Linkuri accesibilitate

7 aprilie 2009. Speranțe, dezamăgiri, viitor (VIDEO)


Natalia Morari în dialog cu Stefan Gligor de la CPR Moldova și Mihail Sirkeli, directorul Piligrim-Demo. Emisiune în limba rusă.

Natalia Morari

Natalia Morari

Vă salut pe undele postului de radio Europa Liberă. Sunt Natalia Morari și ascultați emisiunea „Punct și de la capăt”. Au trecut exact opt ani de la evenimentele din 7 aprilie 2009. Atunci generația tânără, plină de speranțe, a ieșit în stradă, încercând să spună că nu este de acord cu sistemul vechi. Dar, cum se spune, de ce aţi fugit, de aceea n-aţi scăpat. De ce n-am scăpat noi, generația anilor 2000, care a protestat atunci, în aprilie 2009, și cum privim astăzi acele evenimente – despre toate astea vorbim în studioul nostru cu oaspeții mei de azi. Este Ștefan Gligor, avocat, directorul de programe al Centrului pentru Politici și Reforme. Bună ziua, bine ați venit la Europa Liberă.

Ștefan Gligor: „Bună ziua!”

Europa Liberă: Îl salut și pe directorul Piligrim-Demo, Mihail Sirkeli. Bună ziua, bine ați venit la Europa Liberă.

Mihail Sirkeli: „Bună ziua!”

Europa Liberă: Au trecut cei opt ani de la 7 aprilie 2009. În acești opt ani s-au întâmplat multe. Ambii, ca și mine, într-un anumit sens faceți parte din generația „7 aprilie 2009”. Cu toții am fost atunci tineri, cu toții credeam atunci că, iată-iată, vor veni schimbările mult aşteptate, însă după acești opt ani, Parlamentul în prima lectură votează proiectul de lege care permite utilizarea armatei naționale, de exemplu, împotriva oamenilor. Pot să aduc încă multe alte exemple a ceea ce s-a mai întâmplat în acești opt ani. De fapt, ce a fost aceasta, domnule Gligor? Și cum s-a întâmplat că generația noastră a ratat?

Ștefan Gligor: „Generația noastră a reușit totul în 2009. Problema însă e că ea a fost minţită. În realitate, acea generație de politicieni care a venit la putere în 2009-2010 a imitat faptul că a împărtășit valorile generației noastre. Acoperindu-se cu lozinca integrării europene, acești oameni urmăreau îmbogățirea personală și crearea unei verticale de putere. Am înțeles aceasta deja către sfârșitul anului 2010, începutul lui 2011. În acest sens, mă aflam pe atunci într-o singurătate și izolare absolută, deoarece toți erau…”

Europa Liberă: Entuziasmați.

Ștefan Gligor: „…Entuziasmați de faptul că noi urmăm calea integrării europene. Însă, activând pe atunci în calitate de jurist, iar apoi și în calitate de avocat, vedeam ce se întâmplă în realitate în sistemul de justiție, în sectorul public, vedeam cum ministerele noastre încurajează și dezvoltă acele scheme care înfloreau în perioada regimului comunist, vedeam cum continuă controlul asupra justiției și acest fapt a fost reflectat în evaluările internaționale efectuate de către diferite organizații. Ca să fie clar tuturor, către 2017 Republica Moldova, conform estimărilor efectuate de către Forumul Economic Mondial, ocupă locul 133 din 138 după gradul de independență a sistemului de justiție. O spun ca să nu mai fie...”

Europa Liberă: Întrebări.

Ștefan Gligor: „…Alte posibilități pentru speculații. Toată lumea înțelege ce s-a întâmplat. Și în clasamentul general noi, dacă nu greșesc, am căzut de pe locul 82 sau 84 la locul 100. Doar într-un an. În pofida noii, așa numite, Legi cu privire la Procuratură, în pofida reorganizării sistemului de justiție, în pofida micșorării numărului de instanțe de judecată de la 42 la 15 etc. În pofida acestei aberaţii care ni se aruncă ca praful în ochi”.

Europa Liberă: Un final frumos al celor opt ani de după 7 aprilie 2009.

Ștefan Gligor: „Opt ani pierduți. Și guvernarea într-atât de mult se teme acum de cetățenii ei, de furia lor, deoarece lumea înțelege că oricât ai povesti de pe ecranele televizoarelor despre cât de frumos trăim, cât de frumos ne dezvoltăm – nu știu ce se dezvoltă la noi, mi-ar fi greu să dau un exemplu despre ce se dezvoltă la noi în afara procentului demografic și a numărului de oameni care pleacă din această țară. Acești conducători, guvernarea noastră, nu au găsit nimic mai bun decât să voteze de 7 aprilie această lege care, de fapt, legalizează participarea armatei naționale la asigurarea ordinii publice”.

Europa Liberă: Vă propun să discutăm despre această lege într-o emisiune separată, deoarece aceasta într-adevăr merită o atenție deosebită.

Ștefan Gligor: „De fapt, este un fel de punct pe «i» la final de această perioadă de opt ani...”

Europa Liberă: Dar nu ți se pare că în ajun de 7 aprilie este un fel de batjocură?

Ștefan Gligor: „Cred că este expresia fricii și oamenii care ne privesc trebuie să înțeleagă că guvernarea o face în urma unui calcul și nu o face doar pentru că vrea să-și bată joc de cineva. Ea o face dintr-un calcul pur matematic și o face mereu din timp. Acești oameni știu ce fac. Noi trebuie să înțelegem acest fapt”.

Europa Liberă: Despre ce înseamnă scoaterea armatei împotriva poporului vom vorbi puțin mai târziu. Aș vrea să aflu părerea ta, Mihail. Ce putem spune despre generația noastră din punctul de vedere al evoluției sau al involuției evenimentelor de după aprilie 2009? Am pierdut? Sau pur și simplu nu am câștigat? Suntem o generație pierdută? De ce nu ne-a reușit? Sau a reușit, dar nu nouă?

Mihail Sirkeli: „Da, a reușit, însă nu nouă. Această generație a încercat să se afirme în 2009 și aceasta a fost un răspuns la întrebarea sau la încercarea guvernării de atunci să zică: băieți, noi vrem ceva mai mult decât opt ani. Și generația tânără a ieșit și a zis: nu, băieți, noi nu vrem să guvernați mai mult de opt ani, deoarece...”

Europa Liberă: E prea mult…

Mihail Sirkeli: „…Da, deoarece această perspectivă nu ne mai convine. Însă am descoperit că acei băieți care au venit astăzi la putere, au fost generația anilor ’90. Și, deoarece vorbim despre generații, putem introduce acest termen nou. Este generația anilor ’90 care s-a format în acei ani îndepărtați...

Europa Liberă: De bandiți.

Mihail Sirkeli: „…De bandiți și în a doua jumătate a anilor ’80 sălbatici. Această generație este îmbibată de acel romantism hoțesc. Și dacă înainte ei făceau racket, storceau de bani magazinele și tarabele, atunci astăzi ei storc de bani statul întreg. Deci, ei au înțeles că nu are rost să storci de bani tarabe mici, dacă poți să te alipești la bugetul de stat și să acaparezi absolut toate instituțiile de stat. Este mai simplu. Și pe 7 aprilie, de fapt, nu a avut loc niciun fel de ciocnire de generații, deoarece la acel moment acea generație a anilor ’90 deja s-a implantat la putere”.

Europa Liberă: Bineînțeles, era clar că generația anilor 2000 care protestează în stradă încă nu putea să vină la putere, deoarece era prea tânără...

Mihail Sirkeli: „Ea nu poate să preia puterea, pur și simplu...”

Europa Liberă: …Au fost tineri de 20, cel mult 30 de ani, cred că și mai tineri. Însă apare întrebarea: generația anilor ’90 care guvernează acum, face tot posibilul ca generația anilor 2000 să nu vină la putere. Este și sistemul uninominal, iar acum și proiectul de lege privind folosirea armatei naționale împotriva poporului...

Mihail Sirkeli: „Și aici, iarăși, dacă în anul 2009 generația 7 aprilie a ieșit și a zis: «Băieți, noi nu mai vrem ca voi să rămâneți la putere încă timp de opt ani sau și mai mult», atunci astăzi totul s-a întors ca un bumerang: astăzi generația anilor ’90 prin toate aceste schimbări ne dă de înțeles foarte clar că ea are de gând să rămână la putere mult mai mult...”

Europa Liberă: …Mai mult de 8 ani.

Mihail Sirkeli: „Este o aluzie foarte serioasă că, băieți, noi nu avem de gând să plecăm. Și aici trebuie de analizat, de ce ei nu au de gând să plece. Deoarece, cred, Republica Moldova a nimerit în capcana acelei situații în care a existat un singur grup de oameni. Adică, peste tot se auzeau păreri că dacă acești oameni vor pleca, ei vor pierde totul, poate chiar și libertatea”.

Europa Liberă: În primul rând, siguranța.

Mihail Sirkeli: „Da. De aceea, ei au devenit captivii acestei situații, datorită faptului că ei au câștigat ceea ce au câștigat, poate nu neapărat pe cale legitimă...”

Ștefan Gligor: „Și încă câte au câștigat ei...”

Mihail Sirkeli: „…Da, deci, ei singuri au devenit captiviii acestei situații și au luat în captivitate, de fapt, o țară întreagă. Noi, și generația 7 aprilie, am devenit captivii acestei situații. Dar ce a făcut generația 7 aprilie pentru a se opune acestei situații? Dacă vom analiza, cred că situația va fi...”

Europa Liberă: Această generație aproape în întregime a plecat din țară.

Mihail Sirkeli: „…A plecat din țară. Și tot. Și aceasta, în principiu, este o mare problemă, deoarece în loc să lupte și să-și câștige terenul, cea mai ușoară cale pe care ea și-a găsit-o, a fost, pur și simplu, să-și strângă valizele și să plece. A plecat majoritatea. Și aici, de fapt, această integrare europeană...”

Europa Liberă: Spre bucuria generației anilor ’90...

Mihail Sirkeli: „Și această integrare europeană sau așa-numitele rezultate pozitive ale acestor opt ani ale integrării europene, între care regimul liberalizat de vize, ne-a jucat festa, deoarece a oferit generației 7 aprilie posibilitatea să plece din țară. Și această generație a și plecat. Iar acum în țară nu există suficientă masă critică a generației 7 aprilie pentru a-și recâștiga terenul în viața politică și economică. Acest teren este în totalitate acaparat de generația anilor ’90”.

Europa Liberă: Însă apare întrebarea: această generație, despre care vorbim, „generația anilor 2000 sau 7 aprilie”, ea, în general, mai vrea să-și recâștige ceva? Sau lumea într-atât s-a decepționat, încât vrea să fie oriunde, numai nu în politică, oriunde, numai nu în Republica Moldova? Ce-și dorește această generație, Ștefan? Tu cum o simți?

Ștefan Gligor: „La drept vorbind, trebuie să ținem cont de faptul că discutăm despre un segment foarte mare de oameni. Noi nu vorbim despre un grup mic de 100-200 de persoane. Vorbim despre mii, zeci de mii de oameni. Și acest proces de vot cu buletinul nu a mers din prima. Acesta a început să funcționeze treptat, deoarece în viață destul de rar se întâmplă schimbări radicale...”

Mihail Sirkeli: „…Brusc”.

Europa Liberă: Desigur.

Ștefan Gligor: „…Nici conștientizarea anumitor factori. Această generație s-a manifestat încă o dată în 2014, când guvernarea a impus societății alegerea geopolitică, a indus această problemă artificială, acea frică față de granițele de est în opoziție cu valorile occidentale. Și această generație iarăși s-a manifestat, iarăși a dat un credit de încredere. Deși, țin minte, cum lumea spunea atunci: „Mi-i greață de partidele politice, însă eu simt datoria mea de cetățean și trebuie să votez încă o dată, deoarece noi nu mai avem alternativă. Deci, acum acele rămășițe ale „generației 7 aprilie” care încă mai sunt în țară trebuie să-și găsească o alternativă”.

Europa Liberă: Cu alte cuvinte, să o creeze?

Ștefan Gligor: „Exact. Orice perioadă de criză ne oferă lecții. Problema noastră nu constă în faptul că avem puține lecții, ci în faptul că le învățăm prost. Iar lecția este că atunci când așa numita elită politică, pe care noi, de fapt, nu o avem...”

Mihail Sirkeli: „Avem ceea ce avem”.

Ștefan Gligor: „Este ceea ce noi convențional o numim drept elită politică. Dacă nu ești mulțumit de acești oameni, dacă ei te-au trădat timp de opt ani, iar apoi încă opt ani după 2009, înseamnă că tu personal trebuie să iei anumite decizii. Și să nu delegi responsabilitatea pentru acest stat altcuiva, ci în limitele competenței tale, ale conștiinței și ale responsabilității tale de cetățean să-ți asumi o anumită inițiativă. Iar dacă nu ești mulțumit de acele opțiuni pe care ți le oferă această societate, această generație a anilor ’80 sălbatici...”

Europa Liberă: Vorbești deja ca un politician...

Ștefan Gligor: „Acum vorbesc ca un analist, deoarece...”

Europa Liberă: Bine, dar tu, ca un reprezentant al acestei generații, ești gata să participi în acest proces?

Ștefan Gligor: „Eu mereu am făcut parte din acest proces. Am făcut-o din 2001 când am devenit cofondatorul partidului anticomunist, al Partidului Social-Liberal din Republica Moldova care ulterior s-a împărțit în două tabere. O parte din el, din păcate, a plecat la Partidul Democrat, iar cealaltă parte a devenit cofondatoare a Partidului Liberal-Democrat care pe atunci era prezidată de Vladimir Filat. Eu nu m-am alipit nici la una, nici la alta, deoarece nu am crezut nici în proiectul de stânga, nici în cel de centru-dreapta, PLDM. Eu simțeam că în aceste formațiuni se trișează, reieșind din analiza specificului liderilor acestor partide. Și nu am crezut nici într-un proiect, nici în altul. Mai târziu, când a apărut un alt proiect, cel pe care îl conduce Maia Sandu, eu am ajutat, în măsura posibilităților, la crearea structurilor în teritoriu, la înregistrarea datelor. Însă astăzi nu mai fac parte nici din acest proiect, deoarece și acolo sunt niște nuanțe...”

Europa Liberă: Am înțeles. Deci, la moment, nu există acea alternativă la care ai fi gata să te alipești, însă ești gata să participi la viața ei.

Ștefan Gligor: „Fie că ea există, însă cu anumite condiții. Vreau să văd anumite lucruri în activitatea partidelor politice, care nu sunt lucruri de șablon în această țară... Aș vrea să văd partidele politice care nu se comportă ca și predecesorii lor, dorind să obțină un alt rezultat”.

Europa Liberă: Vreau să spun că însuși faptul că după cei opt ani de zile, „generația 7 aprilie 2009” vorbește despre necesitatea creării unei alternative în baza altor condiții, nu este un rezultat rău. Mihail, cum crezi, generația noastră, cea pe care noi o numim „generația anilor 2000”, acum are vreo misiune? A fi sau a nu fi, a trăi în această țară sau a nu trăi? Noi trebuie să oprim ceea ce se întâmplă acum, ceea ce face acum generația anilor ’90? Și cum trebuie să încercăm să o facem?

Mihail Sirkeli: „Trebuie să fim conștienți de faptul că în scurt timp generația noastră va veni la putere. Aceasta se va întâmpla oricum, peste zece sau cincizeci de ani...”

Ștefan Gligor: „Aceasta va fi deja generația noastră, următoarea generație”.

Europa Liberă: Cred că în 10 ani aceasta într-adevăr va fi generația noastră.

Ștefan Gligor: „Mai curând, peste 20 de ani...”

Mihail Sirkeli: „Deci, oamenii care s-au născut în anii ’80 și la începutul anilor 90’ vor începe să ocupe posturile-cheie în acest stat. Dar apare întrebarea: ce calitate vor avea ei”.

Europa Liberă: Dar putem vorbi acum despre o diferență radicală dintre generația 2000, a celor care s-au născut în anii ’80, care au protestat, inclusiv în aprilie 2009, pe de o parte, și generația anilor ’90, pe de alta? Putem spera că vor veni alți băieți care împărtășesc cu totul alte valori, pentru care lovelele nu reprezintă valoare de bază și care nu doresc să controleze absolut totul. Noi putem să vorbim despre aceasta sau generația anilor ’90 va face totul pentru a infecta atât de mult sistemul, încât în el să intre doar cei care seamănă cu ei, chiar și mai tineri?

Mihail Sirkeli: „Orice sistem, orice regim îi pregătește pe acei care se potrivesc acestora. Dar ce se va întâmpla, dacă noi nu vom recâștiga terenul? Aceasta deja nu este problema generațiilor. Adică, în orice generație există o oaie râioasă, există oameni care cred în anumite idealuri și cei care nu cred în niciun fel de ideal. Există oameni care cred în idealul banilor și acei care cred în asemenea idealuri ca democrație, drepturi ale omului etc. Clar că generația anilor ’90, cel puțin cei care guvernează, nu crede în idelurile democrației și ale drepturilor omnului. Ei cred în idealul banilor”.

Europa Liberă: Banii vor învinge răul – iată lozinca lor.

Mihail Sirkeli: „Da, va învinge răul. Fără îndoială, ei își adună în jurul lor băiați din generația anilor 2000 care, la fel ca și ei, cred în aceste idealuri. Însă problema nu este atât a generațiilor, cât despre faptul dacă în generația noastră există oameni care cred în idealurile drepturilor umane și ale democrației și dacă ei vor putea să recâștige acest teren”.

Europa Liberă: Cred că ei există. Problema însă este dacă ei o vor putea face.

Mihail Sirkeli: „Acum mă voi întoarce la ceea ce spunea Ștefan. În general, din păcate, în Republica Moldova opțiunea de a pleca mereu era pe primul plan. Dacă vă amintiți anii ’90 când în toată țara, inclusiv în Găgăuzia, prima opțiune era să câștigi bani și să pleci în Italia. Opțiunea de a pleca exista mereu, pur și simplu, cu timpul aceasta a devenit una de bază și fără vreo alternativă. Eu deja am mai spus odată într-o emisiune că problema acestei țări este că noi deocamdată nu am învățat să ne asumăm responsabilitatea individuală pentru viața noastră, pentru familiile noastre, nu am învățat să ne asumăm responsabilitatea colectivă pentru soarta acestei țări. Uitați-vă ce se întâmplă cu scările din blocurile noastre. Un exemplu elementar: oamenii nu pot să se unească în asociații de locatari pentru a repara și a mătura scara blocului său. Mai vreți ca acești oameni să se unească pentru a rezolva problemele și soarta țării?”

Ștefan Gligor: „E adevărat”.

Mihail Sirkeli: „…Aici ne scapă foarte mult activitatea educațională cu generația tânără care ne urmează. Dacă în perioada sovietică școala avea cele două funcții – cea educativă și formativă, iar Uniunea Sovietică avea grijă să educe generația nouă de tineri care crede în idealurile comunismului și ale socialismului, atunci astăzi școala, în general, nu mai realizează nicio funcție educativă”.

Ștefan Gligor: „Ea și cu funcția formativă se discurcă cu greu”.

Mihail Sirkeli: „Bine, sunt de acord, însă școala trebuie să realizeze și funcția educativă. Și dacă dorim ca după noi să vină o generație care să fie gata să-și asume responsabilitatea pentru această țară, să-și asume responsabilitatea colectivă, atunci trebuie cumva să dezvoltăm această abilitate pe care deocamdată nu ne-o putem dezvolta nici nouă”.

Ștefan Gligor: „Școala aparține statului. Ea este o instituție de stat...”

Mihail Sirkeli: „Nu, ea este o instituție socială”.

Ștefan Gligor: „…Socială, dar care se supune statului. Și problema este, care valori va promova această insituție...”

Mihail Sirkeli: „Da, ea nu promovează niciun fel de valori”.

Ștefan Gligor: „Adevărat. Deci, la momentul dat aș prefera să rămână tot așa, deoarece dacă ei vor începe să promoveze valorile Partidului Democrat în școlile noastre, în rândurile populației...”

Europa Liberă: Iar ei deja practic o și fac.

Ștefan Gligor: „Da, de fapt, ei deja o fac. Sunt de acord cu felul în care este pusă întrebarea...”

Europa Liberă: Ștefan, aș vrea să mai adaug ceva care mi se pare foarte importat în acest context. Chiar astăzi am vorbit cu un cunoscut. Fiica lui, elevă în clasa a 12-a într-un liceu din capitală, împreună cu colegii ei, a fost chemată în sala de festivități și impusă să semneze pentru inițiativa privind sistemul uninominal. Nu pot da numele acestui liceu, deoarece nu-mi aparține decizia și nu sunt un părinte, dar este vorba despre o persoană foarte cunoscută, un jurnalist din Republica Moldova. Fiica lui astăzi, vineri, a semnat. Se impune, se verifică, dacă semnezi sau nu. Înțelegeţi care este gradul de dependență a unui licean de învățătorul său, care va decide ce notă vei lua la BAC, dacă vei intra la facultate fără taxă sau dacă vei avea o notă suficientă pentru a pleca peste hotare. Iată un exemplu. Aș vrea să mă întorc puțin la simbolismul sau tragismul zilei de 7 aprilie 2009. După 8 ani, în ajunul acestei dăți, Parlamentul votează în prima lectură proiectul de lege (voi cita din NewMaker) care permite folosirea armatei naționale pentru înăbușirea dezordinii publice. Citez: „Armata națională va putea fi folosită pentru înăbușirea protestelor violente în masă sau pentru apărarea de atacuri asupra clădirilor, încăperilor sau mijloacelor de transport indiferent de apartenența lor”. Din câte înțeleg, clădirile particulare, la fel, intră în această categorie. „Aceasta prevede proiectul de lege cu privire la regimul de înarmare adoptat de către Parlament în prima lectură pe data de 6 aprilie. Documentul a fost criticat de opoziție. Opozanții modificărilor afirmă că o astfel de formulare va duce Moldova în zona autoritarismului”. Întrebarea mea nu este despre autoritarism. Mă întreb, de ce să faci această anume în ajunul zilei de 7 aprilie. Ceva timp în urmă ei chiar au introdus și sărbătoarea națională – Ziua Libertății Naționale sau ceva de felul acesta. Ei toți ieșeau în piață, vorbeau despre faptul că datorită acestei zile Moldova s-a eliberat de cătușele comunismului, având în vedere Partidul Comuniștilor. Și iată, după 8 ani, ei adoptă un astfel de proiect de lege în prima lectură. În general, despre ce este vorba? Este un mesaj clar nouă, societății sau este o încercare de autoapărare? Mihail?

Mihail Sirkeli: „Se include instinctul de autoapărare. Adică, este clar că protestele din 2014-2015 nu că au fost înăbușite. Pur și simplu, jucând pe anumite contoroverse între opoziția de dreapta și de stânga, guvernarea a reușit cumva să înăbuşe aceste proteste. Însă lumea înţelege foarte bine că mișcarea de protest ca atare nu s-a încheiat, că ea poate să se renască în doi-trei ani și atunci nu va mai fi posibilitatea de ajuca pe controverse. Sau ei nu vor astfel să riște. Atunci ei trebuie deja să folosească forța, armata pentru a înăbuși protestele.

Europa Liberă: Dar aceasta nu prea corespunde spiritului valorilor europene. Cum o vor explica ei aceasta partenerilor europeni?

Mihail Sirkeli: „În deschiderea acestei emisiuni dumneavoastră sau Ștefan a zis că suntem îndopați cu geopolitică, că toată retorica se îndreaptă spre geopolitică”.

Europa Liberă: Mai ales că acum aceasta este comod de făcut. Avem un președinte prorus. Și pe această opoziție dintre o guvernare proeuropeană și un președinte prorus la noi și se desfășoară toată lupta.

Mihail Sirkeli: „Cred că politica globală a devenit una geopolitică și, în principiu, valorile liberale dispar câte puțin chiar și din politica globală. Și, să zicem, Uniunii Europene deja nu-i mai arde de Republica Moldova, deoarece acolo sunt o mulțime de probleme interne. Vedeți ce s-a întâmplat cu alegerile prezidențiale în Statele Unite, unde la putere a venit o persoană care nu prea împărtășește valorile liberale. De aceea, valorile liberale câte puțin rămân în trecut. Cred că ele vor reveni, iarăși vor deveni valori, însă pentru aceasta este nevoie de timp. Și în locul lor a venit retorică geopolitică în sensul global al acestui cuvânt. De aceea, băieții care astăzi guvernează țara, se folosesc de situație...”

Europa Liberă: Ei înțeleg că europenilor nu le arde de Republica Moldova, de aceea ei o vor înghiți, nu vor observa nimic și nici nu vor protesta.

Mihail Sirkeli: „În această situație, cred, noi suntem lăsați în voia noastră. Și de aceea trebuie să căutăm posibilități și să ne inspirăm pentru protejarea valorilor liberale în interiorul țării, între acei care împărtășesc aceste valori”.

Europa Liberă: Salvarea celor ca se îneacă este treaba celor care se îneacă. Ștefan, în calitate de jurist, poți explica ce înseamnă aceste proiect de lege? În cele mai simple cuvinte.

Ștefan Gligor: „E simplu. Posibilitatea unei mișcări protestatare, organizate de una, două sau trei partide este limitată de resurse și de platformele acestor partide, în timp ce un protest civic, protesul social nu este limitat. Și exemplul României a demonstrat acest lucru. Acești oameni se tem foarte mult nu atât de protestele politice, organizate de partide politice. Ei se tem de acele proteste care au avut loc ieri sau alaltăieri, orgnizate de profesori, de cetățenii simpli. Lumea a început să iasă la proteste nu la chemarea anumitor partide politice, care pot discredita proiectul de protest, asociindu-l cu politica...”

Europa Liberă: Desigur: lovește în liderul mișcării și discreditezi tot protestul.

Ștefan Gligor: „Exact. Și mai multă lume zice că nu este nevoie. România a demonstrat că protestul care pornește de la convingeri, care constă în apărarea valorilor și viziunilor tale în calitate de cetățean, este mult mai puternic. Și ei înțeleg că în Moldova, care este un stat polițienesc, un stat al structurilor de forță, poliția nu va fi de ajuns pentru a controla acest proces, că ea va fi slabă împotriva unui protest civic comparabil cu cel din România care se opune fărădelegii, sărăciei economice, stagnării, minciunii pe care ne oferă marea majoritate a canalurilor mass-media.

Europa Liberă: Bine, dar în ce condiții, în care circumstanțe ei pot folosi armata? Măcar aproximativ.

Ștefan Gligor: „Ei au introdus în această lege articolul 18. Această lege a fost votată în prima lectură. Ea, bineînțeles, încă nu a intrat în vigoare. Va avea loc cea de-a doua lectură care înseamnă discutarea unor detalii tehnice. Și acum este foarte important ca societatea noastră civilă să facă presiuni posibile asupra Parlamentului pentru a exclude definitiv acest articol”.

Europa Liberă: Ce înseamnă acest articol pentru noi?

Ștefan Gligor: „Acest articol spune că armata Republicii Moldova, folosind mijloacele speciale și un echipament special, cu excepția armelor de foc, cum o face și poliția în timpul neregulilor sociale...”

Europa Liberă: Adică, scuturi, bâte, gaz lacrimogen...

Ștefan Gligor: „…Puştile de apă etc. – totul ce poate fi calificat drept mijloace speciale”.

Europa Liberă: Tot ce protestatarii, de fapt, au văzut deja anul trecut, pe 24 aprilie.

Ștefan Gligor: „Da, totul ce cade sub definiția juridică a mijloacelor speciale, poate fi utilizat împotriva oamenilor care încalcă ordinea publică. Iar ordinea publică înseamnă litera legii...”

Europa Liberă: Articolul 18.

Ștefan Gligor: „Da. Încalcă ordinea publică. Dar ei mai pot folosi armata pentru apărarea clădirilor, a construcțiilor, a oricăror altor obiecte imobile, indiferent de apartenența lor...”

Europa Liberă: Deci, nu neapărat cele de stat.

Ștefan Gligor: „Exact. Se au în vedere și obiectele imobile particulare”.

Europa Liberă: Doar o clipă, Ștefane, am o întrebare concretă. De exemplu, noi trei ieșim, cumpărăm berea, o bem, să zicem, pe strada Bulgară, în fața casei...

Ștefan Gligor: „…Îi deranjăm pe trecători. Este un act de huliganism...”

Europa Liberă: Împotriva noastră poate fi folosită armata, dacă noi încălcăm ordinea publică sau, dimpotrivă, ne îndreptăm spre strada Cantemir?

Ștefan Gligor: „Conform articolului 18, alineatul a) sau b), ei au dreptul să folosească armata”.

Europa Liberă: Împotriva noastră, a celor trei. Deci, dacă noi trei încălcăm ordinea publică...

Ștefan Gligor: „Articolul despre huliganism din Codul penal spune că în cazul unor acte de huliganism are loc încălcarea ordinii publice în locurile publice, de exemplu, în parc, în stradă sau în magazin, oriunde, oricâte persoane ar fi...”

Europa Liberă: De exemplu, oamenii au blocat în Găgăuzia autostrada națională. Cinci oameni au ieșit și au blocat autostrada națională. Aceasta este încălcarea ordinii publice?

Ștefan Gligor: „Da, aceasta poate fi calificat drept încălcarea ordinii publice”.

Europa Liberă: Împotriva lor poate fi folosită armata?

Ștefan Gligor: „Da. De asemenea, mai poate fi, probabil, evocat articolul despre samovolnicie. Dar, în principiu, cine în țara noastră, conform atribuțiilor funcționale, trebuie să se opună și să neutralizeze încălcările ordinii publice? Este poliția. Dacă cineva comite un act de huliganism, vine poliția, documentează, reține, trimite documentele, să zicem, la Procuratură, dacă acolo se conține un element de crimă, dacă acel act poate fi calificat conform codului administrativ sau cel penal etc. Mai mult, de aici reiese că armata împarte funcția asigurării ordinii publice împreună cu poliția! Adică, noi nu mai suntem, pur și simplu, un stat polițienesc, ci un stat militarizat”.

Europa Liberă: Trebuie să trecem la concluzii. Iată și un cadou de 7 aprilie 2017...

Ștefan Gligor: „Este foarte cinic”.

Europa Liberă: …După 8 ani de la acele evenimente. Este cinic și, cred, foarte simbolic. Nu știu, dacă ei au dat vreun sens ascuns acestui proiect de lege, votându-l în prima lectură anume pe 6 aprilie, în ajun de 7 aprilie, nu știu, dacă a fost o coincidență, deși nu cred în astfel de coincidențe…

Ștefan Gligor: „Cred că ei se pregătesc pentru schimbarea sistemului electoral. Și ei foarte mult au nevoie de această lege”.

Europa Liberă: Da, și ei îşi fac griji în legătură cu protestele. Bine, să facem totalurile. Pentru voi ca reprezentanți ai generației 2000 pentru care evenimentele din aprilie 2009...

Moldova, Mihail Sirkeli, directorul Piligrim-Demo

Moldova, Mihail Sirkeli, directorul Piligrim-Demo

Mihail Sirkeli: „O speranță...”

Europa Liberă: ...Au fost o încercare de a schimba sistemul vechi, o mare speranță, ce înseamnă pentru voi astrăzi 7 aprilie, dacă e să ne uităm înapoi?

Mihail Sirkeli: „Este ziua unor speranțe nerealizate. În principiu, a fost prima încercare care nu a reușit și rezultatele ei, după 8 ani, au dus la faptul că situația a devenit și mai proastă. Dacă în perioada de guvernare a lui Voronin am avut un fel de regim autoritar, dacă putem folosi o astfel de formulă, atunci astăzi, reieșind din acea lege care a fost votată în prima lectură, noi deja devenim un stat militarist. Armatei i se atribuie funcția de asigurare a ordinii publice. Cred că aceasta va duce la degradarea foarte mare a situației cu drepturile omului. Și, apropo, aceasta nu este legat doar de protestele care au avut loc în anul 2014. Uitați-vă, ce se întâmplă cu greva profesorilor. Deci, oamenii ies în stradă pentru că sunt ghidați de anumite speranțe pentru viitorul luminos sau de anumite speranțe de a apăra valorile liberale. Oamenii ies afară pentru că frigiderul le este gol”.

Europa Liberă: Ștefan, ce înseamnă 7 aprilie pentru tine.

Ștefan Gligor: „Pentru mine aceasta este o zi când societatea, lumea, inclusiv generația tânără a arătat guvernării pumnul și a zis că noi nu suntem de acord cu felul în care conduceți țara noastră, că v-a venit timpul să plecați. Problema este că noi am făcut o alegere greșită după aceasta...”

Europa Liberă: Să zicem, ne-am relaxat, am băgat acest pumn foarte repede în buzunar, iar când următoare dată a devenit clar că suntem amăgiți, noi nu am mai scos acel pumn.

Ștefan Gligor: „Corect”.

Europa Liberă: „…Pentru că au fost de-ai noștri”.

Ștefan Gligor: „Însă faptul că această lege a fost votată în prima lectură demonstrează că guvernarea se teme foarte mult că acea zi în care noi iarăși vom arăta pumnul și îi vom aminti că ei lucrează în interesele noastre și nu invers, că această zi este deja foarte aproape. Și analiștii lor o înțeleg foarte bine, deoarece ei...”

Europa Liberă: …Astfel se pregătesc…

Ștefan Gligor: „…Și pentru că ei vor apăra veniturile lor cu orice preț”.

Mihail Sirkeli: „Cum zic musulmanii: Inșallah...”

Europa Liberă: Inșallah. Așadar, generația 2000, nici nu știu dacă pot să vă felicit sau nu. Este clar că va trebui să suflecăm mânicile și să lucrăm foarte-foarte-foarte mult...

Mihail Sirkeli: „Să salahorim...”

Europa Liberă: Să salahorim. Sper foarte mult că vor mai fi cei care vor face alegerea să rămână în țară, deoarece altfel noi într-adevăr nu avem șanse. Ne vedem exact peste o lună. Toate cele bune.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG