De ce a ajuns pesimismul moldovenilor la valori maxime?

Pe scena politică din Republica Moldova par să fi rămas numai două partide cu șansă să acceadă în Parlament: Partidul Socialiștilor, cu aproape 34%, și Partidul Acțiune și Solidaritate cu aproximativ 25%. Este rezultatul celui mai nou Barometru de Opinie Publică prezentat de Institutul pentru Politici Publice. Niciun partid aflat la guvernare nu ar mai intra în viitorul Legislativ. Proaspătul sondaj de opinie relevă și faptul că astăzi 64% dintre respondenți cred că lucrurile se îndreaptă într-o direcție greșită, iar 38% - într-o direcție bună. De ce a ajuns pesimismul moldovenilor la valori maxime? Căutăm răspuns la acest sfârșit de săptămână.

Așadar, rezultatele ultimei cercetări sociologice arată, printre altele, că dintre politicieni cei mai de încredere sunt foștii rivali de campanie prezidențială, Igor Dodon și Maia Sandu, dar și că aproape un sfert dintre moldoveni nu au încredere în niciun politician. Marea majoritate a cetățenilor Republicii Moldova nu sunt mulțumiți de veniturile pe care le încasează. Peste 60% din populația țării leagă tei de curmei ca să supraviețuiască și dau vina pe politicienii care i-au dezamăgit.

La Soroca am discutat cu mai mulți trecători întâlniți ocazional în stradă despre importanța votului lor și, mai ales, despre cum vor ei să își aleagă deputații cărora să le încredințeze puterea de a conduce țara.

– „Care are putere, acela conduce. Care şi cum pot aşa conduc.”

Europa Liberă: Dar dumneavoastră le-aţi dat putere să conducă.

– „Noi mergem aşa cum ne arată.”

Europa Liberă: Aţi votat pentru cei care guvernează.

– „Noaptea s-a luat conducerea, de atât că e ţara tâlharilor.”

Europa Liberă: Şi acum trebuie să decideţi cum să alegeţi deputaţii: uninominal, pe liste de partid.

– „Ceea ce a propus Plahotniuc nu e corect.”

Europa Liberă: Dar de ce nu e corect?

– „De atât că, dacă noi vom vrea să dăm jos deputatul acela, aşteaptă jumătate de an până este rost dintr-însul.”

– „Mai niciunul nu e pentru noi. Am vrea să alegem un om pe care îl ştim noi.”

– „La puşcărie toţi.”

Europa Liberă: Cum vă daţi seama că acel pe care îl veţi alege va îndreptăţi aşteptările?

– „Încredere e puţină într-înşii în toţi.”

​Europa Liberă: Dumneavoastră, când mergeţi şi aruncaţi buletinul de vot, vă gândiţi la ceea ce va face cel pe care îl alegeţi?

– „Mă gândesc. Parcă spun din inimă că vor face, dar...”

Europa Liberă: Ce înseamnă că spun din inimă şi dumneavoastră îi credeţi?

– „Mă cam pierd, că nu ştiu cum să spun. Vorbesc vorbe goale.”

Europa Liberă: Şi dacă ei promit, şi nu îşi onorează promisiunea?

– „Dar ce să le facem? Să îi dăm la împuşcat, ori cum, dacă ei toţi aşa fac?!”

Europa Liberă: În 25 de ani trebuia de acum să ştiţi care merită, care nu merită, pe care îl alegi pentru fapte.

– „Eu am mai mulţi ani de când trăiesc pe lumea aceasta şi, dacă a făcut unul ceva, slavă lui că a făcut măcar ceva. Şi pe urmă gata, îşi umple buzunarele şi nu mai dă la nimeni.”

Europa Liberă: Şi data viitoare, în 2018 cum veţi vota?

– „Eu nu mă voi duce deloc la votare.”

Europa Liberă: Tot e rău, pentru că Moldova are nevoie de guvernare.

– „Eu ştiu că e rău, că cineva va trânti acolo voturi pentru noi, va pune în cutie un cârd.”

– „Pe toţi la puşcărie!”

Europa Liberă: Cele mai mari probleme ale Moldovei care sunt?

​– „Prima – tâlhăria, a doua – plecarea poporului din ţară. Trebuie de reînnoit toate uzinele, toate fabricile, ca lumea să aibă de lucru aici.”

Europa Liberă: Aici, la Soroca, cine vă insuflă încredere?

– „Nimeni.”

Europa Liberă: Vreţi să vă alegeţi deputatul dumneavoastră?

– „Până ce nimeni. Eu la alegeri nu mă duc. Nu am încredere în nimeni. Am ales un primar care nu a avut nimic, umbla cu pantaloni cârpiţi. Acum uitaţi-vă ce are. Toate celea are. Şi ce încredere să ai într-înşii? Categoric în nimeni.”

Europa Liberă: Dar dacă nu mergeţi să votaţi, tot nu e rezolvare de problemă.

– „Facă ce ar vrea, eu totuna plec din ţară.”

Europa Liberă: Vă gândiţi să plecaţi?

– „Da, 100%.”

Europa Liberă: Unde să mergeţi?

– „Lumea e mare.”

Europa Liberă: Şi atunci cine rămâne la Soroca, în Moldova?

– „Pensionarii. Şi vor muri de foame. Nu e dreptate la noi în ţară.”

Europa Liberă: Dar cine îşi asumă mai multă responsabilitate: cei care votează sau cei care au fost aleşi?

– „Care au fost aleşi. Dacă ştii că nu poţi face nimic pentru ţara aceasta, de ce te mai vâri? Nu trebuie, categoric.”

Europa Liberă: Care e soluţia?

– „De schimbat pe acei care au trădat o dată ţara, ei de acum nu trebuie. Şi gata.”

Europa Liberă: Cum ar trebui să fie Parlamentul, deputaţii în Parament, ca să aibă lumea încredere?

​– „Din Parlament trebuie toţi scoşi şi alţii trebuie să fie.”

Europa Liberă: Alţii cine?

– „Care să fie de nădejde. Dar aşa la noi nu va fi niciodată. Nu votez la noi în ţara aceasta. Cum să îi votezi, dacă ei tot fură?!”

Europa Liberă: Trebuie să-i găsiţi pe aceia care nu fură.

– „Dacă aş fi Vanga să ştiu cine fură şi cine nu fură... Eu am doi copii, dar de lucru nu am. I-am scris lui Dodon.”

Europa Liberă: Dar de ce i-aţi scris domnului preşedinte?

– „Umblam când trebuia ales cu dânsul, umblam prin toate satele, oraşele. Şi acum, când i-am scris, a zis: „Nu”. A zis că a scos deporturile, iată, nu au scos deporturile. Numai să amăgească lumea.”

Europa Liberă: Dacă dumneavoastră aţi fi deputat în Parlament, ce aţi face ca să nu fie lumea dezamăgită?

– „Să spun drept, tot aşa va fi, ca dânşii. Ei, când văd bani mulţi, îşi pierd minţile. E şi normal. Eu tot iubesc banii. Eu, când văd bani mulţi, tot nu fac ce trebuie, cu totul altceva fac.”

Europa Liberă: Şi atunci cine face viitorul statului Republica Moldova, cum va arăta ţara aceasta peste cinci, zece ani?

– „Nici nu ştiu, nu pot să vă spun.”

Europa Liberă: Sunteţi tânăr.

– „Dacă va merge tot aşa, la râpă va ajunge.”

Europa Liberă: Sunteţi tânăr, vă pasă de viitorul acestei bucăţi de pământ?

​– „Da. Aici sunt născut, aici vreau să fie bine, ca în toate ţările, ca în Europa cum se face, ca în Rusia. Ce e acolo, dar tot e mai bine.”

Europa Liberă: Dar de ce acolo e mai bine şi aici nu?

– „Eu am 11 ani de când lucrez numai în Rusia. De lucru este. Dacă se scumpeşte ceva, şi salariul se ridică. Dar aici taie şi tot scumpesc.”

Europa Liberă: Contează şi cum vor vota cei din Diaspora, cei care sunt aflaţi în afara Republicii Moldova?

– „Poate şi contează. Dar pentru mine nu contează de acum.”

Europa Liberă: Dar pentru dumneavoastră cine este un lider naţional astăzi în Moldova?

– „Niciunul.”

Europa Liberă: Cine este un politician model pentru dumneavoastră?

– „Niciunul.”

Europa Liberă: Dar va apărea el?

– „Cu timpul poate va apărea.”

Europa Liberă: Ce calităţi trebuie să aibă ca să vă insufle încredere şi să mergeţi să votaţi?

– „Să văd ceva că el face pentru ţara aceasta. Locuri de muncă, să facă drumuri, să ridice la bunei pensia, să scape de corupţie.”

Europa Liberă: În 2018 vă este clar cum veţi alege deputaţii în Parlament?

– „Смешано. Потому что должна быть и партия, и кандидаты. От нашего района я знаю этого человека? Я его не знаю. Как я за него буду голосовать? А партию я знаю. Я голосую за парию, я знаю партию.”

Europa Liberă: А сейчас есть доверие в Парламенте или нет?

– „Нет. Какое доверие? Кому доверять?”

Europa Liberă: Se discută foarte mult cum trebuie să fie aleşi deputaţii în 2018. Care e varianta de compromis? Cum crede cetăţeanul că ar putea să fie rezolvată problema aceasta a alegerilor? Cum să fie aleşi parlamentarii?

​– „Ei trebuie mai puţini, 71 să fie.”

Europa Liberă: Numărul lor trebuie redus, aceasta spuneţi dumneavoastră. Dar cum să-i alegi pe cei 71?

– „O metodă după cum a dat prezidentul, să fie 51% aşa, 25% și 25% la Pridnestrovie. Nu sunt întrebări, aceia tot sunt moldoveni.”

Europa Liberă: Deci, votul mixt ar fi un colac de salvare acum?

– „Poate să fie. Cu votul uninominal cum să-l dai pe deputat afară? Pe un primar nu ai chip să-l dai afară. Ei spun că în raion să îl votezi pe un deputat. Eu îl ştiu? El nici nu va veni încoace. În al doilea rând, el va hotărî de unul singur pentru tot raionul? El nu va hotărî, că nu va avea voturi. Să-l dea afară. Cum să îl dea afară? Afară trebuie să îl dea dacă l-au ales 40 de mii, 40 de mii plus unul trebuie să îl dea afară. Iar bani cheltuiţi, referendum, iar alegeri. Numai îi amăgesc pe oameni.”

Europa Liberă: Dar aici, la Soroca, prinde ideea că cetăţeanul va avea deputatul său şi va putea să meargă la el să-şi spună problemele, să se plângă?

– „Dar cine pune ideea aceasta? Care unde lucrează te întreabă din care partid eşti. Nu iscăleşti, la revedere.”

Europa Liberă: 800 de mii de semnături s-au adunat până acum. Aţi pus semnătura?

– „Eu nu am pus semnătura.”

Europa Liberă: Dar cum credeţi că s-au adunat aceste 800 de mii de semnături?

– „Eu le-am dat întrebarea: „Cum va fi scos?”. Ei nu au putut să-mi răspundă.”

Europa Liberă: Credeţi în viitorul Moldovei?

– „În viitorul Moldovei trebuie să credem, dar trebuie ceva de schimbat. Dar trebuie de sus să meargă.”

Europa Liberă: Schimbarea aceasta se produce doar în cadrul alegerilor.

​– „Trebuie cu toţi să trăim bine.”

Europa Liberă: Dar în Moldova e un vot geopolitic?

– „D-apoi cum? Rusul mănâncă 80% din economia Moldovei. Dar Europa ce dă? Europa te apasă.”

Europa Liberă: Şi încotro Moldova?

– „În râpă.”

Europa Liberă: Şi cine o scoate din râpă?

– „Trebuie să o scoatem. În 25 de ani ce s-a făcut? Ai stat deputat, nu ai făcut, la perete. Iată atunci vor face ei ceva.”

Europa Liberă: Se discută foarte mult cum să fie aleşi deputaţii în Parlamentul din 2018. V-aţi dezmeticit?

– „Da, noi deodată ne-am dezmeticit.”

Europa Liberă: Care vot e cel mai bun: uninominal, mixt, pe liste de partid?

– „Mie îmi pare că aşa cum este acum.”

– „Dodon acesta ce își iese din minte el cu ruşii aceştia ai lui?! Parcă noi nu am fost cu ruşii, nu ştim a lor metode şi nu ştim trucurile ruseşti!”

– „La noi acum sunt probleme sociale. De jos noi le spunem durerile noastre, dar ei nu vor acolo, sus, să le hotărască.”

Europa Liberă: Cine trebuie să le rezolve?

– „Guvernul, Parlamentul. Preşedinţia puţine drepturi are. Dar guvernul şi Parlamentul fac legi pentru dânşii.”

​– „Acolo e kormuşkă, cum zice rusul. Acolo se duc şi fură.”

Europa Liberă: Eu vă întrebam cum vreţi să vă alegeţi deputatul?

– „Aşa cum este acum, pe partide. Noi ştim şi în partide cine sunt. Să ne dea lista deschisă în partid şi eu îl ştiu. Pe care nu îl ştiu, îl va şti alt raion. Şi vor alege ceea ce trebuie.”

Europa Liberă: Cetăţenii mai cred în partide? Pentru că sondajele de opinie arătau că s-a pierdut încrederea în formaţiunile politice.

– „Depinde cine face sondajele.”

Europa Liberă: Care sunt partidele ce se bucură de popularitate?

– „Noi am vrea să ajungă Maia Sandu şi cu Andrei Năstase. Ceva nou, să îi mai vedem şi pe alţii. Dar Voronin şi ceilalţi de când şed, de când Republica Moldova a devenit stat suveran şi independent, cu armata a 14-a în spinare şi nimic nu se schimbă. Ei îşi fac palate, businessuri, copiii lor sunt în străinătate, dar noi ce facem? Copiii mei au fost nevoiţi să mă lase. Eu sunt cea mai săracă acum, copiii nu sunt lângă mine.”

Europa Liberă: Sunteţi aici, la o aruncătură de băţ de Nistru, de Transnistria. Cetăţenii de acolo sunt chemaţi şi ei să voteze.

– „Nu, nu, nu. Au votat, mulţumim frumos lor că au votat şi l-au făcut pe Dodon preşedinte. Şi ce avem noi cu dânsul? Caravana trece, dar câinii latră. Iaca e Dodon. Ce face Dodon? Numai scandaluri. În afară de scandaluri şi de buclucuri, Partidul Socialiștilor nu a făcut nimic. Unde ne ducem noi?”

Europa Liberă: Cine îşi asumă mai mare responsabilitate pentru dezastrul acesta în care s-a pomenit Republica Moldova, aşa cum spun majoritatea cetăţenilor: cei care guvernează, cei care sunt în politică sau cei care aleg, dumneavoastră, cei care sunteţi cu buletinul de vot în mână?

– „Noi îi alegem cu sufletul, dar ei, dacă ne dau în râpă după aceasta, ne amăgesc, ce să facem?!”

Europa Liberă: Pentru ce vă daţi votul: pentru om, pentru promisiune? Pentru ce?

– „Ei, când vin, toţi ne dau promisiuni. Mergeam prin piaţă înainte de alegeri, eu sunt cu Uniunea Europeană şi nu ştiu ce am cerut şi vânzătoarea îmi vorbeşte mie în limba rusă. Dar eu zic: „Ian ascultă, de câţi ani trăieşti aici?”. Şi când m-a luat, ceilalţi au sărit, zic: „Îl alegeţi pe Dodon”. Ehe-he, am gândit că mă vor bate. Doamne fereşte, au învrăjbit lumea, nu ştiu de omenie. El se gândeşte la ziua de azi, ia 50 de lei, 100 de lei, când îi dau la alegeri, dar pe urmă suge laba ursului.”

Europa Liberă: Viitorul Moldovei cum îl vedeţi? Ziua de mâine a ţării cine o face şi cum o vedeţi?

​– „O văd fără perspectivă.”

– „Dacă nu ne unim cu România...”

– „Da, numai unirea cu România pe noi ne va salva. Dacă nu se va face unirea cu România, noi suntem pierduţi.”

– „Plahotniuc acum şi-a luat toată răspunderea asupra lui că ne ridică nivelul de trai şi va fi totul bine la noi. Înseamnă că el, dacă a luat, gata, s-a mântuit, ţi-ai luat orientarea, ai ieşit în faţa lumii, fără să te temi, că lumea nu îţi va face nimic, dacă vei ieşi cu inima deschisă şi sincer și vei spune: „Fără noi, dacă nu vom face lucrul acesta, noi nu putem ieşi din socoteală”. Dar aşa... La anul sunt alegeri, să vedeți ce vor face. Lumea se va ucide unul pe altul, că la unul e dus copilul în Rusia, dar la altul e dus în Europa. Cel din Rusia vine înapoi câteodată fără bani, dar cel care se duce în Europa înapoi nu vrea să vină. Dar de ce? Că a dat de bine. Acolo omul e stimat.”

Europa Liberă: Unde?

– „În Europa. Am copii şi în România, am copii şi în Italia, am copii şi în Germania şi am şi în America şi niciunul de acolo nu vrea să vină. Fiecare îşi cumpără căsuţa lui. „Gata. La revedere, mamă, tată. Dacă vreţi, veniţi la noi”. Dar cum să mă duc eu acolo, dacă eu sunt deprinsă de-acum aici?”

Europa Liberă: De ce vă este frică cel mai tare?

– „De Dumnezeu ne temem și multă minte să ne dea. Acum lumea parcă e indiferentă, mai înainte nu știu cum erau uniți. Noi ne aducem aminte, când eram copii acasă, se făceau case, se făceau clăci, șezători, chiar la sărbătorile acestea.”

Europa Liberă: Dar dacă în Republica Moldova ar fi această unire, ar arăta altfel țara?

– „Numaidecât, că lumea ar fi mai prietenoasă.”

Europa Liberă: Deci, concluzia e că Moldova are nevoie de o clasă politică…

– „…nouă…”

Europa Liberă: …de încredere.

– „…și de încredere, mai tânără. Dar, de fapt, când te uiți, eu nu înțeleg, la noi parcă sunt drogați: se duce și învață în România, face studii în România, îl educă acolo frumos, el vine aici și se duce în Rusia, el e cu Putin. Ce îți dă ție Putin? Ce ne dă nouă Putin? Ce ne dă nouă Rusia? Rusia face numai războaie, numai vărsări de sânge.”

Europa Liberă: Lumea deplânge situația în care s-a pomenit Republica Moldova. Dar întrebarea este cine poartă mai mare vină: cetățeanul care alege sau cel pe care l-ați ales dumneavoastră?

​– „Este așa o sistemă că se alege partidul și tu, dacă ai ieșit din partid, înseamnă că trebuie să lepezi mandatul, trebuie să vină altul din urmă, dar nu să te duci cu mandatul. Tu vrei să te duci? Du-te! Dar mandatul l-ai depus și vine altul din urmă care urmează pe listă.”​​

Europa Liberă: Deci, vă deranjează faptul că este acest traseism politic în Parlament?

– „D-apoi cum? Ai ieșit, te-ai dus din partid, ai depus mandatul, vine altul din urmă.”

Europa Liberă: Nu ați răspuns la întrebarea cine poartă mai mare vină: cetățeanul care alege deputații sau deputații care au fost aleși de cetățeni?

– „Deputații care au fost aleși. Ei vin și spun minuni că vor face. Și când ajung în Parlament, uită de toate.”

Europa Liberă: De ce dumneavoastră nu îl întrebați: dar ce ai făcut până acum?

– „Eu, când vine, îi spun: „Dacă nu faci, te duci la pușcărie”. Zice: „Nu, cum așa? Nu se poate”. Ai stat patru ani, nu ai făcut nimic, vino și dă răspundere de ce ai făcut.”

– „În America cum se face legea? O mică schimbare în lege – doi-trei ani se discută. La noi peste noapte se schimbă 13 legi.”

– Europa Liberă: În 2018 Parlamentul care va fi ales va fi altul decât s-au ales deputații în acești 25 de ani?

– „Aceasta nu știe nimeni.”

*

Sondajele de opinie arată că mai mult din jumătate dintre cetățenii moldoveni aflați peste hotare nu au de gând să revină. Cei mai mulți dintre migranți se întorc acasă de câteva ori pe an și comunică destul de des cu rudele rămase în țară, dar corupția și lipsa locurilor de muncă îi determină să rămână să muncească în străinătate.

Ruslan Vdovicenco se află de mai mult de zece ani în Statele Unite ale Americii. Speranța lui de a reveni la baștină a fost spulberată odată cu neclaritățile din țară. Și a decis să rămână acolo, peste ocean. L-am întrebat ce așteptări are el de la viitoarele alegeri parlamentare.

​Ruslan Vdovicenco: „În privinţa alegerilor din 2018 sunt foarte dezamăgit. Şi nici nu vreau să mă gândesc la ele. După munca depusă din 2014-2016, am înţeles că nu se ia în calcul, practic, nimic din ceea ce depinde de Diaspora şi nu suntem auziţi deloc.”

Europa Liberă: Ruslan Vdovicenco, în calitate de alegător, ce deputat îşi doreşte el în Parlamentul Republicii Moldova?

Ruslan Vdovicenco: „Ruslan Vdovicenco îşi doreşte un deputat care să-şi facă datoria pe deplin, să aibă intenţii îndreptate spre popor, spre Republica Moldova şi să îşi facă acea datorie pentru care a fost votat în Parlament.”

Europa Liberă: Pentru care promisiuni ai aruncat buletinul în urnă?

Ruslan Vdovicenco: „Pentru o stabilitate în ţară, pentru un trai mai decent şi mai bun, pentru o Moldovă europeană.”

Europa Liberă: Şi cum preferi să votezi deputatul?

Ruslan Vdovicenco: „Sigur că în echipă.”

Europa Liberă: Pe listă de partid?

Ruslan Vdovicenco: „Corect.”

Europa Liberă: Tu, ca alegător, pentru ce îţi vei da votul?

Ruslan Vdovicenco: „Pentru persoana care a făcut ceva bine şi eu m-am convins în aceea că a făcut un bine.”

Europa Liberă: Dar ce ar fi trebuit să facă bine ca să te convingă să îi dai votul?

Ruslan Vdovicenco: „Să continuăm integrarea europeană, să începem măcar lupta cu corupţia şi să vedem rezultatul din începutul aşa-ziselor reforme.”

Europa Liberă: Ce întrebări îi vei pune tu celui care vrea să ajungă deputat?

​Ruslan Vdovicenco: „Aceleaşi întrebări care mă frământă. Cum vede el rezolvarea acestor câtorva subiecte care mă dor şi mă interesează în scurt timp şi în lung timp? Care este soluţia şi care sunt faptele concrete care vor fi întreprinse pentru soluţionarea acestor probleme?”

Europa Liberă: Foarte multă lume zice că totuşi în Moldova şi peste hotare votul este unul geopolitic. Pentru că ţara, nici după acest pătrar de veac, nu a decis încotro să meargă, cu Estul sau cu Vestul. Sunt împărţite şi opţiunile electoratului, pentru că mulţi încă mai văd viitorul Moldovei alături de Rusia, alţii, din contra, aşa precum zici şi tu, ar vrea ca Moldova să se integreze plenar în Uniunea Europeană. Când unul se uită cu un ochi la slănină şi cu altul la făină, ce rămâne din bucata aceasta de pământ?

Ruslan Vdovicenco: „Nimic. Pentru a face ceva, pentru a organiza ceva, este nevoie de unitate. Poporul nostru, fiind nemulţumit de fosta URSS şi de multe alte lucruri, continuă să calce pe aceeaşi greblă de zeci şi sute de ori. Cunoscând foarte bine că mergând la muncă în aceeaşi Moscovă, fiind supărat, înjosit, fără bani întorcându-se acasă, el nu vrea să încerce altă posibilitate acasă sau în altă ţară.”

Europa Liberă: Cetăţeanul îşi alege confortul. El ştie limba rusă, merge în Federaţia Rusă să îşi câştige acolo bucata de pâine. Deşi o bună parte dintre moldoveni s-au integrat bine şi în ţările din Occident, învăţând limba, integrându-se în acele societăţi.

Ruslan Vdovicenco: „Aici apare altă problemă. Cunoscând limba rusă, pentru ce să mai depui efort să înveţi limba engleză, de exemplu, ori limba franceză, italiană?”

Europa Liberă: Ce îi încurcă clasei politice din Republica Moldova să ţină cont de doleanţele populaţiei și, poate, politicienii să nu mai calce pe aceeaşi greblă şi să schimbe situaţia din ţară?

Ruslan Vdovicenco: „Eu cred că în clasa politică este ok grebla. Ea este inversată, nu se calcă, se merge înainte aşa cum s-a mers. Interesul personal este pus pe primul plan şi apoi interesul poporului.”

Europa Liberă: Există politicieni care pot fi consideraţi modele pentru voi?

Ruslan Vdovicenco: „La momentul dat nu pot să găsesc un nume direct, să vă spun politicianul care trebuie să fie în Parlament sau la conducerea ţării.”

Europa Liberă: E mai uşor să răspunzi la această întrebare în SUA?

Ruslan Vdovicenco: „Da. În SUA poporul este mai auzit ca în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Dar de ce crezi că politicianul pune accent atât de mult pe interesul personal şi pe avuţia lui materială?

​Ruslan Vdovicenco: „Cred că totul vine prin moştenire.”

Europa Liberă: Te referi la sistemul sovietic, la moştenirea de acolo?

Ruslan Vdovicenco: „Da, aceasta am în vedere.”

Europa Liberă: Voi v-aţi dus în Statele Unite ale Americii. S-ar părea că tot în goană după bani v-aţi dus. Cu cât vă mulţumiţi?

Ruslan Vdovicenco: „Mi se pare că persoanele care au plecat peste hotare nu s-au dus în goană după bani. Cineva poate, dar marea majoritate, cel puţin, eu m-am dus să cresc ca persoană, m-am dus să cresc ca profesie, ca om. Sunt mulţumit de alegerea pe care am făcut-o şi nu cred că am mers în goană după bani.”

Europa Liberă: După acest mare exod al populaţiei din Republica Moldova, totuşi, crezi că unii dintre ei la modul cel mai serios se gândesc să revină în ţară?

Ruslan Vdovicenco: „Da. Având discuţii cu mulţi conaţionali, sunt foarte multe idei, multe persoane care vor să se reîntoarcă, dar ştiu foarte bine că nu se vor întoarce până nu va fi o stabilitate.”

Europa Liberă: De ce nu veniţi voi să aduceţi stabilitatea?

Ruslan Vdovicenco: „Pentru că, încercând a veni cu idei, nu suntem auziţi, în primul rând. Şi ideile noastre nu coincid cu ideile celor care trebuie să ne audă.”

Europa Liberă: Implicaţi-vă în politică şi încercaţi să schimbaţi situaţia, astfel încât să ajungeţi la acest confort pe care vi-l doriţi voi, cei care sunteţi plecaţi de ani de zile peste hotare.

Ruslan Vdovicenco: „Nu cred că este posibil să ajungă în politică persoanele cu idei bune la moment. Pentru că, urmărind tot ce se petrece, văd că persoanele care vor să ajungă în politică, chiar şi cele din Diaspora, sunt cumva încurcate.”

Europa Liberă: Vă temeţi de greutăţi?

​Ruslan Vdovicenco: „Nu, pentru că noi am întâlnit foarte mari greutăţi plecând din ţară. Nu ne temem de greutăţi, dar înţelegem că schimbarea trebuie să vină, iarăşi, în echipă. Când viziunile din Diaspora vor fi aproape de cele de pe loc, atunci schimbarea va veni. Altfel, schimbarea nu va veni de la sine. În acest context, trebuie să fie implicat şi poporul, şi politicienii, şi Diaspora, şi toţi cetăţenii care vor o stabilitate în Republica Moldova. Trebuie să găsim modalitatea să ajungem la tineri să le explicăm că trebuie să se includă şi să meargă la votare. Dar atât timp cât numai persoanele de vârsta a doua şi a treia vor decide soarta ţării, cred că vom avea ceea ce avem.”

Europa Liberă: Pleci din Moldova cu un gust amar?

Ruslan Vdovicenco: „Da.”

Europa Liberă: Şi când mai revii?

Ruslan Vdovicenco: „În Moldova voi reveni de fiecare dată când voi avea posibilitatea de a reveni. Pentru că am oameni frumoşi, am locuri frumoase, am rădăcini care nu vor pieri niciodată din sufletul meu.”

*

Multe sunt vocile care spun că există o reticență a societății față de Parlament, dar trebuie luat în vedere că, în fond, dacă Parlamentul nu ar exista, ar fi dictatură. Ca să fie privită această instituție pozitiv, trebuie aduse schimbările necesare, să amelioreze situația cu fiecare legislatură în parte. Guvernanții consideră că o reformă radicală, care ar schimba lucrurile, ar fi modificarea sistemului de vot. l-am întrebat pe expertul media Ion Bunduchi ce rol joacă presa în aceste condiții, când se propune schimbarea sistemului electoral.

Ion Bunduchi: „Mass-media nu cred că va ajunge la mintea cetăţeanului. Adică să-i dezghioace esenţa acestor două sisteme electorale, astfel încât să-şi dea seama prin ce e mai bun unul decât altul sau prin ce ambele sunt mai bune decât cel actual. Zic aşa, pentru că nu e chiar bine, atunci când elaborăm nişte documente atât de importante, să mergem cu publicitatea înainte şi să convingem oamenii că e mai bun sistemul propus. Oamenii trebuie convinşi, atunci când le explici pe degete: „Iată la ce ar duce aceasta...’.”

Europa Liberă: Dar deocamdată percepţia e că, dacă vorbeşte un artist valoros, convingerea lui ar fi mai mare decât ceea ce trebuie să înţeleagă alegătorul în urma votului pe care îl va da în 2018.

​Ion Bunduchi: „Aceasta şi spuneam. Este un procedeu de publicitate şi nu de dezbatere a unui document serios. Pentru că toate sistemele electorale au părţi bune şi părţi proaste, nu există unul ideal. Sistemul electoral funcţionează bine acolo unde cultura socială, cultura politică este corespunzătoare. Noi am trecut lecţia aceasta. Avem legi foarte bune care funcţionează foarte prost. S-ar putea întâmpla că în Moldova mai e nevoie de o anumită etapă, nu ştiu de câţi ani, ca legile să fie gen: până aici mergi înainte, apoi doi paşi la stânga, doi la dreapta, ca fiecare responsabil de implementarea, de respectarea legii să nu o interpreteze cum doreşte. În acest sens poate că era necesară o educaţie electorală masivă a votanţilor şi nu schimbări de documente.”

Europa Liberă: Dar cetăţenii aşteaptă o schimbare. Şi de undeva această schimbare trebuie și să înceapă. Nu s-a reuşit în lupta împotriva corupţiei. Nu s-a reuşit în eradicarea sărăciei. Poate e un colac de salvare această schimbare a sistemului electoral?

Ion Bunduchi: „Poate, dă Doamne aşa să fie. Vom trăi, slavă Domnului, şi vom vedea. Dar rămân sceptic, pentru că eu cred că se vor mişca lucrurile în ţara aceasta atunci când cetăţeanul nu va aştepta de undeva să îi aducă cineva în „grădină” o lege bună şi de mâine va trăi bine; atunci când va îndepărta sentimentul acesta paternalist: statul poate tot, eu nu pot nimic. Când cetăţeanul se va îngriji de sine şi nu va aştepta cineva să vină să-i coacă pâine şi să i-o vândă la magazin, atunci cred că se vor mişca lucrurile. Până atunci noi putem face experimente, am mai făcut. De aceea zic că sunt sceptic, pentru că noi în 25 de ani tot am făcut experimente. Nu a mers o lege, hai să schimbăm legea. Dar, de fapt, trebuia schimbată mentalitatea cetăţeanului şi nu neapărat prin schimbări de lege. Haideţi să facem o paralelă: de ce Finlanda nu se teme de propaganda străină, inclusiv rusească? Pentru că sistemul de învăţământ e aşa pus la punct, că toţi cei care trec prin şcoală ies de acolo cu o gândire critică. Poate şi la noi era bine să nu tăiem, să cârpim, să schimbăm, dar să învăţăm fiecare cetăţean să-şi pună întrebări, să gândească.”

Europa Liberă: Dar, până la urmă, ce decide soarta Republicii Moldova: votul uninominal, votul mixt sau votul geopolitic?

Ion Bunduchi: „Evident că bună parte revine geopoliticului. Dar aceasta s-a întâmplat că a vrut Dumnezeu să ne plaseze în partea aceasta a lumii şi să fim în calea mai multor puteri, şi să treacă vijeliile încolo-încoace pe palma aceasta de pământ. Dar, iarăşi, marile puteri ar putea să ia în consideraţie opinia noastră, dacă am avea-o. Ar putea cineva să spună care e proiectul de ţară azi? Ar putea să spună cineva care este ideea care ne uneşte, cu ce idee mergem la masa tratativelor? De aceea, vom hălădui încă mult, dacă nu ştim ce vrem.”

Europa Liberă: Ca pe un expert media să vă întreb: până la acest moment, e o campanie de informare sau una de manipulare asupra felului cum trebuie să înţeleagă cetăţeanul schimbarea sistemului electoral?

Ion Bunduchi: „Să zicem aşa: cineva ceva are de gând, e bine să ştie populaţia. Şi informaţia manipulatorie are o parte a ei care informează, altă parte dezinformează. Noi avem ceva mixt la mijloc. Pe de o parte, anunţăm populaţia, şi e bine că o anunţăm, că avem de gând să schimbăm sistemul electoral. Ar trebui al doilea val masiv: a merge, a ne întâlni cu fiecare cetăţean să îi explicăm, cu sinceritate, prin ce e bun un sistem şi prin ce e bun altul.”

Europa Liberă: Aceasta trebuie să o facă politicienii. Ce trebuie să facă mass-media?

​Ion Bunduchi: „Mass-media să dezghioace până la capăt ce e bine şi ce e rău într-un sistem ori altul şi să dea note modului în care iniţiatorii acestor reforme acţionează. Pentru că trebuie taxat un iniţiator care, întâi, vrea să bată lumea la cap, după care, să îi explice ce se întâmplă. Şi, apoi, poate mergem pe calea aceasta, legea se cheamă cu numele iniţiatorului şi dacă, până la urmă, va da rezultate proaste, fructe otrăvite, atunci să îl pomenească lumea cu un cuvânt de „bine’.”

Europa Liberă: Aceasta poate şi avantaja, poate şi dăuna. Pentru că, dacă o idee bună vine de la un actor care nu are încredere în societate, se bulversează lumea şi mai mult şi nu prea ştie cui să-i creadă. Deocamdată, dacă e să credem ceea ce spun oamenii, dar am fost şi la Soroca, nu au încredere nici în politicieni şi nici în presă.

Ion Bunduchi: „Vina să o căutăm în altă parte şi nu în oameni.”

Europa Liberă: Şi unde să fie căutată vina?

Ion Bunduchi: „La cele două părţi în care nu are încredere omul: în putere şi în mass-media. Ţăranul nostru e deprins de şapte ori să măsoare şi o dată să taie. Iată aşa trebuie trataţi şi cei de la putere, şi cei din mass-media. Să pună la îndoială de şapte ori, până zic: „Eu tot sunt pentru acela sau pentru ideea cealaltă”. Atunci va fi bine şi nu ar trebui să continuăm să îl luăm pe nepregătite pe cetăţeanul nostru, că, până la urmă, el taxează şi taxează dureros.”

Europa Liberă: Rămâneţi la ideea că un om bine informat nu poate fi manipulat?

Ion Bunduchi: „Eu am toată convingerea că un om bine informat nu poate fi manipulat. Convingerea aceasta vine dintr-o practică reală şi am amintit-o pe cea din Finlanda. Aceasta e.”