Linkuri accesibilitate

Un punct de vedere săptămînal.

În preajma Săptămânii Patimilor, Republica Moldova a fost cutremurată de știrea despre atentatul pregătit împotriva coordonatorului actualei guvernări, Vladimir Plahotniuc. Ni s-a prezentat un scenariu halucinant cu mercenari străini și complici moldoveni, cu pistoale și aruncătoare de grenade – arsenal ce trebuia să se desfășoare pe străzile Chișinăului. În fața acestui pericol s-a manifestat solidaritatea promptă a parlamentarilor puterii. Replica lor la asaltul extern asupra democrației moldovene, întruchipată de coordonatorul Plahotniuc, a fost că șase foști deputați PLDM, care s-au alăturat majorității absolute, au decis să devină membri ai Partidului Democrat. Cu alte cuvinte: voi vreți haos și destabilizare, noi venim cu o și mai mare coagulare în jurul celui al cărui nume mult timp nu putea fi rostit, iar azi a nu-l rosti înseamnă a nu înțelege nimic din esența puterii din Republica Moldova, înseamnă a pluti în vagul unor sintagme-clișeu de genul „guvernare proeuropeană”.

E greu să comentezi detaliile acestui atentat care stârnește îngrijorări, controverse, suspiciuni și ironii. Da, și ironii. Secvențele video realizate în cadrul operațiunii de filaj a atentatorilor, cu indivizi care schițau planuri de atac pe nisip, cum bine s-a observat, dădeau impresia unor ageamii. Așa încât și arestarea și încătușarea prezumptivilor asasini a semănat mai degrabă cu niște scene surprinse pe un platou de filmare.

Totuși, înaintea oricărei analize, trebuie spus că asemenea atentate, executate mai mult sau mai puțin „profesionist”, se pot întâmpla oricând: Republica Moldova a rămas o țintă a Rusiei, un poligon generos pentru orice diversiune, având în Transnistria separatistă un platou de lansare pentru toate elementele criminale din spațiul post-sovietic.

Ceea ce face credibilă, până la o probă contrarie, ipoteza unui atac terorist este faptul că în operațiunea de anihilare a grupării criminale sunt angajate două state, Moldova și Ucraina, mai multe persoane și instituții, de aceea, Vladimir Plahotniuc, cu anti-ratingul său devastator de peste 90%, riscă să se facă și mai detestat de moldoveni dacă această poveste horror se va dovedi o înscenare.

Răufăcătorii fiind prinși, justiția moldoveană, putem fi siguri, își va face datoria „cu onestitate și competență”. Va fi chiar o demonstrație de eficiență pentru toată lumea: pentru grupările criminale din Rusia, conectate la serviciile secrete, pentru socialiștii lui Dodon, pentru opoziția proeuropeană și anti-oligarhică de la Chișinău și, nu în ultimul rând, pentru aliații noștri occidentali. Dar nu cred că vom avea un proces judiciar cu ușile deschise. Vor fi invocate, ca de obicei, considerente de securitate, blocându-se scurgerea unor detalii incomode și relații „nepotrivite” din trecutul corporației politice care domină în Republica Moldova.

Cea mai clară dovadă că avem o justiție aservită o reprezintă nebuloasa în care este ținut dosarul 7 aprilie 2009, de la care au trecut, iată, opt ani, pretinsa „tentativă de lovitură de stat”, cum au fost calificate violențele de atunci de către ciracii lui Voronin. Deși există multe probe și piste de investigație, nimeni nu a vrut să meargă până la capăt. Toate comisiile parlamentare și persoanele implicate în cercetarea evenimentelor au sfârșit prin a se atașa într-o formă sau alta de Partidul Democrat, anunțându-ne pe un ton sibilinic că nu se poate face nimic: „adevărul e dincolo de noi”, exact ca în „Dosarele X”. Așa s-a pricopsit Republica Moldova, aidoma altor state, cu un mister criminal fondator pentru „noua” democrație de după 2009.

Vinovații n-au fost pedepsiți, ofițerii și judecătorii care au participat la reprimarea tinerilor protestatari au fost scoși basma acurată. Mai mult, o investigație de presă constata că mai toți actorii principali cu funcții de răspundere în MAI și în alte structuri de stat în 2009 se regăsesc azi în posturi înalte sau în serviciul privat al fruntașilor PD. Acest fapt confirmă indirect că „lovitura de stat” din aprilie 2009, cu sau fără voia orchestratorilor, a servit în proporție covârșitoare actualei guvernări.

Capturarea statului, concentrarea puterii în mâinile unei singure persoane expune Republica Moldova unor uriașe pericole externe. Obișnuite să acționeze doar la indicațiile unui centru ocult de putere, instituțiile statului ar putea rămâne fără busolă în cazul în care un atentat terorist, precum cel amintit, s-ar solda cu succes. Primii care ar fi în situația să profite de un dereglaj major la vârful puterii ar fi forțele prorusești din Moldova, în frunte cu Dodon. Am surprins, de altfel, pe rețelele de socializare un asemenea exercițiu de imaginație care îndeamnă la prudență, temperând numeroasele comentarii zeflemitoare și mesaje în doi peri pe care le-a stârnit în mediul online știrea privind atentatul împotriva coordonatorului.

Nimeni nu vrea asasinate în Republica Moldova, nimeni nu vrea o criză care să invite Estul la o destabilizare de proporții la noi – firește, cu excepția inamicilor cauzei proeuropene –, dar am impresia că regimul de la Chișinău împinge lucrurile tocmai spre acest deznodământ, întrucât nu acceptă să funcționeze în conformitate cu legea și normele democratice. Or, ce altceva dacă nu violare a normelor de conduită democratică reprezintă schimbarea legii electorale prin racolarea deputaților în Parlament? În pofida protestelor societății civile și a partidelor de Opoziție (mai puțin PSRM), în pofida criticilor formulate de partenerii noștri occidentali, acest veritabil atac asupra sistemului parlamentar moldovean continuă. De parcă cei care cumpără deputații cu ghiotura și susțin o agresivă campanie de promovare a votului uninominal – difuzată, vorba unui mucalit, „până și din frigidere, pubele și fiere de călcat” – ar da o ultimă bătălie, de parcă și-ar juca libertatea amenințată de viitoarele alegeri.

Această ofensivă împotriva democrației e însoțită și de alte manevre, cum este anularea imunității deputaților – măsură gândită împotriva adversarilor politici, afirmă experții avizați –, și de proiectul de lege, votat, la fel, în prima lectură, de a folosi armata națională pentru dispersarea contestatarilor din stradă ai puterii.

Înrolarea deputaților neafiliați sub stindardul PD transmite un mesaj cetățenilor RM: să fie solidari cu guvernanții, uniți în fața agresiunii rusești care își desfășoară în Moldova propriul război hibrid, având un președinte pro-rus și numeroși alegători cu dispoziții pro-Putin, instigați de posturile TV de propagandă, ca și de tot felul de comentatori afiliați PSRM care reacționează automat la orice știre sau articol de presă ce afectează interesele rusești în Republica Moldova sau imaginea de „pacificator” a Rusiei pe plan internațional.

Majoritatea observatorilor scenei politice sunt de părere că atentatul terorist împiedicat de organele de drept din Moldova și din Ucraina servește, în ultimă analiză, intereselor coordonatorului de la Chișinău, pentru că-l ajută să se victimizeze în fața Occidentului, să-și susțină faima de luptător împotriva corupției și a mafiilor din spațiul ex-sovietic. Actuala putere însă ar trebui să aibă grijă să nu pățească aidoma personajului din fabula „Petrică și lupul”: când va veni adevăratul pericol, să nu mai fie nimeni care să vrea să-și pună pielea pentru ea, căci toată lumea va acționa după principiul: scapă cine poate.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG