Linkuri accesibilitate

Numai un cetăţean responsabil, care îşi plăteşte facturile şi impozitele, are tot dreptul să-i ceară statului să lupte cu corupţia şi favoritismul.




O vreme ei au fost ca şi inexistenţi. Şi rău-platnicii tranziţiei nu plăteau cu lunile, cu anii, facturile, profitînd de pasivitatea lor. Şi cînd nimeni nu mai credea că vor apărea, ei s-au ivit, băgînd în sperieţi cîţiva dintre indivizii care ignorau ostentativ facturile. E vorba, fireşte, de executorii judiciari.

Toată lumea a văzut pesemne dezbaterea televizată despre o recentă descindere a executorilor judiciari. Aceştia au intrat în apartamentul unui rău-platnic, au luat un frigider, au scos din balamale uşa de la baie şi chiar au vrut să ia şi uşa de la intrare. Rău-platnicul a filmat incursiunea executorilor şi a pus la dispoziţia jurnaliştilor filmuleţul. Dezbaterea televizată a fost despre cît de justificată era intervenţia oamenilor legii şi a conţinut accente critice la adresa celor care scot uşile din casele oamenilor.

Realitatea cu amănuntul consemnată de Iulian Ciocan


N-am înţeles însă din acea dezbatere cine era rău-platnicul, ce job avea el, ce venituri. Amănuntul ăsta mi se pare important chiar dacă el ţine mai mult de moralitate. E una cînd eşti prosper şi nu vrei să plăteşti, şi e un pic altceva cînd vrei şi nu poţi. Impresia mea a fost că rău-platnicul cu pricina se pregătise de venirea executorilor, avea cameră de filmat, iar apartamentul era pustiu. Şi, chiar dacă scoaterea uşilor din ţîţîni pare un gest abominabil, se pare că executorii aceia nu prea aveau ce lua cu ei în afară de uşi. Şi mai ciudat e că rău-platnicul şi-a plătit datoria a doua zi, găsind printr-un miracol banii pe care nu-i găsea multă vreme.

Iar acum să reflectăm puţin. Am spus-o nu o dată că rău-platnicii sînt o mare molimă a societăţii noastre. Nu putem ieşi din mocirla economică dacă nu sîntem responsabili şi nu ne plătim facturile. De aceea, executorii judiciari sînt o necesitate, mai ales atunci cînd e vorba de oameni cu venituri frumoase, dar lipsiţi de bunul-simţ, care nu vor să plătească.

Însă şi cei care au venituri mai modeste, pentru care facturile sînt o sperietoare, ar trebui să renunţe la obişnuinţa de sorginte sovietică, cea de a parazita pe spinarea altcuiva. Sîntem acum în capitalism, iar asta înseamnă să ne permitem atîta cît ne permite cîştigul. Şi dacă nu poţi cîştiga un salariu care să-ţi permită să plăteşti întreţinerea unui apartament cu trei camere, vinde apartamentul şi treci într-o garsonieră. Sau vinde totul şi mută-te la ţară, aşa cum au făcut cîţiva dintre cunoscuţii mei care nu au dorit să fie rău-platnici. Ştiu că există cazuri cu adevărat grave, cînd statul trebuie să se implice, dar asta nu schimbă datele problemei. Trebuie să învăţăm responsabilitatea, să trăim după posibilităţi. Şi numai un cetăţean responsabil, care îşi plăteşte facturile şi impozitele, are tot dreptul să-i ceară statului să lupte cu corupţia şi favoritismul.
XS
SM
MD
LG