Într-un articol apărut la secțiunea de bloguri a ziarului Adevărul, Alina Mungiu-Pippidi arată că a început să fie întrebuințat masiv și in România kompromatul: campanie negativă la adresa unei ţinte date, explică autoarea termenul preluat din limba rusă. Practic, nu e vorba doar de „propagandă neagră”, ci şi de „elemente de securism pur: folosire de materiale secrete din arhivele securităţii în mod trunchiat, crearea unui eveniment declanşator care mai târziu se va dovedi a fi fost o făcătură sau ceva irrelevant”.
Victimele, care se dovedesc până la urmă nevinovate în chestiunea care li se impută, vor avea o enormă problemă să mai schimbe impresia creată în opinia publică. De ce abordează acum Alina Mungiu subiectul: pentru că vara e numai bună pentru kompromat, cel puțin in România, unde, spune analista, câteva recente campanii de presă sunt exact așa ceva. Ar fi scandalul că președintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, și-a reînnoit permisul auto fără să stea la coada de o mie de persoane. Cum de a fost acolo taman în clipa potrivită un ziarist care a și filmat totul? se întreaba Mungiu și aminteste de un alt caz, când fostul premier Victor Ponta a spus ceva neconvenabil despre soția ambasadorului Olandei la Bucuresti. Declarația a ajuns în presă și nu peste multă vreme ziaristul cu pricina a fost avansat purtător de cuvânt la Serviciul Român de Informații, unde este și azi.
Al doilea exemplu de kompromat care apare în textul Alinei Mungiu-Pippidi este scandalul lansat în ultima vreme în jurul guvernatorului Băncii Naționale, Mugur Isărescu. „Am avut, scrie Mungiu-Pippidi, o bancă centrală independentă, practic singura reuşită de instituţie independentă după 1990. O să mai avem aşa ceva şi după Isărescu, sau succesiunea se va aranja politic?” Povestea cu salariile prea mari ale conducătorilor BNR ar fi altă gogoașă: BNR nu plătește salarii decât din bani proprii, nu de la buget. În fine, articolul arata și că încercările de a „înfunda” diverși politicieni cu probleme de integritate pe lucruri mărunte miroase tot a kompromat, dar, de aceasta dată, kompromat îndreptat împotriva justiției, care poate eșua în a-I inculpa.
Pe site-ul republica.ro, Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR, aduce precizări în încercarea de a pune punct unor dezinformări lansate insistent prin canale media și nu numai. El spune că, în urmă cu vreo cinci săptămâni, a mers la un post TV ca să raspundă la „știrea bombă” a momentului, și anume că România și-ar ține rezerva de aur la Londra, nu în țară. Este adevărat, a spus Vasilescu, adăugând însă că acest lucru a fost comunicat oficial de BNR încă din 2002! BNR a informat instituțiile statului despre aceasta mișcare, deși ar fi putut să n-o faca: legea lasă la latitudinea Băncii centrale să acționeze așa cum crede de cuviință pentru a ține aurul în siguranță. Adrian Vasilescu constată ca atacatorii de serviciu ai BNR o țin în continuare pe-a lor. Toți românii ar trebui să-și amintească însă, spune Vasilescu, că: „în anii celui de Al Doilea Război Mondial, când SUA și Marea Britanie ne erau dușmani și avioanele lor ne bombardau zilnic, Banca Națională a României avea în depozite 10,3 tone de aur la Banca Angliei, 11,6 tone la Fed (Rezerva federala a Statelor Unite) și 25,4 tone în Elveția. După război, le-am primit înapoi până la ultimul gram. Ceea ce nu s-a întâmplat cu aurul de la Moscova”.
