Linkuri accesibilitate

Ideea înființării unei Comisii Unificate de Justiție


Stepan Popovski
Stepan Popovski

Avocatul Stepan Popovski: Aplicarea deciziilor acestui mini-CEDO pentru Transnistria ar trebui garantată de Rusia și Ucraina.

Scurgerea unui an de la întemniţarea la Tiraspol a jurnalistului Ernest Vardanean şi a inspectorului fiscal Ilie Cazac, condamnaţi între timp la ani grei de închisoare pentru spionaj în favoarea Moldovei, a readus în atenţie situaţia drepturilor omului din Transnistria. Care sunt drepturile cel mai des încălcate? Radu Benea i-a adresat întrebarea avocatului transnistrean Stepan Popovski.

Stepan Popovski: Printre drepturile fundamentale ale omului este dreptul la apărare juridică. Tocmai asta e problema - cetăţenii din Transnistria sunt lipsiţi de apărarea juridică cuvenită. De aceea, nu putem vorbi despre respectarea altor drepturi. Ei nu se pot apăra într-o instanţă judiciară normală. Mă veţi întreba probabil ce înseamnă o instanţă normală?”.

Europa Liberă: Și de ce nu se pot apăra?

Stepan Popovski: De ce nu se pot apăra? Cu toţii suntem oameni. Şi judecătorii. Respectiv, există o anumită dependenţă a puterii judiciare de alte structuri. În condiţiile în care judecătorii nu sunt aleşi de populaţie, ci sunt înaintaţi de comunitatea judecătorilor şi apoi sunt numiţi în funcţie de preşedinte, evident că justiţia nu poate fi independentă. Este o problemă fundamentală a justiţiei. Dar o problemă şi mai serioasă ţine nu de modul în care funcţionează puterea judiciară în Transnistria, ci, probabil, ţine de responsabilitatea unor ţări pentru situaţia apărării juridice aici, în Transnistria. Ce fel de ţări? În primul rând, Moldova, pentru că este un teritoriu recunoscut internaţional, precum şi Rusia cu Ucraina. De ce? Pentru că ele au semnat pe 8 mai 1997 memorandumul privind normalizarea relaţiilor între Republica Moldova şi Transnistria, în care şi-au asumat rolul de garant al respectării Drepturilor Omului. În preambul scrie: acordând o atenţie prioritară drepturilor şi libertăţilor omului. Iar dedesubt au semnat: ţările garant. Aceste ţări trebuiau să creeze o instituţie de garantare a apărării juridice”.

Europa Liberă: Cum ar putea să arate şi să funcţioneze un asemenea mecanism de garantare a apărării juridice pentru locuitorii regiunii transnistrene şi cu ce ar putea contribui Moldova?

Stepan Popovski: Să fie mai activă în plan instituţional, aşa încât aici să fie create nişte mecanisme de respectare a drepturilor omului. Să nu stea deoparte şi să spună că noi nu controlăm acest teritoriu, ci să caute mecanisme. Vă dau un exemplu. Există Comisia Unificată de Control, misiunea căreia este prevenirea conflictelor în zona de securitate. Moldova face parte din această comisie. De ce nu s-ar crea o comisie similară pentru neadmiterea şi prevenirea încălcării dreptrilor omului? Din care să facă parte ţările-garant Rusia şi Ucraina, sau şi alte ţări. Este o obligaţie a acestor ţări. Pentru ele, art.13 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului spune că sunt obligate să creeze instrumente eficiente de apărare juridică pe teritoriile aflate sub jurisdicţia lor. Acest teritoriu se află astăzi sub jurisdicţia Rusiei şi Ucrainei pentru că ele şi-au asumat rolul de garant. Ele şi-au asumat răspunderea pentru respectarea drepturilor omului, deci, aici, este jurisdicţia lor. Noi am propus acest mecanism fostei conduceri a Moldovei. Pentru ca oamenii, - ale căror drepturi sunt încălcate şi nu au putut fi apărate la Curtea supremă a Transnistriei, - să se poată adresa la această comisie şi să demonstreze că, într-adevăr, chiar şi la cel mai înalt nivel aici sunt încălcate drepturile omului. În felul acesta am fi avut şi o statistică, şi un control, şi posibilitatea de a influenţa situaţia. Astăzi, drepturile omului au devenit ostatecul luptei politice. Este inadmisibil aşa ceva. Trebuie să separăm drepturile civile de cele politice. Drepturile politice trebuie să rămână în cadrul luptei politice, a unor înţelegeri anumite. Drepturile civile însă ţin de viaţa cotidiană – încheierea unor tranzacţii, confirmări notariale, cumpărături, etc. – toate trebuie să rămână sub controlul statelor care poartă răspundere pentru respectarea drepturilor omului aici.

Europa Liberă: Dar ce putere ar putea avea o asemenea comisie?

Stepan Popovski: Ca să fie mai uşor de înţeles, aş compara această comisie unificată de justiţie cu un fel de mini-CEDO pentru Transnistria. Deci, sunt două ţări ce ne garantează respectarea drepturilor omului. Respectiv, ele garantează aplicarea deciziilor comisiei unificate pentru justiţie. Deci, dacă am trecut de prima instanţă dintr-o localitate din Transnistria, apoi am contestat-o la Curtea supremă a Transnistriei, dar continuăm să credem că drepturile noastre nu au fost restabilite, ne adresăm atunci la această comisie şi ea va examina cazul din perspectiva respectării normelor Convenţiei europene a drepturilor omului. Ea va lua deciziile în baza acestui document, căci nu vom putem aplica aici legislaţia Moldovei şi nici legile transnistrene, - ele pot fi examinate prin numai prisma altei legislaţii, iar singura legislaţie comună pe acest teritoriu este Convenţia europeană.

Europa Liberă: Și atunci, de ce ar accepta administraţia transnistreană să se conformeze deciziilor unei asemenea comisii?

Stepan Popovski: Mai întâi, e necesară voinţa politicienilor. Dacă a fost cu putinţă să înfiinţăm comisia unificată de cotrol, de ce nu s-ar putea să creăm o comisie juridică? Ce ne împiedică? De ce una din părţi s-ar împotrivi? Oare admite cineva, din start, că sunt încălcări ce trebuie ascunse? Dacă vorbim despre faptul că drepturile omului în Transnistria se respectă, de ce ar trebui să ne fie frică? Nu, ştiţi, asta ţine deja de domeniul deciziilor politice. Eu vorbesc despre partea juridică a chestiunii. Despre faptul că drepturile omului au devenit ostatecul acestei lupte politice. Vreau să vă spun că din cauza că aici lipseşte o apărare adecvată a drepturilor civile, din cauza unei economii construite într-un mod incorect, jumătate din populaţie a plecat. A plecat populaţia aptă de muncă. Date neoficiale arată în Transnistria au rămas acum mai puţin de 400 sute de mii de oameni, dar au fost 750 de mii la momentul destrămării URSS. Dintre ei, 130 de mii sunt pensionari. Adăugaţi copiii, invalizii, şi ce obţinem? Aici e o catastrofă. Şi un stat care nu vede acest lucru. Deci, atâta timp cât nimeni nu pune problema, ea nu se va rezolva.
XS
SM
MD
LG