Turcia se reapropie de Rusia, sau cel puțin acestea sunt semnalele, odată cu vizita președintelui rus Vladimir Putin la Istanbul la Summit-ul energiei, unde se repune pe tapet proiectul suspendat al conductei de gaz rusesc care va trece pe teritoriul turc. Valentin Naumescu arată în analiza publicată pe contributors.ro că, pentru România, pierderea unuia dintre aliații cheie ai Statelor Unite la Marea Neagră este un lucru rău. Fără Turcia și cu o Bulgarie ezitantă, „e greu de crezut că ar mai putea fi luată în calcul prea curând înființarea unei Flote NATO la Marea Neagră”. În același timp, România ar putea contabiliza conjunctura și ca pe o oportunitate. Prin poziția ei sud-estică în cadrul NATO, România ar putea juca rolul unui Plan B în cazul în care nu s-ar mai putea conta pe Ankara.
Într-o asemenea ipoteză, arată Naumescu, Bucureștiul ar putea căpăta un plus de „greutate strategică” în ochii administrației americane și, posibil, un transfer sporit de resurse de apărare. Dar analistul nu creditează o asemenea evoluție. E de părere că nu e nici în interesul Rusiei, nici al Turciei să se rupă de Occident. Mai degrabă, ambele state încearcă „să forțeze obținerea de avantaje competitive în regiune, în următoarele trei luni”, în care la Washington este un relativ vid de putere, până la instalarea viitorului președinte american, pe 20 ianuarie.
Cel mai probabil, „profilul internațional al Rusiei va rămâne același și peste 50 de ani”, un „drum specific, sinuos, în relația cu peninsula europeană, fără să se integreze, fără să fie prietenoasă în regiunea noastră dar totodată fără să intre într-un război devastator cu Europa”. Evoluția Turciei e mai puțin previzibilă. Acolo se dă în interior „un război cultural” între „neotomanism” (adică islamism politic, regim dictatorial) și orientarea occidentală, liberală.
Într-un articol din revista 22, Cristian Câmpeanu vede mai multe semne ale trezirii naționalismului în România, al cărui scop ar fi pur și simplu decuplarea României de la Occident. Fostul premier Victor Ponta a aruncat abil în discuție „sorosismul”, ca stigmat purtat de cei care nu doresc binele României. S-a propus chiar adoptarea unei legi în Parlament ca niciun fost beneficiar de sprijin din partea Fundației George Soros pentru o Societate Deschisă (foarte activă în România până în anii 2000) să nu mai poată ocupa vreo funcție publică. O măsură inspirată din epurările făcute de Recep Erdogan în Turcia, scrie Câmpeanu.
El se așteaptă ca probabila intrare în viitorul Parlament a Uniunii Salvați România, formațiune politică născută din societatea civilă și condusă de Nicușor Dan, să fie contracarată rapid de atacuri puternice. USR chiar poate reprezenta un „pericol” pentru tendința coagulării politice a pozițiilor naționaliste. Analistul de la revista 22 mai observă și că două sau trei partide mici de nuanță naționalistă nu par să aibă șanse de a trece pragul electoral de 5%, așa că cel mai probabil candidații lor vor îngroșa în ultimul moment listele Partidului Social Democrat și al formațiunii aliate ALDE, condusă de Călin Popescu Tăriceanu.
