„Simpatia față de (președintele american Donald) Trump a devenit toxică nu doar pentru alegătorii nehotărâți, ci chiar și pentru o parte dintre simpatizanții partidelor antisistem” din Europa, constată în revista 22 analistul Alexandru Lăzescu. Bazându-se pe un interviu acordat la BBC de viitorul ambasador al Statelor Unite la Uniunea Europeană, Lăzescu merge pe ideea că noua conducere de la „Casa Albă speră (pur și simplu) ca Brexit-ul și alegerea lui Donald Trump să [...] favorizeze așteptatul deznodământ” al dezmembrării Uniunii Europene. S-au înregistrat primele semne că Lucrurile nu merg chiar așa. Primul semn ar fi rezultatul alegerilor din Olanda, unde nu a câștigat candidatul „antisistem”, numit pe continent mai degrabă „extremist”, ci actualul premier Mark Rutte. De asemenea, în sondajele din Germania, care în toamnă va desemna viitorul cancelar în urma unui scrutin legislativ, contracandidatul Angelei Merkel nu mai riscă să fie un reprezentant al unei formațiuni naționaliste, ci socialistul Martin Schultz.
În Adevărul, Traian Ungureanu vede lucrurile mai altfel. Cine se bucură azi de victoria lui Mark Rutte în Olanda preferă probabil să uite că „victoria a fost posibilă numai după o baie prelungită de zoaie anti-democratice. În ultima lună înainte de alegeri, Rutte a fost un naţionalist sordid, după modelul celor pe care acelaşi Rutte îi detestă şi denunţă sistematic”. Sistemul democratic edificat în capitalism ar fi așadar pe cale să-și epuizeze resursele. Sunt deja simptome ale autodistrugerii, crede acest comentator, care este și europarlamentar. „Campionii democraţiei au ajuns să arate aidoma celor cu care susţin că se bat”, scrie Traian Ungureanu, care constată că și România se frământă în alt fel și oarecum în gol. Circulă tot mai insistent zvonul că se pun bazele unui pol politic naționalist, numai că nu prea e posibil. A mers odată, dar acum cei care ar sări în sus jigniți de o asemenea revenire în scenă a orientării extremiste sunt demult peste hotare.
Zvonul se dovedește a fi, de fapt, o știre Agerpres, reluată azi de publicația Cuvântul liber din Târgu Mureș. Căci în capitala județului Mureș s-a perfectat la sfârșitul săptămânii trecute o înțelegere între Partidul Forţa Naţională şi Partidul România Unită.
Un editorialist din Brăila (Obiectiv. Vocea Brăilei se numește publicația) deplânge involuția unuia dintre cei mai interesanți oameni politici din ultimii ani, Traian Băsescu. Mircea Doagă îl evocă pe fostul președinte ca pe „singurul politician român care nu a pierdut în nicio bătălie electorală”, dar care acum „pierde războiul cel mai important: cu el însuşi”. Ce consideră jurnalistul că nu i se poate ierta lui Băsescu este actuala sa poziție anti Direcția Națională Anticorupție, situarea pe aceleași poziții cu „alde Dragnea şi Tăriceanu”. „De fapt, singura sa opoziţie a rămas cea făcută faţă de Justiţie. [...] Probabil, independenţa căpătată de Justiţie, şi în special de DNA [...] este mai puternică decât o credea posibilă însuşi Băsescu. Sau probabil că se aştepta la un fel de mulţumire a DNA că, odată cu independenţa, îi va oferi fostului preşedinte și un fel de garanţie pe viaţă, ca semn al recunoştinţei”.
