În regiunea transnistreană au loc așa-zise alegeri prezidențiale. Chiar dacă în cursă participă șase candidați, favoriți sunt considerați preşedintele Sovietului suprem, Vadim Krasnoselski, și actualul lider de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk, care candidează pentru un al doilea mandat.
Care este semnificația acestor alegeri și ce va urma – pentru regiunea transnistreană și pentru relațiile dintre Chişinău și Tiraspol? L-am întrebat pe politologul de la Chişinău, Ion Tăbârță, expert la IDIS Viitorul.
Europa Liberă: Care este elementul de noutate al acestei campanii electorale? A fost una foarte lungă, pentru prima dată în regiunea transnistreană au fost înregistrați tocmai șapte candidați. Ce alte aspecte ați remarca dumneavoastră?
Ion Tăbârță: „Actuala campanie este una destul de inedită pentru regiunea transnistreană. În primul rând, este prima campanie post-Igor Smirnov. De fapt, acesta cred că ar fi principalul element de bază, principala noutate Și totodată are loc într-un context regional, inedit pentru regiunea transnistreană, și anume situația în care s-a pomenit această regiune după evenimentele din Ucraina din anul 2014.
În rest, am avut o campanie, cum ați menționat, destul de lungă și totodată avem deja un lucru cert pentru orice tip de scrutin în regiunea transnistreană – cine se întrece pentru favoarea Moscovei sau cine este cel mai apropiat Moscovei sau pe cine mizează Federația Rusă din actuala regiune transnistreană. Din start s-au reliefat doi candidați - și anume este vorba despre șeful actualei administrații de acolo, domnul Șevciuk, și despre reprezentantul businessului, Vadim Krasnoselki, care ar fi un apropiat al grupului Sheriff.
De fapt, tot aici avem o noutate – foarte evident a fost că partea economică vine în contradicție cu cea politică, de asemenea, fiind o urmare a evenimentelor regionare din Ucraina. Știm foarte bine că economic regiunea transnistreană acum este mult mai dependentă și conectată la Uniunea Europeană, decât ar fi conectată la Federația Rusă.
Mai sunt câțiva candidați, cum ar fi Oleg Horjan, și el cu anumite șanse, însă toată lumea, de fapt, spune că domnii Șevciuk și Krasnoselski ar fi principalii candidați.
Sondajele sunt destul de contradictorii, probabil în dependență de casele sociologice că care le-a realizat și, probabil, aceste case sociologice au avut anumite preferințe în a-i da pe unul sau pe altul în calitate de câștigător.”
Europa Liberă: Dumneavoastră ați amintit la început despre preferințele Moscovei. Noi am văzut susținere din partea unor anumite persoane de la Moscova atât pentru Șevciuk, cât și pentru Krasnoselki. Se poate spune că este vorba de diferite grupuri de influență de la Moscova care încearcă să preia controlul asupra Transnistriei, sau este strategia Rusiei de a-și pune, să zicem așa, ouăle în mai multe coșuri?
Ion Tăbârță: „Nu cred că aici este vorba despre o anumită strategie a Moscovei de a pune ouăle în mai multe coșuri. Nici nu cred că este vorba despre o dispută principială a anumitor grupuri din Federația Rusă referitor la cine să fie favoritul Moscovei.
Federația Rusă are experiența anului 2011, când a mizat pe un candidat, dorind să-l scoată pe veșnicul, cum părea, Igor Smirnov care reprezenta interesele unor grupuri de business de esență militară din Federația Rusă. Până la urmă nu a fost pus, sau nu a câștigat candidatul Moscovei, dar totodată nu a câștigat cel pe care Moscova nu și-l dorea.
Ulterior am văzut că domnul Șevciuk chiar pe undeva a devenit mai loial Moscovei decât același Igor Smirnov. Multă lume a spus, nu fără temei, că de facto regiunea transnistreană ar fi condusă prin telefon de la Moscova de către Rogozin. Probabil că anume domnul Rogozin este principalul susținător al domnului Șevciuk. Unii spun că de fapt anumite cercuri din jurul lui Vladimir Putin ar miza pe domnul Krasnoselki. Alte voci în general spun că în disputa dintre cei doi Moscova nu ar trebui să pună miza pe niciunul dintre ei, dar să favorizeze un alt candidat, cum ar fi liderul comuniștilor transnistreni, Oleg Horjan.
Dar Moscova înțelege foarte bine că cine nu va câștiga așa-numitul scrutin din regiunea auto-proclamată, oricum va fi loial în totalitate Moscovei.”
Europa Liberă: Și, apropo, schimbă ceva rezultatele acestor alegeri la Tiraspol, în regiune?
Ion Tăbârță: „Sunt totuși tentat să cred că nu se vor schimba multe. Desigur că aspectele economice acum contează foarte, foarte mult. Și probabil Moscova și-ar dori un candidat în regiunea transnistreană care să poată purta un eventual dialog cu președintele ales al Republicii Moldova, Igor Dodon. Anume pe această filieră Chișinău-Tiraspol sau un anumit eventual plan de soluționare a conflictului transnistrean, cu anumit statut al regiunii transnistrene în cazul Republicii Moldova, dar un plan favorabil Moscovei, ar putea să schimbe lucrurile în regiune și ar putea să deblocheze acea izolare în care se află acum regiunea din stânga Nistrului. În rest, pe cont propriu, fără anumite implicații din exterior nu cred că s-ar fi putut schimba radical lucrurile.”
Europa Liberă: Domnule Tăbârță, după acest așa-zis scrutin și după ce a fost epuizat și scrutinul din Republica Moldova, urmează, teoretic, doi ani în care nici la Chișinău, nici la Tiraspol nu vor mai avea loc alegeri. Am auzit voci de experți care spuneau că este un moment propice pentru a încerca o impulsionare a reglementării transnistrene. Vă aștepți la ceva bun de la această perioadă de acalmie electorală?
Ion Tăbârță: „Nu este exclus că o să avem anumite tentative, anumite mișcări. Noi am avut de vara trecută preconizatele înțelegeri pe anumite subiecte din protocolul de la Berlin. Nu este exclus că în acea direcție sau pe baza acelui protocol să se încerce de a se schimba anumite lucruri.
Desigur că factorul transnistrean din alegerile prezidențiale din Republica Moldova, și anume acea bruscă și neașteptată activizare benevolă sau de bună nevoie a alegătorilor din stânga Nistrului în scrutinul prezidențial din dreapta Nistrului, ne induce ideea că eventual ar putea să se întrezărească anumite înțelegeri în culisele politicii, care ar putea cumva să miște într-o anumită direcție dorită sau nedorită de către Chișinău pe anumite eventuale înțelegeri între Chișinău și Tiraspol. Desigur aici factorul Moscovei va juca un rol foarte important.”
Europa Liberă: În concluzie, schimbă ceva radical aceste alegeri?
Ion Tăbârță: „Alegerile din regiunea transnistreană nu cred că vor schimba radical lucrurile. Poate, nu este exclus, că în urma acestor alegeri să avem anumite alegeri între Chișinău, Tiraspol și Moscova, cu sau fără concursul anumitor parteneri occidentali, pentru a schimba anumite lucruri. Nu este exclus ca factorul economic să-și aibă rolul său de spus în aceste alegeri.
Și totodată nu este exclus că regiunea transnistreană să fie conectată la anumite circuite economice ale Republicii Moldova. S-a vorbit foarte mult despre participarea regiunii transnistrene în cadrul DCFTA, dar totodată s-a vorbit și despre anumite scheme dintre Chișinău și Tiraspol, cu anumiți politicieni influenți din Republica Moldova pentru a sustrage anumite fonduri.”
Europa Liberă: Și partenerii occidentali cum ar trebui să se poziționeze în această situație?
Ion Tăbârță: „Partenerii occidentali cred că ar trebui să aducă cât mai multă transparență în acest proces și ar trebui să înțeleagă care sunt interesele Chișinăului și care sunt cele ale Moscovei și până unde ar putea să meargă Chișinăul în a face anumite cedări regiunii nerecunoscute de acolo. Și chiar dacă Chișinăul face anumite cedări, oricum, trebuie să vorbim deschis, în schimb trebuie să primească ceva. Pentru că orice recunoaștere a diplomelor sau numerelor transnistrene de către Chișinău trebuie să aducă anumite cedări sau o anumită recunoașteri a suveranității Chișinăului asupra regiunii transnistrene.”
