Linkuri accesibilitate

Cristian Unteanu: „Marea schimbare pe care o vom vedea va fi întărirea legislativă, formală a zonei euro, Schengen”


Interviu cu editorialistul ziarului bucureştean „Adevărul”.

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:16:29 0:00
Link direct

Ce înseamnă principiul Europei „cu mai multe viteze”, consfinţit, deşi în alte cuvinte, în declaraţia comună a celor 27 de state ale UE, fără Marea Britanie, emisă sâmbătă 25 martie cu ocazia sărbătoririi a 60 de ani de la Tratatul fondator al Comunității Europene? Explicaţiile jurnalistului şi editorialistului ziarului bucureştean „Adevărul”, Cristian Unteanu.

Cristian Unteanu: „Uniunea Europeană rămâne la fel, în sensul că rămân cele 27 de state şi pleacă Marea Britanie. Dar aceasta este explicaţie cam 10% din ceea ce înseamnă schimbarea profundă, schimbarea instituţională, schimbarea de direcţie care se amorsează acum şi care va urma să se pună în mişcare şi, mai ales, să se pună în practică. Este vorba despre o schimbare notată foarte clar în această declaraţie comună de la Roma, anunţată, de fapt, de la summit-ul din Malta – introducerea principiului Europei cu mai multe viteze. În sensul că vor exista proiecte pe care câteva state, conform tratatului, să poată merge înainte mult mai repede şi va exista posibilitatea apropierii celorlalte state în măsura în care doresc, în măsura în care pot, de aceste proiecte. Este vorba despre o ruptură structurală, spunem, pentru că şi-au dat seama că aşa cum a mers până acum nu mai poate să continue. Este vorba de sistemul de vot, acel sistem faimos, celebru, de vot prin consens, care nu permitea decât avansuri de mică intensitate şi întotdeauna după discuţii nesfârşite, de luni şi luni de zile pentru ajungere la un compromis. Sunt câteva zone foarte importante. Şi marea schimbare pe care o vom vedea, din punctul meu de vedere, la nivelul Uniunii Europene, va fi întărirea legislativă, formală a zonei euro, Schengen. Aproape o nouă zonă de forţă a Europei pentru că, într-adevăr, toţi sunt de acord că, dacă pentru a da o imagine uşor de explicat, o casă ia foc, încerci să salvezi, în primul rând, ceea ce este de valoare şi este cel mai de valoare, fără de care nu poţi trăi, ori, actele şi valorile Uniunii Europene se găsesc, în primul rând, în această zonă, pe care ei vor să o dezvolte în continuare, inclusiv în cadrul Parlamentului European prin formarea unui tip de Parlament al euro zonei, prin transformarea euro grupului într-o instituţie permanentă cu drept de decizie asupra a tot ceea ce se va întâmpla din punct de vedere economic şi, poate, social, evident, la nivelul zonei euro. Sunt schimbări de profunzime, care răspund unei nevoi de a introduce Uniunea Europeană ca factor real de joc în acest peisaj în plină schimbare. Or, peisajul în plină schimbare este şi el foarte neclar, pentru că urmează, cel puţin, câteva săptămâni în care lucrurile nu vor fi uşoare, în Turcia, de exemplu, referendumul de pe 16 aprilie, prezentat de preşedintele Erdogan drept: „Daţi-mi votul de încredere”, pentru că acesta va fi un vot împotriva Uniunii Europene. Și promite că imediat după referendum s-ar putea să organizeze o largă consultare populară, spunea domnia sa, a propos de viitorul relaţiilor Uniunea Europeană-Turcia. Şi mai mulţi dintre miniştrii săi au anunţat că, în cazul unui eşec, în cazul ruperii acordului între Uniunea Europeană şi Turcia, sunt gata să dea drumul „la 15.000 de refugiaţi pe lună către Europa”, ceea ce ar însemna demararea unui coşmar. Şi dacă tot mă întrebaţi ce va fi acest proiect, ce este acest proiect - este un proiect care încă se întreabă ce va urma în privinţa marilor procese electorale. Şi, în primul rând, în ceea ce priveşte Franţa, acolo unde, chiar dacă este în momentul acesta foarte îndepărtată posibilitatea unei victorii a Frontului Naţional condus de doamna Marine Le Pen, nu înseamnă că această posibilitate este exclusă, împreună cu ceea ce spunea doamna Le Pen, o relaţie imediată refăcută la nivelul cel mai înalt cu Rusia, retragerea sprijinului francez pentru sancţiuni, ieşirea Franţei din Uniunea Europeană, ieşirea Franţei din NATO, reconstituirea frontierelor naţionale şi renunţarea la euro. În acest sens, şi acesta este ultimul punct pe care vreau să îl menţionez, faptul că acum două zile Jean-Claude Juncker adresa un mesaj direct preşedintelui Donald Trump, prin intermediul vicepreşedintelui său Mike Pence. Acest mesaj era: „Încetaţi să mai susţineţi ideea că unele state europene ar trebui să urmeze exemplul Brexit şi să iasă din Uniunea Europeană”. Deoarece în acest caz, atenţie!, asta spune domnul Jean-Claude Juncker, este foarte posibil să avem imediat un război în Balcani, din nou un război în Balcanii de Vest şi enumera câteva ţări: Bosnia, Herţegovina, Republica Srpska, Albania, Macedonia ş.a. Or asta este o perspectivă absolut cumplită pentru viitorul Europei, ne-am întoarce la deceniul 9 [al secolului trecut] la tragedia aceea uriaşă care a costat vieţi, care a dus Europa în pragul unei crize aşa cum nu mai cunoscuse de la cel de Al Doilea Război Mondial. Se poate întâmpla oricând, Balcanii pot exploda. Iar o explozie în Balcani în acest moment, în condiţiile în care în zonă prezenţa rusă şi influenţa rusă au devenit mai puternice şi sunt aproape agresive, combinându-le cu situaţia din Turcia şi posibilele urmări ale ruperii acordului cu Uniunea Europeană, poate să inflameze celebrul butoi cu pulbere. Cine a crezut că butoiul cu pulbere este închis şi aruncat undeva în trecutul istoriei noastre se înşeală. Şi tensiunile acolo sunt aproape de pragul de explozie. Uniunea Europeană, spuneam, din această cauză îşi caută o nouă formulă de forţă, o formulă de forţă care să fie una economică, socială, dar şi una de apărare, una de constituire a ceea ce a promis acel tip de forţă comună pentru misiuni comune împreună cu NATO, aşa cum a promis, dacă vă amintiţi, la summit-ul de la Varşovia.”

Europa Liberă: Două precizări, domnule Unteanu. Întâi de toate, la modul practic, aceste două viteze ce ar însemna? De exemplu, o politică comună de emigrare încearcă Uniunea Europeană să elaboreze. Iată în această temă cum ar putea arăta aceste două viteze? Că ţări din vechea Europă, ca să zic aşa, vor admite migranţi, alte ţări, dacă vor decide că nu, nu vor admite? Cum vă imaginaţi că ar putea arăta?

Cristian Unteanu: „Cred că aţi ales un domeniu, evident, dintre cele mai sensibile şi unde foarte curând vom avea un acord asupra unor legislaţii comune, fără niciun fel de viteză de data aceasta. Pentru că problema s-a deplasat de la imaginea aceea romantică: haideţi să-i primim pe nefericiţii care, într-adevăr, veneau din zone cumplite, zone de război, să îi primim nediferenţiat. Şi după ce s-a constatat că acest gest umanitar, demn de subliniat şi chiar de prețuit, în momentul respectiv, s-a transformat foarte repede într-o poartă deschisă, prin care organizaţiile teroriste islamice au reuşit să infiltreze diverşi agenţi, diverse persoane bine pregătite pentru executarea de diverse atentate în Europa. Or, aceasta a speriat în mod egal şi a unit în mod egal Estul şi Vestul. De aceea, spuneam că problema s-a deplasat. Problema care se va pune în viitorul apropiat este formularea unor legislaţii privind dreptul fiecărui stat membru de a refuza şi de a trimite în zonele de provenienţă imediat pe cei care nu primesc dreptul de azil. Şi, bineînţeles, formarea unei forţe reale comune de apărare a frontierelor. Sigur, toate acestea nu se vor face mâine, dar legislaţiile în acest sens sunt deja în diverse etape de realizare. Şi ele vor fi făcute pentru că, iarăşi, spuneam mai devreme, europenii au sesizat în comun de data aceasta, fără viteze separate, că aşa nu se mai poate. Pe de o parte, s-a sesizat în mod just faptul că statele din centrul şi estul Europei, mai ales cele de pe faimoasa fostă rută balcanică, se pot regăsi imediat după 16 aprilie în faţa aceleiaşi situaţii de val de migraţie nestăpânit, dacă Turcia ridică barierele care sunt puse acum în faţa celor trei milioane de refugiaţi care se află în Turcia, plus încă un milion şi la graniţe, combinat cu ceea ce trece în continuare, e adevărat mai puţin, dar trece în continuare prin Mediterană, cu spaimele Europei Occidentale, care vedeţi că este supusă aproape zilnic unei ameninţări, totodată, din nefericire, pusă în execuţie de atentate teroriste.”

Europa Liberă: Şi a doua precizare, ca să fie mai clar pentru ascultătorul nostru. Aceste zone ale unei Europe cu o viteză mai mare, poate, ale unei Europe cu viteze mici, dumneavoastră cum le-aţi separa, acum, ad hoc?

Cristian Unteanu: „Ele există deja. Uluirea tuturor pare să aibă la origine faptul că nimeni nu s-a preocupat să înţeleagă existenţa unei zone euro şi a unei zone non-euro, a unei zone Schengen şi a unei zone non-Schengen, a unor state care aplică într-o proporţie mai mare sau mai mică regulile comunitare, acele reguli negociate în momentul aderării, care le permiteau unor state: Danemarca, Polonia, Marea Britanie de odinioară să aplice numai părţi ale acquis-ului comunitar, pe când celelalte erau obligate să le aplice pe toate, însemnau şi înseamnă încă în acest moment o Europă cu două viteze. Problema reală a Europei cu două viteze va începe în momentul în care grupul de state care deja au anunţat că vor să meargă mult mai repede înainte îşi vor constitui o formulă de cooperare avansată. Acest termen există în Tratatul de la Lisabona, cooperarea avansată pe un domeniu special. Un domeniu special, dar care face parte din politicile Europei. În acel moment acest grup de state va face înlăuntrul Uniunii Europene un cadru de cooperare care să le permită schimburi comerciale, schimburi de tehnologii, de exemplu, mai rapid între ele, urmând ca celelalte, dacă vor, să se alipească sau nu. Este posibil, iar statele care au anunţat că doresc să treacă la aceste măsuri fac parte din două grupe de state – aşa-numitul grup de la Versailles, Franţa, Spania, Italia şi Germania şi grupul Benelux, primul care a susţinut ideea, Belgia, Olanda şi Luxemburg. Deci, va fi vorba de o continuare a acestui sistem de lucru de acum între state diferite, dar care va ieşi din zona reglementării lor comune. Aceasta este tot. Dar, repet, acest sistem de separare între grupe europene există.”

Europa Liberă: Daţi-mi voie să vă întreb acum la ce pot să se aştepte state partenere cu Uniunea Europeană, ca Republica Moldova, Ucraina, Georgia, cele care au rămas fidele, ca să zic aşa, în Parteneriatul Estic?

Cristian Unteanu: „Asta e cred întrebarea care interesează la modul cel mai evident ascultătorii dumneavoastră. Şi este, totodată, cred că una dintre cele mai dificile pentru a se găsi un răspuns imediat. De ce? Pentru că deocamdată întreaga zonă în care se află aceste state, inclusiv Republica Moldova, este o zonă de nelinişti imediate şi de posibile tulburări în perspectivă. Atâta timp cât elementul esenţial nu este rezolvat, şi anume relaţia cu Federaţia Rusă pe baza acordurilor de la Minsk, nu cred că Uniunea Europeană, în oricare formulă de evoluţie a principiilor europene, va putea să renunţe complet într-o fracţiune de secundă la ceea ce a spus până acum, la atitudinea pe care a anunţat-o în raport cu Federaţia Rusă şi să treacă la o altă etapă de viaţă. Nu. Cred că rezolvarea se află în acest acord de la Minsk, într-o recalibrare a situaţiei din Ucraina, nimeni nu ştie cum va evolua. Iar temerile sunt în altă parte a acestei zone de contact cu Uniunea Europeană, lucrurile pot degenera. Mă refer la Belarus, unde aţi văzut că situaţia este sau ar putea să devină fluidă. Ori, o spargere a condiţiilor de securitate în această zonă ar înrăutăţi şi mai tare perspectivele care şi aşa au fost puse sub un con oarecare de umbră, după cele două summit-uri ale Estului, cum s-a spus în Vilnius şi Riga. Şi s-ar putea să vedem şi restructurări de poziţii pe această zonă. Sigur, deocamdată formal nimeni nu a spus nimic. Toată lumea este într-o stare de aşteptare. Dar într-o stare de aşteptare mult mai activă pare să fie şi Moscova care deja trece la argumente militare pe lungimea acestei zone de contact. Ori, aceasta nu face deloc bine, iar ridicarea unei tensiuni sau a unei ameninţări cu tensiune militară ar fi, iarăşi, o tragedie pentru toate ţările noastre, inclusiv pentru ţările Uniunii Europene, care se află de partea cealaltă a acestei linii de contact. Pentru că orice se întâmplă în dreapta liniei de contact va afecta profund, într-un fel sau altul, şi situaţia de securitate a statelor de pe linia de contact, ţările membre ale Uniunii Europene şi NATO.”

XS
SM
MD
LG