Modelul Europei cu mai multe viteze, propus de Jean-Claude Juncker între cele 5 variante de reformare a Uniunii, are un singur înțeles în opinia lui Iulian Chifu care scrie în „Adevărul”: la cel mai mic semnal de alertă, șopârla va fi dispusă să-și abandoneze coada. Cu alte cuvinte, compromisul formulărilor din Declarația de la Roma, recent adoptată la summit-ul european de primăvară, evită numai pe moment o cădere rapidă și brutală a unei noi cortine de fier. Chifu nu neagă totuși că s-a făcut cam tot ce se putea face: trebuia neapărat transmis un mesaj de unitate înainte ca premierul britanic să anunțe oficial ieșirea Marii Britanii din Uniune. Și s-a transmis. Doar că viitorul e neclar, inclusiv fiindcă euroscepticismul n-a apărut la țările din Est, care au aderat mai târziu, ci întâi și întâi la două state fondatoare: Franța și Olanda, care nu au vrut să semneze Tratatul Constituțional. Mai rămâne încă o temă suficient de acută ca europenii să nu fie încă tentați să se împrăștie: securitatea continentului. ”Niciun stat nu va putea face faţă în viitor de unul singur în globalizare”. La Roma s-ar fi decis așadar ca Europa să-și întărească propriile capacități de apărare, dar nu la concurență cu Alianța Nord Atlantică, ci în complementaritate.
Cu atât mai inabil apare comportamentul președintelui american Donald Trump pe timpul vizitei făcute la Washington de cancelarul Germaniei Angela Merkel. Trump a refuzat să-și dea mâna cu liderul executiv al Germaniei, în conferință de presă, sub ochiul stupefiat al camerelor de luat vederi. Mai și circulă un zvon – o spune Valentin Naumescu în analiza apărută pe Contributors.ro - că Trump i-ar fi înmânat lui Merkel o factură simbolică de 300 de miliarde de dolari „reprezentând datoria Germaniei faţă de Statele Unite în cadrul NATO, după 2002”. „Răcirea continuă a relaţiei transatlantice nu poate însemna decât apariţia unui proiect european de securitate alternativ la NATO, în 5-10 ani, atunci când Franţa şi Germania vor avea suficientă influenţă politică în Uniunea Europeană, după plecarea Marii Britanii”. Atunci, cheltuielile de Apărare ale statelor membre europene ar putea fi redirecţionate dinspre NATO spre proiectul franco-german al Apărării Europene. Oare, se întreabă Naumescu, ”intrăm în epoca facturilor? Atunci să pregătească şi România(...) o factură pentru cei 45 de ani de comunism nedorit, negociat de puterile aliate la Ialta”.
Un articol de Dan Tapalagă (Hotnews.ro), observă cum sub conducerea social-democrată România își șubrezește singură imaginea în ochii partenerilor europeni. Atacul asupra justiției depășește cu mult cadrul luptei anticoruptie. De fapt, arată Tapalagă, e luat „cu asalt chiar modelul democrației liberale”. Nu e deci exclusă o evoluție pe linia iliberalismului premierului ungar Viktor Orban. Rusia poate deci sta liniștită. România se subminează singură, din interior. La momentul potrivit, Putin va primi „pe tavă” o țară exact „cum își doreste, după chipul și asemănarea lui: cu politicieni corupți, vulnerabili și slabi instalați la comandă, cu instituții-cheie reduse la tăcere, cu o justiție anihilată sau controlată, cu o societate civilă demonizată, acuzată că acționează la comanda lui Soros, cu o presă perfect controlată și aliniată, cu un discurs anti-occidental, anti-străini, anti-multinaționale, tradiționalist si ortodoxist”.
