La Chișinău începe astăzi tradiționalul Festival Internațional al Artelor Scenice Bienala Teatrului Eugene Ionesco, cunoscut publicului larg ca BITEI. În acest an, Festivalul are motto/ul „Impreună doar împreună” și are în program spectacole de teatru, muzică și dans din mai multe ţări.
Detalii de la directorul artistic al Festivalului, Petru Vutcărău.
Petru Vutcărău: „Noi aceasta ne dorim, ca de fiecare dată, evenimentul să aibă un ecou cât mai larg, cât mai mare, publicul spectator să aibă nişte reacţii pozitive în raport cu ceea ce le oferim noi, timp de zece zile. Da, spre asta mergem. Atunci când organizezi un eveniment de genul acesta, tot timpul îţi pui ca scop ca el să răsune, să aibă ecou, că aibă anvergură, nu inviţi pe oricine, nu inviţi orice. Totuşi, te ghidezi după nişte criterii, în primul rând, artistice. Şi, în funcţie de aceasta, am încercat şi noi să facem selecţia pentru ediţia din anul 2016. Bineînţeles, nu am putut să ne permitem să invităm chiar tot ce ne-am fi dorit, în rezultat s-a conturat un festival cu 21 de spectacole din 13 ţări ale lumii. Nu ştiu acum e cazul sau nu să enumăr şi ţările de unde vor veni participanţii?”
Europa Liberă: Eu cred că putem ridica cortina măcar pe scurt, pentru interesul ascultătorilor noştri.
Petru Vutcărău: „Da. O luăm din Extremul Orient, Japonia este de fiecare dată prezentă cu ceva surprize şi de data aceasta vor veni cu „Trei surori” de Cehov, un teatru din Tokyo. După care o companie de toboşari, teatru, muzică, tradiţional coreeană, din Coreea de Sud, care vor prezent iarăşi un spectacol, după mine, care merită să fie văzut. Vom avea din Sahalin, de la Teatrul de Păpuşi din Sahalin, un spectacol după piesele şi nuvelele lui Cehov, un spectacol, deşi cu păpuşi, dar pentru maturi. După care avem spectacole din Republica Belarus, din Ucraina, din Polonia, din Franţa, din Spania, România, bineînţeles, Israel.”
Europa Liberă: Pentru că tot aţi pomenit despre faptul că nu aţi putut să invitaţi chiar pe toţi pe care i-aţi vrut. Există suficienţi oameni de cultură aici care se plâng de lipsa banilor, care nu găsesc sponsori pentru realizarea proiectelor culturale. Dumneavoastră cum reuşiţi să găsiţi, de fiecare dată, susţinere şi la guvern, şi la alte instituţii, într-un peisaj destul de arid pentru cultură?
Petru Vutcărău: „Da, aveţi perfectă dreptate. Tot ce se desfăşoară şi toate tentativele de a organiza evenimente culturale la noi în Moldova se ciocnesc de un zid foarte-foarte dur deocamdată, care ne pune beţe în roate, ne opreşte, ne dă înapoi, ne împinge îndărăt – aceasta este finanţarea. Finanţarea se face foarte-foarte sumar şi cu zgârcenie. Noi am obţinut totuşi un milion de lei din partea statului, din partea Ministerului Culturii, ţinem cont, în condiţiile în care bugetul pe anul respectiv încă nu a fost aprobat.”
Europa Liberă: Nu e exact.
Petru Vutcărău: „Este o jale la capitolul acesta. Şi din start, ştiind lucrul acesta, i-am propus doamnei ministru să renunţăm la ediţia din anul curent, ca să nu ne facem, vorba ceea, de ruşine în faţa publicului spectator de aici, cât şi a străinilor, or, trebuie să onorăm nişte cheltuieli, de vreme ce invităm oamenii. Doamna ministru a spus: „Nu. Festivalul va fi. Vom încerca să căutăm bani, nu ştiu de unde. Încă nu ştiu, dar eu voi face tot posibilul ca să găsim aceşti bani”. Şi s-a ţinut de cuvânt să găsim acest milion. Bineînţeles, nu este suficient, bineînţeles, bugetul Festivalului este în jur de trei milioane şi, dar am sensibilizat şi anumite structuri nonguvernamentale, agenţi economici care, cu puţinul pe care îl au, din puţinul pe care îl au s-au împărţit şi cu noi.
Suntem încă în dificultate financiară, suntem în deficit. Deci, mizăm mult pe încasările de la spectacole, biletele încă nu sunt vândute, dar noi deja banii i-am cheltuit.”
Europa Liberă: Şi cât costă un bilet, pentru că tot vorba vine?
Petru Vutcărău: „Sunt diferite preţuri la bilete, începând de la 50 de lei până la 400 de lei, adică pentru toate categoriile sociale, ca să-şi poată permite să vadă un spectacol. Mulţi consumatori de teatru şi-ar dori să vadă toate spectacolele, bineînţeles. Și noi am făcut programarea anume în aşa fel, încât spectacolele să nu se suprapună şi omul, care are şi timp, şi posibilitate financiară, să vadă aceste spectacole.
Mă tem cu nu vor putea să-şi satisfacă această plăcere, deoarece nu cred că se va găsi foarte multă lume care, timp de zece zile, să vadă 21 de spectacole, plătind biletul, în fiecare seară sau de două ori pe zi, chiar şi acei 50 de lei. Am pus şi preţul de 400-500 de lei la două sau trei spectacole, care pe noi, ca organizatori, ne costă.”
Europa Liberă: Până la urmă, frumos acest efort de a oferi tuturor şansa, inclusiv oportunitatea financiară de a vedea spectacole. În condiţiile în care povestea de succes, Republica Moldova, s-a cam terminat, după răsunătoarele cazuri de corupţie, faliment al băncilor, evenimentele culturale de felul Cronografului şi BITEI rămân nişte proiecte solide şi vizibile. Din punctul dumneavoastră de vedere, sunt acestea adevărata poveste de succes a Republicii Moldova?
Petru Vutcărău: „Încă nu. Ele reprezintă doar un potenţial pentru un eventual succes al Republicii Moldova. Dar atâta timp cât ele vor fi organizate şi desfăşurate în condiţiile pe care le-am expus anterior, ele vor avea capacitatea doar să supravieţuiască, doar să atragă atenţia. Dar un succes adevărat pentru un asemenea eveniment presupune şi o serie de spectacole, spectacole, într-adevăr, de anvergură, spectacole mari, spectacole de înaltă calitate artistică, or, acelea costă foarte-foarte mult.
Noi am făcut tentativă de a invita în câteva rânduri la acest Festival spectacole de genul acesta, dar nu ţinem piept, nu facem faţă. Pentru alte state, de exemplu, evenimentele de genul acesta fac parte din strategia culturală a Ministerului Culturii, a guvernului. Acestea sunt investiţii care, în timp, aduc şi dividende, atrag atenţia turiştilor din străinătate.”
Europa Liberă: Este un promotion foarte bun pentru ţară.
Petru Vutcărău: „Pentru țară, bineînțeles, o imagine că: atenţie, oameni buni, în Republica Moldova nu e doar corupţie, nu e doar hoţie, nu sunt doar furturi, mai sunt şi evenimente frumoase. Adică lumea nu a uitat de frumos în ţara aceasta, lumea tinde şi vrea să vadă, să consume frumosul.”
Europa Liberă: Aţi pomenit despre spectatori şi am pomenit şi noi, care vor trebui să aleagă între bilete de 50 de lei şi 400 de lei. Teatru fără spectatori nu există. Dumneavoastră reuşiţi totuşi să atrageţi la spectacole, de fiecare dată, destul de mulţi oameni într-o ţară săracă şi refractară la cultură. Care e explicaţia? E un miracol acesta?
Petru Vutcărău: „Nu este miracol. Explicaţia este simplă. Mai bine de jumătate dintre acei care se află în sală sunt sau cu bilete cu preţ redus, din puţinul preţului pe care îl plătesc mai facem şi reduceri pentru anumite categorii sociale – pentru studenţi, pentru oameni în etate, pentru invalizi ş.a.m.d., iar o altă categorie de spectatori sunt, pur şi simplu, invitaţi. Adică în sala de spectacole plătitori de bilete sunt cam 35-40%.”
Europa Liberă: Domnule Vutcărău, voi face apel la observaţiile dumneavoastră. Întinereşte astăzi publicul de teatru din Republica Moldova? Pentru că deseori când merg văd totuşi persoane trecute de prima tinereţe, dacă îmi pot permite să spun aşa. Dumneavoastră ce observaţi în ultimii ani?
Petru Vutcărău: „Avem un public tânăr foarte numeros şi dornic de a veni la teatru, de a vedea spectacole. Această categorie, acest public trebuie stimulat, trebuie să-i dai exact ceea ce îi place, ceea ce ar vrea să vadă, spectacole în care să se recunoască, să-şi recunoască problemele cu care se confruntă zi de zi, interesele pe care le are, scopul. Adică nu poţi să-i dai ceva clasic, „Revizorul” sau ceva foarte trecut şi depăşit, dacă nu-i găseşti, în acelaşi timp, o tratare, o rezolvare, o cheie scenică modernă, pe înţelesul lui, pe limbajul lui, publicul ar veni, sigur. Se scrie foarte multă dramaturgie anume pentru acest public tânăr. Aici trebuie să spunem că textele acestea mai au şi anumite neajunsuri, lacune, să le spunem, transpare la un moment dat limbajul licenţios, expresii vulgare. Adică dramaturgii încearcă să bage în gura actorilor, a personajelor şi expresii din limbajul uzual al tinerilor...”
Europa Liberă: …cotidian...
Petru Vutcărău: „Lucru pe care noi nu ne putem permite chiar să-l expunem direct. Facem tentative. Eu personal nu sunt adeptul acestei orientări şi mă opun cu vehemenţă. Totuşi, într-o sală de spectacole, în teatru publicul trebuie să ia contact cu un act artistic.”
Europa Liberă: Şi cu acest gând, domnule Vutcărău, propun să invităm ascultătorii postului nostru de radio să meargă la teatru în următoarele zile, iar tinerii să schimbe computerul şi tabletele pe o scenă de teatru.
Petru Vutcărău: „Eu sunt absolut convins că, dacă vor veni la spectacolele din Festival anul acesta, se vor regăsi. Poate nu în toate spectacolele, dar în majoritatea spectacolelor vor găsi şi ceva care le va plăcea.”
