Linkuri accesibilitate

„Toți oamenii mor la fel”


Un soldat ucrainean rănit, în timp ce se îndrepta la spitalul din Arteomovsk, 18 februarie

Un soldat ucrainean rănit, în timp ce se îndrepta la spitalul din Arteomovsk, 18 februarie

Interviu cu un chirurg de la Arteomovsk, care a trecut de la autoproclamata republică populară Donețk de partea Ucrainei.

În pofida faptului că a fost declarat armistițiu, în zona conflictului au continuat ciocnirile dintre soldații ucraineni și separatiștii pro-ruși. Unul dintre „punctele fierbinți” din Donbas a rămas Arteomovsk, localitate care a ajuns pe prima linie de front după retragerea trupelor ucrainene din Debalțeve. La spitalul local, sunt tratați militari ucraineni răniți, dar și cei din „cealaltă parte”. Medicul-chirurg Dmitri Bondar, care anul trecut lucra de partea autoproclamatei republici populare Donețk, i-a povestit despre situație corespondentului serviciului rus radio Europa Liberă Anton Naumliuk.

Dmitri Bondar: „Sunt din cealaltă parte, de fapt. Am lucrat acolo. La noi, totul a început pe 18 iulie. Eram la lucru și a început. Până pe 31 august, noi trăiam la muncă. Era imposibil să pleci – schimbul de focuri era interminabil și veneau tot mai mulți civili și răniți. Apoi, am ieșit chiar noi, trebuia să ne căutăm de lucru. N-am mers la Popasnaia, spitalul abia de se mai ținea. Lucrez acum aici, la Arteomovsk. În tot acest timp, am tratat patru oameni din cealaltă parte.

Dmitri Bondar

Dmitri Bondar

Li se oferă tot ajutorul de care au nevoie. Nu este vorba de cine sunt ei, de unde vin și ce au făcut. Contează că sunt oameni ca și noi, mor la fel ca și noi și nici nu mai pot fi numiți soldați, la drept vorbind. Trebuie tratați cum se cuvine cel puțin din două motive: că altfel nu putem, e reflex, dar și pentru că poate fi schimbat cu cineva.”

Europa Liberă: Ce atitudine au separatiștii față de Dvs., știind că aici li se acordă ajutor?

Dmitri Bondar: „Au o atitudine normală. Încep a înțelege și ei. Cred că cei îndoctrinați deja au fost omorâți, iar cei care au fost pe front și au rămas în viață, nu mai vor să lupte. Dacă n-ar fi continuat furnizarea armamentului, dacă n-ar fi

Nu contează cine sunt, de unde vin și ce au făcut. Contează că sunt oameni ca și noi, mor la fel ca și noi.

fost acești cazaci, totul s-ar fi terminat demult. Miliția nu avea în dotare tancuri, Grad-uri și drone. Nu sunt și n-au fost niciodată! La început da, milițienii aveau vreo trei mortiere, pe care nici nu știu de unde le-au luat, dar ce se întâmplă acum… Nu înveți să controlezi o dronă într-o lună, cred că nici în două.

Nu pot înțelege un lucru: ce vor de la acest război? Nu vor ca țara să intre în Europa? Păi, Ucraina nu se va integra în următorii 20 de ani, după cum înțeleg eu. Nimeni n-are nevoie de o piatră în spate. Vor să distrugă economia? Nici nu mai au ce distruge. Și acest lucru putea fi făcut mult mai simplu. Nu pot înțelege care e scopul.”

Europa Liberă: Dintre cei care ajungeau la Dvs. au fost localnici sau și oameni veniți din Rusia?

Dmitri Bondar: „Și localnici, și ruși. Personal, am tratat doi ruși și vreo 3-4 localnici.”

Un soldat ucrainean rănit este dus la spitalul din Arteomovsk, 18 februarie

Un soldat ucrainean rănit este dus la spitalul din Arteomovsk, 18 februarie

Europa Liberă: Acești ruși erau voluntari sau militari în concediu?

Dmitri Bondar: „Voluntari și militari, în așa zisele concedii, judecând după felul în care țineau și foloseau armele. La început, de cealaltă parte erau niște băieți de treabă. Ei ajutau civilii, nu făceau provocări, îi hrăneau, le ofereau câte ceva.

În octombrie-noiembrie, totul s-a schimbat și s-a schimbat foarte brusc. Au început aceste provocări absurde. Vorbesc despre regiunea mea, unde am stat eu, unde am vorbit cu oamenii. Au început să înroleze mulți oameni «deplasați»: pușcăriași, narcomani, pe care i-au pus să facă muncă în folosul comunității. Au chemat toți bandiții, au închis toate punctele de unde se cumpărau droguri. Orașele sunt mici, toți știu ce și unde se întâmplă. Apoi, totul s-a schimbat.

Sunt indiferenți, dacă pot spune așa. Pentru ei, războiul era important. Nu le păsa ce va fi aici după război, cum vor trăi oamenii, unde vor locui. Nimeni nu se mai obosea să se gândească dacă racheta lansată va nimeri într-o casă cu oameni pașnici sau altundeva. De ce ai trage într-o regiune unde n-a fost nici țipenie de soldat îmi este absolut neclar.”

Europa Liberă: Civilii care au plecat în Rusia se întorc?

Dmitri Bondar: „Foarte mulți civili se înorc. La casa lor, la locul lor de muncă, orașul lor. Dacă se vor opri focurile de artilerie, oamenii se vor întoarce și vor reconstrui totul. La drept vorbind, oamenilor de pe linia frontului le este indiferent cine e la putere, contează să nu le zboare rachete deasupra capului. Că va fi mai bine sau mai rău, vor afla pe urmă.

Oamenilor de pe linia frontului le este indiferent cine e la putere, contează să nu le zboare rachete deasupra capului...

Acum, pacea e importantă, înțelegeți? Nici nu-ți mai pasă de focurile pistoalelor-mitraliere, sunt la ordinea zilei: șuierăturile, minele, Grad-urile – asta da. Din septembrie și până astăzi, am avut două sau trei răni de la gloanțe, lunetiștii m-au ochit. Restul – șrapnel și artilerie. Este războiul artileriilor. Și trebuie să-i lecuim pe toți. Toți oamenii mor la fel. Și înăuntru suntem toți la fel. N-avem încotro.”

XS
SM
MD
LG