Linkuri accesibilitate

24.04 - Chișinău: Voronin la Moscova și formarea guvernului Tarlev


Valeriu Prohnițchi

Valeriu Prohnițchi

Cum este posibilă o alianţă, fie ea şi declarat constructivă, între comunism şi capitalism? Or, domnii Voronin şi Tarlev sunt exponenţii acestor două sisteme social-economice antagoniste.



24 aprilie 2001

Ora Moldovei.

Despre călătoria lui Voronin la Moscova și politica guvernului Tarlev.

Dan Ionescu: Analiza economică de astăzi a lui Valeriu Prohniţchi porneşte de la două evenimente recente, care ar putea să aibă un impact deosebit asupra economiei ţării.

Săptămâna trecută au avut loc două evenimente foarte importante, care pot avea implicaţii profunde atât pentru soarta reformelor economice, cât şi pentru politica economică externă a ţării. Este vorba de întâlnirea pe care preşedintele Republicii Moldova a avut-o la Moscova cu conducerea Federaţiei Ruse şi de formarea noului guvern Tarlev.

După toate aparenţele, rezultate deosebite din vizita la Moscova nu a aşteptat chiar nici preşedintele Voronin. În general vorbind, obiectivul unei vizite a preşedintului moldovean la Moscova trebuie să fie, în primul rând, obţinerea unor preţuri mai joase la gazul rusesc şi a unor posibilităţi sporite pentru desfacerea mărfurilor moldoveneşti pe pieţele ruseşti.

În locul acestora, preşedintele Voronin a făcut declaraţii politice şi economice destrul de ciudate şi neaşteptate, chiar. Referindu-se la aceste declaraţii, un organ de presă electronică din Rusia a presupus, că în viitor preşedintele Voronin s-ar putea dovedi a fi o figură încă mai excentrică, decât preşedintele belarus Lukaşenko. În primul rând, preşedintele Voronin a spus, că Moldova în curând îşi va trimite observatorii săi la adunarea parlamentară a uniunii Rusia-Belarus. Iar pentru apropierea economică de această uniune, preşedintele Voronin a propus o soluţie foarte neaşteptată şi anume integrarea în uniunea economică euro-asiatică, la care în afară de Rusia şi Belarus mai participă Kazahstan, Tadjikistan şi Kirghizstan.

Ar fi bine, însă de ştiut, că această uniune economică, de fapt, este lipsită de un conţinut economic şi de rezultate economice concrete. Probabil, că nici chiar membrii ei nu mai înţeleg prea bine ce anume au dorit prin crearea acestei structuri. În afară de uniunea economică euro-asiatică, aceste ţări mai fac parte din uniunea vamală, care practic este o componentă a Comunităţii Statelor Independente.

Reamintim de asemenea, că Rusia şi Belarus au format o uniunea statală, care este exemplul celui mai înalt nivel de integrare din spaţiul Comunităţii Statelor Independente. Iar Kazahstan, Tadjikistan şi Kirghizstan mai fac parte şi din aşa numita uniune central-asiatică, dorind într-un fel să contrabalanseze interesele economice şi politice ruseşti în Asia Centrală.

Existenţa atâtor alinieri regionale, care se suprapun atât din punct de vedere geografic, cât şi din punct de vedere al scopurilor urmărite, denotă că ţările participante la acestea nu şi-au determinat, care sunt adevăratele lor interese geoeconomice. Aderarea la asemenea uniuni nu va aduce Republicii Moldova absolut nici un beneficiu economic. În al doilea rând, actualmente Republica Moldova face parte dintr-o structură regională, aşa numita GUAM, la care mai participă Georgia, Ucraina, Uzbekistan şi Azerbajan şi care au scopuri economice diferite, dacă nu chiar antagoniste celor ale uniunii euro-asiatice.

Întrebat cum ar trebui Republica Moldova să se descurce într-o atare situaţie, preşedintele Voronin a răspuns într-un mod inacceptabil pentru preşedintele statului - că nu şi-a format deocamdată o opinie asupra acestei probleme, adăugând în mod cu totul neaşteptat, că nciodată nu este târziu să ieşi de undeva. Remarcăm, că de când a devenit preşedinte, Vladimir Voronin a trasat de acum câteva direcţii absolut diferite de integrare a Republicii Moldova. Şi anume: uniunea Rusia-Belarus, unele structuri CSI, la care Moldova acum nu participă, uniunea economică euro-asiatică, Organizaţia Mondială a Comerţului, referindu-se chiar şi la integrarea europeană. Însă aceste politici de omniprezenţă au fost de acum amendate de realităţile economice interne foarte proaste şi de poziţia destul de rezervată, pe care o au organismele europene faţă de Republica Moldova.

Însă preşedintele Voronin probabil lasă soluţionarea acestor aspecte tehnice pe seama noului guvern. De fapt, guvernul poate fi numit nou, doar cu anumite rezerve. Şase din cei 17 miniştri şi-au păstrat posturile, pe care le deţineau în guvernul Braghiş şi doar trei membri ai guvernului, într-un fel sau altul, sunt afiliaţi Partidului Comuniştilor. Dar numirea în post de prim ministru a unei persoane, care provine din sfera businessului înalt şi formarea unui guvern, din care aproape nu fac parte comunişti, provoacă anumite întrebări.

În primul rând: cum în principiu este posibilă o alianţă, fie ea şi declarat constructivă, între comunism şi capitalism? Or, domnii Voronin şi Tarlev sunt exponenţii acestor două sisteme social-economice antagoniste. Şi cum anume va arăta societate pe care ei vor s-o construiască, această nouă creaţie ideologică, pe care presa de la Chişinău a numit-o într-un mod ironic – capitalism cu faţa umană. Atâta timp, cât lipsesc răspunsuri clare la aceste întrebări, concluzia firească, care poate fi făcută după întoarcerea preşedintelui Voronin de la Moscova şi după formarea noului Guvern este, că adevărata farsă politică şi economică în Republica Moldova abia urmează să înceapă.

Din Chişinău, Valeriu Prohniţchi, pentru Radio Europa Liberă.
XS
SM
MD
LG