei zeci de șomeri, ci de la cele 50 la sută care reprezintă situația reală”.
RFE/RL: Și ce v-a răspuns guvernatorul?
Victor Smirniaghin: „Nu a răspuns nimic. A spus doar: „Noi soluționăm cu succes această problemă”. Iar eu i-am spus: „Pe hârtie noi o soluționăm! Nu ar fi fost mai simplu să numărăm cifrele reale și să ne gândim ce să facem cu asta?”
RFE/RL: Dar Dvs. ce ați face în locul guvernatorului?
Victor Smirniaghin: „Eu i-am spus că fără crearea unei întreprinderi de tăiere și prelucrare a lemnului raionul va muri definitiv. Este nevoie de o întreprindere corectă de stat care să plătească oamenilor buletinele de boală, concedialele, să facă transferuri în Fondul social. Pentru că la noi acum oamenii ca și cum lucrează – pentru un privați, iar transferuri în Fondul de pensii nu sunt, stagiul de muncă nu merge. E îngrozitor! Oamenii merg să primească pensia, iar lor li se spune că nu au suficient stagiu de muncă. Pentru că angajatorii nu au transferat în Fondul de pensii nicio kopeikă. Și atunci oamenii merg și lucrează ca măturători, ca paznici. Trebuie să trăiască din ceva.
Astăzi în stradă am întâlnit o femeie în vârstă, stă și plânge. Am intrat în vorbă și ea mi-a spus că i-au adus suplimentul la pensie, 10 ruble. O întreb, păi, și de ce plânge? Și ea îmi spune că nici pentru o cutie de chibrituri nu-i ajung acești bani. Ce-i de făcut? Am scos din buzunar adresa Guvernului și i-am spus: „Poftim, mergi la poștă și trimite-le transfer!” Că doar ceea ce fac ei e bătaie de joc de oameni!”
RFE/RL: Dar de ce ați trimis 60 de ruble lui Medvedev și nu pui Putin? De obicei oamenii la noi îi scriu președintelui.
Victor Smirniaghin: „Dar cine este la noi șeful Guvernului? Medvedev. El a prezentat raportul în Duma de stat pentru activitatea Guvernului. Chiar dacă a fost o formalitate. Plus că tot spunea că nu are competențe, nu poate, nu știe, nu vrea… Mama lor! Dar de stat în funcție stă! Ținător de loc! De ce să-i scriu lui Putin? E o chestiune care nu e de competența lui, dacă e să ne uităm după lege.”
RFE/RL: Atunci când ați venit la poștă pentru a trimite mesajul pentru Medvedev, cum au reacționat angajații de acolo?
Victor Smirniaghin: „Ei au început să-mi spună că de ce îi expun și îi pun la bătaie? I-am rugat să-mi explice în ce mod îi pun la bătaie. La poștă au fost indicate toate datele mele, există semnăturile mele. Am tot dreptul să trimit transferuri fie chiar și dnei Merkel, sau lui Trump, sau Putin, sau Medvedev. Eu am decis să-i trimit lui Medvedev. Dar cei mai mulți mă susțin, îmi spun că sunt bravo, mă încurajează, spun că sunt alături de mine. Iar eu mă gândesc de fiecare dată – ce bine ar fi dacă toți nu ar ține în buzunar aceste 10-15 ruble, ci le-ar trimite. Când se va ajunge la mii de transferuri poate că ne vor băga în seamă și pe noi.”
