Evgheni Evtuşenko este ultimul care păraseste podiumul dominat fără drept de tăgadă de trei monştri sacri ai romantismului sovietic post-stalinist. Împreună cu manieratul Andrei Voznesensky şi răsfăţatul Robert Rojdestvenski, Evtuşenko a sculptat fizionomia umană a imperiului sovietic deşi avea brevet de rebel, confirmat de el chiar şi atunci când respecta coridoarele de zbor permise de ideologia oficială. Darămite pe tărâmuri cu iz de sacrilegiu ori pe cele tabuizate unde se vedea silit să intre în competiţie cu Bulat Okudjava şi Vladimir Vîsoţky.
Probabil, nu avea cum să fie altfel după ce încă la vârsta de 15 ani a fost exmatriculat pentru că ar fi dat foc registrului clasei ca să scape de note proaste, „crimă” nedovedită, dar penalizată dur. Unii spun că în acea nedreptate din adolescenţă stătea ascunsă pendularea sa permanentă între cununa de lauri a recunoaşterii oficiale şi răzvrătirea aducătoare de adevărată popularitate.
Lui Evtuşenko i-a reuşit şi ultima rebeliune, cea de a fi murit nu în Rusia care şi-l revendică poet de patrimoniu, ci în SUA, forţându-l pe semnatarul numărul unu al mesajelor de condoleanţe, Vladimir Putin, să accepte realitatea implacabilă.
