Partidul Platforma „Demnitate și Adevăr” crede că așa-numite partide „antioligarhice” (pe care nu le-a definit) ar trebui să prezinte un candidat comun la alegerile prezidențiale din octombrie. Iar portretul „robot” al acestui candidat ar trebui să fie schițat de viitorii alegători pe rețele de socializare. Cum Andrei Năstase, liderul Partidului Platforma „Demnitate și Adevăr” nu a definit noțiunea de „partid antioligarhic”, este de bănuit că se referă la partidele de dreapta, recent create, ca cel al Maiei Sandu sau partidul condus de Iurie Leancă.
Inițiativa liderului Partidului Platforma „Demnitate și Adevăr”, anunțată în numele mișcării de la care partidul a preluat titulatura, este văzută de mai mulți experți ca o încercare de a debloca discuțiile purtate deja de cel puțin patru partide în vederea identificării unui candidat unic la scrutinul prezidențial. Partidul lui Andrei Năstase și formațiunea condusă de Maia Sandu au inițiat mai devreme consultări, la care s-au alăturat ulterior Partidul Popular European și cel liberal democrat. Reprezentanți ai acestor formațiuni spuneau că discuțiile discrete au loc săptămânal și că s-ar fi poticnit la etapa identificării unui mecanism de selectare a candidatului unic.
Inițiativa Partidului condus de Andrei Năstase de a mobiliza partidele din opoziție, dar și internauții să identifice un potențial candidat unic este, în general, apreciată pozitiv de mai mulți comentatori, între ei și Valeriu Pașa, activist civic:
„Ideea de a face cel puțin o tentativă să fie identificat un candidat pentru funcția de președinte care să aibă o susținere largă din partea întregii opoziții fie de stânga, fie de dreapta și o susținere largă în societate, mi se pare o idee bună. De ce? Pentru că în sistemul parlamentar cum e în Republica Moldova președintele trebuie să fie un arbitru între forțele politice, să reprezintele intereselor mai multor categorii de cetățeni. Nu știu cât este de realizabil. Însăși faptul că cineva încearcă să facă o tentativă în acest sens, să încerce să iasă din acest cerc vicios al intereselor de partid, bucură. Sperăm că și cetățenii se vor conecta, vor comunica, vor transmite mesaje. Să vedem ce va ieși din toată inițiativa aceasta, cine știe, poate mintea moldoveanului cea din urmă, o să se împace politicienii noștri și o să înainteze un candidat, pentru că este practic unica șansă pentru a nu lăsa posibilități pentru manipulări, pentru falsificări la aceste alegeri care numai democratice nu se anunță.”
Campania de pe Facebook cu titlul generic #presedintelemeu este lansată de formațiunea lui Năstase pare să fie deocamdată un registru de diverse replici tăioase cu care fac schimb simpatizanții și adversarii formațiunii. Puțini internauți o folosesc, așa cum au gândit-o inițiatorii, pentru a schița portretul unui potențial candidat.
Jurnalistul și analistul politic Igor Volnițchi e de părere că formațiunea lui Andrei Năstase vrea să implice în consultări și alte partide, decât cele deja participante la discuții, motiv pentru folosește criteriul generic partide „anti-oligarhice”:
„Se pune accent pe un candidat al forțelor antioligarhice, nu se îngustează subiectul să se vorbească despre un candidat de dreapta, un candidat pro-european. Aceasta ne duce la gândul că undeva se încearcă extinderea formatului celor patru partide. Dacă luăm în calcul un apel făcut anterior de Renato Usatîi, vedem că acest apel a lui Andrei Năstase se aseamănă. Poate că acum se încearcă extinderea formatului.”
În opinia lui Igor Volnițchi cea mai viabilă soluție ar fi selectarea unui candidat neafiliat politic și agreat de un segment larg al populației.
„Un asemenea candidat ar avea mai mare șanse să întrunească o susținere largă din partea mai multor partide decât un lider de partid, pentru că acolo unde e un lider de partid sunt și suspiciunile că undeva îți întărești oponentul dacă îl susții la o anumită etapă. Acolo unde e un candidat din rândul societății civile, din afara partidelor antrenate în procesul de negociere și riscurile sunt mai mici și credibilitatea mai mare.”
Analiștii nu exclud că încercările de a identifica un candidat unic ar putea eșua și fiecare formațiune își va înainta propriul candidat cu riscul de a fragmenta excesiv segmentul pro-european pe care încearcă sa obțină aderență maximă.
