Linkuri accesibilitate

Comentatorul politic al Radio Europa Liberă/Radio Libertatea, Vitali Portnikov, despre situaţia Drepturilor Omului în regiunea transnistreană.



Vitali Portnikov: „Atunci când discutăm despre rezolvarea conflictului transnistrean, la fel ca şi despre alte conflicte îngheţate din fostul spaţiu sovietic, vorbim, de fapt, despre teritorii care se află în afara dreptului internaţional. De aceea, ne dăm foarte bine seama că, oricât de mult s-ar vorbi în Transnistria despre statalitate, despre faptul că acolo există instituţii ale justiţiei şi alte structuri ce veghează asupra respectării Drepturilor Omului, în realitate, statalitatea Transnistriei este absolut convenţională, şi asta întâi de toate pentru că cetăţenii ei nu au unde să se plângă pe propriile autorităţi.

Aceste autorităţi există într-un spaţiu vidat. Cetăţeanul care acceptă jurisdicţia transnistreană, care locuieşte la Tiraspol, Bender sau în alte localităţi aflate sub jurisdicţia administraţiei transnistrene, depinde practic în mod absolut de dorinţa acesteia de a respecta sau de a nu respecta drepturile omului. În timp ce oricare alt cetăţean, din orice stat recunoscut, din Republica Moldova, Rusia, Germania sau Franţa, poate acţiona în justiţie, poate apela la instanţele europene, poate conta pe sprijinul unor organizaţii internaţionale pentru apărarea drepturilor omului.

Sigur că lucrurile stau diferit în diferite ţări, că în Rusia este altfel decât în Germania sau chiar în Moldova. Cu toate acestea, baza juridică le permite cetăţenilor să nu se simtă lipsiţi de apărare în propria lor ţară. De aceea, cred că în cazul Transnistriei este important să vorbim nu despre cazuri separate, ci despre faptul că fiecare zi a existenţei regimului autoproclamat în Transnistria este ziua în care acolo pot fi încălcare Drepturile Omului.

Ceea ce trebuie să explicăm locuitorilor acestei regiuni şi mediatorilor în reglementarea conflictului este că perpetuarea unei asemenea existenţe este o batjocură faţă de acei oameni care au avut nefericirea să se nască la Tiraspol, Bender sau în alte localităţi aflate sub jurisdicţia regimului tiraspolean şi care, deocamdată, nu au părăsit regiunea, pentru că e limpede că singura salvare a cetăţeanului este plecarea din patria sa în teritorii ce se află sub jurisdicţia dreptului internaţional, iar acestea sunt toate teritoriile din jurul Transnistriei.”

Europa Liberă: În ce măsură credeţi că Federaţia Rusă, ca stat garant, poartă răspundere pentru situaţia Drepturilor Omului din regiunea transnistreană?

Vitali Portnikov: „Este limpede că atâta timp cât Rusia, - prin injecţii financiare, prin faptul că închide ochii la datoriile imense la resurse energetice ale administraţiei tiraspolene, prin relaţiile economice speciale dintre clanurile oligarhice ruseşti şi tiraspolene, - sprijină existenţa acestui regim într-un spaţiu vidat, atunci fără îndoială că şi responsabilitatea morală şi politică îi revine conducerii Federaţiei Ruse, atât în privinţa Transnistriei, cât şi altor autonomii rebele ce se află în afara cadrului de drept internaţional.

Sper foarte mult ca, atunci când, mai devreme sau mai târziu, cetăţenii ruşi vor putea să formuleze revendicări juridice la adresa actualei lor conduceri, inclusiv în instanţele de judecată, aceste revendicări se vor referi şi la lucrurile ce se întâmplă în regiunile respective. Sunt convins că fără pocăinţă, Rusia nu va putea construi un stat civilizat, eficient, care-şi respectă cetăţenii. Pentru că un stat ce sponsorizează lipsa totală de respect faţă de normele de drept, mai devreme sau mai târziu, decade în anarhie, ceea ce am urmărit, nu o singură dată, pe teritoriul Federaţiei Ruse.”

Europa Liberă: Însă Rusia, dacă ar dori, ar putea să se implice atunci când este vorba despre apărarea Drepturilor Omului, nemaivorbind de rezolvarea conflictului?

Vitali Portnikov:
„ Cred că nu trebuie să exagerăm rolul Rusiei în rezolvarea acestui conflict. Nu se poate spune că tot ce se întâmplă este mâna Moscovei sau a Kremlinului. În ultimii 20 de ani, Transnistria s-a reformatat într-un regim destul de independent, care poate manevra între diverse grupări de la Moscova, între interesele a diferite clanuri. Simpla dorinţă a Rusiei nu e suficientă. Însă, dacă ar fi existat o dorinţă reală pentru a găsi o soluţie problemei transnistrene în baza dreptului internaţional, dacă nu s-ar limita totul la simple declaraţii ale conducerii ruse, ci am vedea paşi concreţi, în particular, ce ţin de lichidarea bazelor militare de pe teritoriul regiunii transnistrene, cred că multe lucruri s-ar putea de rezolvat mai simplu”.

Europa Liberă: Există anumite păreri că Înalta Curte de la Strasbourg - Curtea Europeană pentru Drepturile Omului - ar putea să ajute la ameliorarea situaţiei Drepturilor Omului în Transnistria.

Vitali Portnikov: „Sigur că nu poate, căci Transnistria nu este membru al organizaţiilor internaţionale. Transnistria nu se conformează deciziilor CEDO. Statalitatea sa este una strict convenţională şi nu poate avea nici o altă valoare. Statalitatea veritabilă este construită de jos în sus şi are la bază instituţiile internaţionale, în faţa cărora îşi asumă anumite angajamente, iar aceste angajamente nu sunt doar în raport cu alte state, ci şi în faţa propriilor cetăţeni. Nu întâmplător în dreptul internaţional există primatul dreptului internaţional în raport cu legislaţia naţională. Ce fel de primat poate fi în cazul Transnistriei, dacă legislaţia internaţională pentru ea nu există?

Boala republicilor autoproclamate constă în faptul că acestea sunt în afara dreptului. De aceea, populaţia lor poate conta numai pe îngăduinţa conducătorului. El poate fi bun cu populaţia, dar poate fi rău. Aproape ca boierul cu ţăranii săi iobagi. Exact la fel, în prezent, toţi transnistrenii sunt robii lui Smirnov şi ai Şeriff-ului. Curtea de la Strasbourg are influenţă doar asupra jurisdicţiei instituţiilor din Moldova, care la rândul lor nu au influenţă asupra judecătoriilor din Transnistria – şi atunci ce sens are să examineze dosarele acestora?”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG