Linkuri accesibilitate

Nu e momentul să se ofere mai multe prerogative pentru președintele R. Moldova (R.Voncu/Adevărul)


Schimbarea de direcție a politicii externe a României: un „amestec de aroganță și incompetență prezidențială” (Simion Mioc/contributors.ro).

Nu e momentul să se ofere mai multe prerogative pentru președintele ales prin vot direct al Republicii Moldova – e de părere Răzvan Voncu. Articolul său din Adevărul aduce drept principal argument riscul ca aceste prerogative să fie folosite de un președinte care numai pro-european nu va fi, de pildă Igor Dodon. Nici ideea că în alte țări șeful statului are mai multe pârghii decât în Republica Moldova nu stă în picioare. În România da, are, dar în Austria, nicidecum. În schimb, în Italia, președintele este ales de Parlament și totuși are mai multe puteri decât omologul său austriac. Așadar, scrie Răzvan Voncu, nu este „nicio relaţie obligatorie între modalitatea alegerii preşedintelui şi prerogativele sale”.

România liberă și Hotnews postează știri despre vizita de două zile a vicepremierului rus Dmitri Rogozin în Republica Moldova. Rogozin s-a invitat singur, arată România liberă, care amintește și scandalurile iscate la precedentele descinderi ale oficialului rus în țara de dincolo de Prut.

Mai multe articole se referă la Ziua Independenței, sărbătorită azi de americani. Într-un comentariul publicat pe contributors.ro, Ioan Stanomir rezumă în ce constă „excepționalismul” benefic al democrației americane. „A imagina o republică care să unească un teritoriu vast şi regimul reprezentativ, evitând tentaţia demagogiei şi riscul despotismului militar, iată provocările pe care America de Nord le-a întâmpinat, sub semnul unui amestec, unic, de elan utopic şi prudenţă politică. Acolo unde alte naţiuni au eşuat, rătăcind în purgatoriul experimentelor tiranofile, Statele Unite au reuşit. Iar reuşita lor este una dintre cele mai spectaculoase reuşite ale libertăţii”, scrie Stanomir. El avertizează de asemenea că, după Brexit, izolarea Statelor Unite ar fi o „opţiune suicidară”. „În Europa, în Orientul Mijlociu şi în Asia, echilibrul depinde de menţinerea unui angajament de durată american”. Retragerea Statelor Unite ar produce un „devastator val seismic, capabil de a elimina fragilul edificiu al libertăţii. Statele Unite şi aliaţii lor au nevoie, mai mult ca oricând, de calmul profetic al lucidităţii”.

Pe aceeași platformă on-line, Simion Mioc compară contribuțiile ultimilor trei președinți români la relația României cu Statele Unite. Fără să fi fost un șef de stat puternic, Emil Constantinescu a avut totuși rolul major de a fi făcut opțiunea corectă în 1998, când a trebuit rezolvat conflictul acut din Kosovo. Atunci, România s-a plasat ferm de partea Statelor Unite. Traian Băsescu a cimentat o relație strânsă cu axa Londra-Washington încă din primele luni de mandat. A fost primit de trei ori la Casa Albă, iar relațiile bilaterale au condus la ceea ce este astăzi baza militară americană de la Deveselu. Actualul președinte Klaus Iohannis ar fi reușit însă să dilueze această relație într-un timp record. Schimbarea de direcție a politicii externe a României, spre Germania mai degrabă, a fost remarcată de Oxford Analytica. Opinia lui Simion Mioc e însă că nu avem de a face cu o opțiune, ci cu un „amestec de aroganță și incompetență prezidențială”, al cărui rezultat va fi că Washingtonul se va concentra în curând pe relația, mult mai sigură, cu Polonia și statele baltice.

XS
SM
MD
LG