Linkuri accesibilitate

Joia trecută (30 martie) se lansa la Sarajevo o inițiativă lingvistică de „bun simț”, care ar urma să confirme faptul că sârbii, croații, bosniacii și muntenegrenii vorbesc toți dialecte ale aceleași limbi. Nimic controversat dacă ne reamintim că, până acum 20 de ani, toți trăiau și în aceeași țară.

Cu toate acestea, inițiativa a provocat o ploaie de critici și proteste vehemente: unii văd aici încercarea de a reânvia spiritul fostei Iugoslavii, a cărei limbă oficială era sârbo-croata, dar care astăzi are denumiri diferite în fiecare stat succesor.

De la destrămarea Iugoslaviei și războaiele inter-etnice care au urmat, problema identității joacă un rol major în toată regiunea. Iar „limba oficială” este un element cheie.

Ofensiva a fost lansată de Croația în 1990 care, într-un stil pur orwellian, a început să purifice limba de orice cuvinte de origine sârbă sau străină pentru a le înlocui cu cuvinte „pur croate”. Bosnia a mărit numărul cuvintele de origină turcă în timp ce Muntenegru a introdus chiar o nouă literă.

Politica de purificare a limbii a provocat reacția unor intelectuali: un grup de scriitori, lingviști, actori, regizori, artiști din regiune a început să dezbată relația dintre limba de stat sau oficială și naționalism.

Și totul a culminat cu așa-numita „Declarație de la Sarajevo” care nu face altceva decât să constate ceea ce toată lumea știe: sârbii, croații, bosniacii si muntenegrenii vorbesc variante ale aceleași limbi, se înțeleg fără traducător. Autorii „Declarației” nu promovează „sârbo-croata”, nu contestă faptul că variante ale aceleași limbi pot avea denumiri diferite în diferite țări. Numai că această constatare de bun simți este deja pentru unii o erezie, un act de trădare.

Unul din autorii „Declarației”, scriitorul sârb Vladimir Arsenijevic, declară că scopul întregii acțiuni este de a neutraliza „răul provocat de naționalismul identitar”. Cel mai dramatic exemplu este sistemul școlar din Bosnia „unde avem cel puțin două școli funcționând în paralel”, în care copii de etnii diferite învață în „limbi diferite” și istorii diferite. Acest „sistem segregat”, avertizează Arsenijevic, „nu poate produce decât vrajbă”.

Miro Lompar, profesor de literatură sârbă la universitatea din Belgrad se opune „Declarației de la Sarajevo”, argumentând că nu încearcă decât să anihileze sentimentul de apartenență la Serbia a sârbilor din Bosnia sau Muntenegru. „Părerea mea este că această inițiativă cvasi-iugoslavă nu este decât încă o încercare de deznaționalizare a sârbilor din Bosnia și Muntenegru” declară profesorul Lompar. În timp ce agenția rusă „Sputnik” din Serbia punea următorul titlu dramatic la interviul cu Lompar: „Esperanto balcanic menit să distrugă limba sârbă”.

[...] „Declarația de la Sarajevo” se vrea un protest, puternic, împotriva oricărei încercări de a folosi limba pentru a justifica o politică de segregare (cum este cazul școlilor din Bosnia) și împotriva manipulării politice sub pretextul „purității” lingvistice. De pe 1 aprilie, „Declarația de la Sarajevo” este oficial pe internet și deschisă semnăturilor de sprijin.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG