Satul Molovata aflat la 60 de km distanţă de Chişinău, este aşezat pe ambele maluri ale rîului Nistru. Sătenii de pe malul stâng al râului trec pe cel drept cu ajutorul unui pod plutitor. Deseori, platforma este folosită şi de comercianţii care preferă să ocolească punctul de control transnistrean de la Dubăsari.
Podul plutitor de la Molovata aş zice că arată ca cel din filmul lui Şukşin. La capacitatea pe care o are, zilnic reuşesc să ajungă de pe un mal pe altul cam o sută de maşini şi aproape 400 de oameni. Pasagerii bacului sunt, de obicei, locuitori ai satului care merg să-şi viziteze rudele de pe celălalt mal sau pleacă după cumpărături la piaţa de la Dubăsari. Urc şi eu într-o tură pentru a sta de vorbă cu pasagerii bacului:
Europa Liberă: E mai ieftin?
- „E clar lucru că e mai ieftin decât la Chişinău.”
Europa Liberă: De exemplu?
- „Opt lei pentru un kg de orez, dar la noi la Chişinău e 16 lei. În toată ziua e plin podul, mai ales la ora opt dimineaţa toţi se duc. Sîmbăta şi duminica sunt cei mai mulţi. Pe la Dubăsari le este incomod să treacă.”
Europa Liberă: De ce?
- „Cred că paşaport le trebuie, înregistrare, ce le mai trebuie lor eu nu ştiu”
- „Pentru maşini în partea ceea este vamă, dar aici nu-i nimic. ”
Trecerea prin vama Dubăsari e problematică
Europa Liberă: Dar când Nistru e îngheţat, ce faceţi?
- „Îl trecem, chiar şi maşini trec pe gheaţă.”
Deseori, podul plutitor de la Molovata este folosit şi de oamenii de afaceri care preferă să ocolească punctul de control transnistrean de la Dubăsari. Printre ei şi Oleg Gazea, proprietarul unui magazin din Molovata:
- „Populaţia din aceste sate nu poate trece cu marfa peste graniţa dată.”
Europa Liberă: De ce?
- „Deoarece trebuie de achitat o taxă anumită – 100 % din marfă. La moment, cum a scăzut Nistrul, toţi agenţii economici nu pot transporta marfă peste graniţă şi practic activitatea e întreruptă.”
Europa Liberă: Dar taxa care se percepe este una oficială sau nu?
Şi Mihai, care contempla cu nerăbdare celălalt mal spune că grănicerii transnistreni îi dau bătăi de cap:
- „De obicei nu folosesc podul, trec prin vamă şi e mai problematic.”
Europa Liberă: Dar de ce e o problemă?
- „Deoarece eu am venit cu marfă. La marfă trebuie documente. Pe acolo e mai aproape, pe aici e mai departe.”
Europa Liberă: Numai că acolo este vamă dar aici nu?
- „Tot este control dar nu-i chiar aşa ca în partea cealaltă.”
Europa Liberă: Acolo e mai strict?
- „Nu e mai strict, cer multe documente.”
De la echipa marinărească a podului plutitor de la Molovata am aflat că ambarcaţiunea este întreţinută din banii Ministerului Transporturilor şi că funcţionează de la începutul anilor '90. Deseori, pasageri ai podului sunt şi cetăţenii străini care vor să meargă pe malul stâng al Nistrului fără a fi deranjaţi de granicerii transnistreni.
