Linkuri accesibilitate

Sîntem nu doar cea mai săracă ţară din Europa, ci şi, am impresia, una dintre cele mai murdare ţări din lume.


Canonada asurzitoare a luptei electorale a eclipsat o sumedenie de evenimente importante. Şi chiar dacă nu ar fi acum campanie electorală, cîtă lume ar discuta acum despre Forumul internaţional consacrat protejării tigrilor care a avut loc la Sankt-Petersburg?
„Da ce treabă avem noi, moldovenii, cu tigrii?” m-a întrebat un coleg nedumerit.

E adevărat, moldovenii nu au nici în clin, nici în mînecă cu tigrii, dar mult mai grav e faptul că pe ei, de multă vreme, nu-i prea interesează ecologia în general, ocrotirea naturii.
Forumul de la Sankt-Petersburg e cu adevărat neobişnuit şi important. Abia acum, cînd în lume au rămas vreo 3000 de tigri, cînd specia e pe cale să dispară, avertismentele disperate ale asociaţiilor şi partidelor ecologiste au ajuns o problemă stringentă de stat. Prezenţa premierilor din Rusia şi China la acest forum e simptomatică ca şi alocarea de către ţările participante a 330 milioane dolari pentru salvarea tigrilor.

E limpede pentru orice om reflexiv că în curînd omenirea va trebui să facă faţă mai multor probleme ecologice. La fel de limpede e şi faptul că ele îşi vor găsi soluţionare doar atunci cînd oamenii vor ajunge pe buza prăpastiei. Şi Moldova nu e o excepţie în acest sens. Aş îndrăzni chiar să spun că pe noi ne doare în cot şi mai tare decît pe alţii. Atuul nostru e că sîntem mici şi nu putem polua atmosfera în măsura în care o fac ţările mari. Fiind mici şi subdezvoltaţi, nu vom mişca un deget în vederea ocrotirii naturii, în vederea micşorării poluării înainte s-o facă alţii, înainte ca alţii să găsească soluţii şi tehnologii noi.

Văd zilnic în capitala noastră şoferi nemulţumiţi de lipsa confortului pe şosele, dezgustaţi de starea drumurilor. Unii dintre ei conduc automobile dubioase, care răspîndesc un fum negru-înecăcios. Aceşti oameni, care nu-şi mai pot imagina viaţa lor fără maşini, se vor gîndi prima oară la nocivitatea gazelor de eşapament doar atunci cînd ei înşişi vor ajunge în spitale, în stare gravă, din cauza smogului insuportabil. Pînă atunci nu e cazul să mizăm pe dragostea lor pentru natură. Pînă atunci nu vor sări pe biciclete şi nici pe jos nu vor merge.

Sîntem nu doar cea mai săracă ţară din Europa, ci şi, am impresia, una dintre cele mai murdare ţări din lume. Aruncăm gunoaiele alandala, şi nici să le separăm nu vrem. Avem rîuri murdare în care se scurg tot felul de zoi. Creşte vertiginos armada automobilistică ce poluează aerul capitalei. Avem păduri tot mai puţine, iar în parcurile noastre intră spălătoriile. Mergem înainte, ne dezvoltăm furtunos.
XS
SM
MD
LG