Doi cititori profesionişti de poezie, ei înşişi şi, sau mai degrabă, în cazul celui din urmă, înainte de toate poeţi, Marius Chivu & Radu Vancu semnează antologia 111 cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română, Nemira, 2016, ţinând să precizeze într-un succint Argument că „în primul rând,
am decis să selectăm nu mai mult de un poem din opera unui scriitor”, profitând astfel „de diversitatea limbajului, a curentelor, formulelor poetice şi tonurilor lirice întinse pe o durată de exact 230 de ani”; apoi, „am căutat să alegem, pe cât posibil, poeme mai puţin cunoscute”, în ideea de a-i surprinde pe cititori; nu în ultimul rând, „în cazul autorilor clasici, am selectat poezii care mai pot fi citite şi astăzi”. Fără să-şi revendice întâietatea – sunt pomenite alte câteva antologii oarecum similare, printre care şi Mare-i ziua fără tine de Eugen Lungu –, autorii îşi asumă franc alegerea: „Acestea sunt poemele de dragoste care ne-au plăcut, în primul rând, nouă”.
Mai cu seamă în ceea ce priveşte „poemele mai puţin cunoscute” au reuşit să mă surprindă (plăcut!) în câteva rânduri, la fel şi prin selecţia autorilor. Astfel, sunt lăsate pe dinafară nume ca Alecsandri, Macedonski, Coşbuc, Goga, Barbu, Labiş ş.a., nu vor lipsi însă câţiva debutanţi; totodată, am numărat doar 22 de poete antologate, „stareţa” fiind Elena Văcărescu (1864-1947), iar cea mai tânără Miruna Vlada (n. 1986), fără să dau nici de Marta Petreu, ale cărei Poeme neruşinate merită toată consideraţia, nici de Ileana Mălăncioiu, cu ale ei Crini pentru domnişoara mireasă. Şi, sigur, nici pomină de Veronica Micle! (Dintre basarabeni, trei poeţi întregesc tabloul general, în ordinea intrării: Vsevolod Ciornei, Emilian Galaicu-Păun şi Eugen Cioclea, şi nici o poetă – nu că moldovencele n-ar fi iubeţe…)
Ierte-mi-se că nu citez nici un poem, dar chiar că n-aş vrea să nedreptăţesc altele 110. Nu-mi pot însă refuza plăcerea de a repeta, după Nichita Stănescu:
„Ea era frumoasă ca umbra unei idei…”
6 iunie ’16
