Denis Cenușă, prezentat pe site-ul contributors.ro drept cercetător la Expert-Grup - Chișinău, comentează rezultatul foarte modest al vizitei lui Igor Dodon la Moscova. Intră și în detalii ale atitudinii liderilor europeni față de președintele Republicii Moldova, cu motivațiile de rigoare. În final, atrage atenția că „majoritatea absolută a declarațiilor lui Dodon privind Acordul de Asociere la Uniunea Europeană conține proporții enorme de neadevăr”. În schimb, „pot fi utile în lupta cu propaganda eurosceptică de la Chișinău”, adică reprezintă un fel de oportunitate de a discuta în sfârșit despre conținutul acestui acord. „Cu cât mai bine va fi explicat Acordul, cu atât legitimitatea acestuia va crește, iar prin asta și cererea populației pentru implementarea lui”.
În România, Partidul Social-Democrat a făcut greșeală peste greșeală, culmea, sub conducerea lui Liviu Dragnea, liderul care a condus formațiunea la cel mai bun scor de după prima perioadă Iliescu. Florin Tărală scrie de asemenea pe contributors și arată că PSD riscă, la limită, scindarea. Problema social-democraților nu e însă numai a lor. În toate partidele politice din România e criză de leadership. „Anticorupția, spune acest comentator, a curățat mare parte din scena politică. Deși necesară, (această curățenie) este insuficientă pentru a schimba modul în care se face politică și felul în care are loc socializarea politică în interiorul partidelor. În democrație, schimbarea partidelor poate veni doar din interior. Or, în acest moment, nu există suficiente stimulente pentru ca acest lucru să se întâmple”.
Și Emilian Isăilă constată (pe site-ul ziare.com) că Guvernul și PSD par paralizați, la două săptămâni de la declanșarea celor mai mari proteste împotriva corupției. „Nu pot da înapoi pentru că asta ar însemna să se resemneze și să accepte ideea că ar putea pierde tot, unii inclusiv libertatea. Nu pot merge (nici) înainte pentru că asta ar însemna să arunce România într-o criză profundă”. Comentatorul pariază deci timid pe coagularea unui grup ceva mai reformist în PSD, în jurul premierului Sorin Grindeanu.
Andreea Pora pune însă punctul pe i în revista 22, dar din păcate el este o întrebare retorică: Partidul Social-Democrat pierde, dar cine câștigă? Sunt trecute în revistă partidele de opoziție, cu concluzia că nu se întrevede niciun spor de popularitate. Lipsește ceva în genul Alianței Civice, cea care a coagulat spectaculos în anii 90 reacția societății civile, apoi a sucombat după transformarea în Partidul Alianței Civice. „Dacă Piața nu produce singură un lider și o mișcare care să-i dea direcție, ce se va întâmpla?”, se întreabă Pora. Deocamdată, ea vede o singură direcție cu oarecare potențial: președintele Klaus Iohannis. „Mai sunt doi ani până la alegerile prezidențiale, singurele care pot, in extremis, reconfigura majoritățile parlamentare. E un noroc, pentru că prezidențialele sunt singurele alegeri unde persoana contează mai mult decât mașinăria de partid. Iar în această schemă, Iohannis a redevenit piesa de bază”.
