15 aprilie 2001
Compromisurile cu Securitatea au afectat foarte multă lume.
Interviul Săptămînii.
Realizator: Sabina Fati
Invitat: Mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu.
Europa Liberă: Înalt Preasfinţa Voastră, credeţi că este corect să se facă speculaţii legate de coincidenţa Paştelui Ortodox cu cel Catolic, aşa cum se întîmplă în acest an, în folosul ecumenismului ?
Interviul cu Mitropolitul Banatului Nicolae Corneanu în ajun de Paște
Mitropolitul N. Corneanu: „Faptul de a sărbători împreună Sfintele Paşti e o ocazie fericită pentru toţi creştinii. Pentru că este normal să fim împreună la o astfel de ocazie şi anume sărbătoarea cea mare a Învierii Domnului. De multe ori, pînă acum am fost întrebat oare s-a răstignit Isus de două ori, oare a înviat Isus de două ori?! Faptul că anul acesta sărbătorim împreună Sfintele Paşti e o ocazie mai mult decît fericită, pentru orice creştin.”
Europa Liberă: S-a spus de multe ori că acesta este un semn divin în primul an al Mileniului, de aceea v-am pus această întrebare.
Mitropolitul N. Corneanu: „Nu ştiu dacă este semn divin, ar fi bine. În realitate ne găsim în faţa unor calcule foarte omeneşti. Şi anume: e vorba de modul în care se calculează zilele anului, potrivit mişcării astrelor. La începutul creştinismului, calcularea zilelor dintr-un an se făcea potrivit rezultatelor la care au ajuns astronomii din cetatea Alexandriei, care era centrul ştiinţific din vremea aceea. Ulterior, s-a găsit erau multe greşeli din punct de vedere astronomic care s-au făcut. Si, potrivit acestora, calendarul a fost rectificat, în funcţie de aceste date calendaristice îşi au la bază nişte calcule astronomice, a fost calculat şi modul de stabilire a datei Paştelor.
Sigur că ar fi fost bine ca de la început să se sărbătorească deodată, de către toţi creştinii. Din păcate însă, încă din primele veacuri au fost unele diferenţe. Pentru că nu conta atît ziua cînd se sărbătoreau Paştile, ca şi Crăciunul de altfel, cît faptul că, orice creştin era dator să-şi aducă aminte de faptul răstignirii şi Învierii Mîntuitorului. Fapte care stau la baza operei de mîntuire a neamului omenesc.”
Europa Liberă: Înalt Preasfinţite, foarte mulţi tineri spun că ei cred în Dumnezeu, dar nu cred în Biserică, sau în preot. Ce pot face slujitorii Bisericii Ortodoxe pentru a-i convinge pe aceşti tineri să vină spre biserică ?
Mitropolitul N. Corneanu: „Sigur că, e o tristă realitate aceasta. Si ea porneşte din unele considerente, să le zicem, foarte, foarte realiste. Adică: tinerii, şi nu numai ei, observă în viaţa bisericii multe slăbiciuni. Observă în viaţa slujitorilor bisericii nu numai slăbiciuni, ci şi păcate. Si, aş zice că e inevitabil să se ajungă la constatări de genul pe care le-aţi menţionat înainte. Însă, şi în această privinţă, cred că biserica evoluează şi multe din slăbiciunile şi defectele pe care oricine le poate observa în viaţa de fiecare zi, vor fi îndreptate. Şi nu va mai exista atunci un motiv de a face o distincţie între slujitorii bisericii şi biserica însăşi. Sau nu se va mai identifica biserica, ca instituţie dumnezeiască şi oamenii cu slăbiciunile lor.
E însă o realitate tristă aceasta pe care trebuie s-o recunoaştem şi cei care slujim biserica, preoţi sau orice însărcinare am avea în cadrul bisericii, trebuie să ne străduim să nu mai oferim nimănui, mijloace, situaţii sau cauze, de poticnire. Suntem însă şi noi oamenii, oameni, dar va trebui să înţelegem că biserica cere de la noi să nu facem nici un fel de pogorămînt, de nici un fel de natură şi să fim la înălţimea chemării noastre.”
Europa Liberă: Înalt Preasfinţia Voastră, ce face, ce ar putea să facă biserica ortodoxa pentru credincioşii ei în aceasta perioada dură? Spun dură mai cu seamă cînd mă gîndesc la aspectul material, economic al vieţii, prin care trec foarte mulţi oameni?
Mitropolitul N. Corneanu: „Biserica poate face foarte multe lucruri. În primul rînd şi înainte de toate să acorde tuturor credincioşilor, să le împărtăşească acea dragoste pe care ea, în primul rînd, e datoare să o arate tuturor oamenilor. Sigură că sunt însă şi alte lucruri decît o atare dragoste, pe care ar fi destul de teoretică numai, trebuie să aratăm şi milă şi îndurare oamenilor. Adică, milă în sensul frumos al cuvîntului. Să nu ne fie indiferentă situaţia nici unuia din semenii noştri. Şi în măsura în care putem să-i ajutăm. De altfel, e şi una din doririle actuale ale tuturor bisericilor, de a se implica în acţiuni de sprijin social, în acţiuni de interes social, de aceea toate bisericile se străduiesc să vină în ajutorul tuturor neputincioşilor, necăjiţilor, a dezmoşteniţilor soartei.”
Europa Liberă: Cum ar putea fi convinţi, preoţii ortodocşi să rezolve aşa cum, eu ştiu - se întîmplă poate mai des la alte biserici, cazuri concrete ale oamenilor, să facă parte din viaţa lor, cumva...
Mitropolitul N. Corneanu: „Nu trebuie să fie convinşi.Ei ştiu care le este datoria lor. E adevărat că noi ortodocşii, nu avem o anumită experienţă în această privinţă, dar viaţa de toate zilele şi mai ales ultimii ani, ne-au dovedit şi nouă, ortodocşilor care am pus mai mult temei pe viaţa liturgică pînă acum, s-a dovedit cît de necesar este să ne implicăm şi noi în viaţa socială. Ceea ce, de cîţiva ani se şi face, încît, foarte mulţi preoţi sunt angajaţi la ora actuală în problemele sociale. N-aş vrea să mă refer la alţii, dar mă gîndesc la ceea ce facem noi aici la Timişoara.
În acest an am organizat la Mitropolia noastră din Banat un grup de asistenţă socială şi foarte mulţi preoţi sunt deja implicaţi în acţiunile menite să vină în sprijinul oamenilor. Din toate punctele de vedere. E un început acesta, e adevărat, alte confesiuni au luat-o înainte şi au experienţă îndelungată în aceasta privinţă, îmsă şi noi trebuie să ne angajăm mai activ în tot ce ţine de asistenţa socială. Ceea ce şi facem. Si cred că pînă la urmă nu va fi nici un preot care nu se va implica în acţiuni de această natură.”
Europa Liberă: Păritele Jurcă, de la Timişoara şi-a mărturisit colaborarea cu fosta Securitate în postul mare. De ce credeţi că nu se mărturisesc şi alţii ?
Mitropolitul N. Corneanu: „E o chestiune de conştiinţă. E greu să generalizezi şi într-un sens şi în altul. Însă, oricum, conştiinţa fiecăruia îi va spune ce are de făcut. Pentru că însă e vorba de problema pe care aţi ridicat-o, implicarea în multe compromisuri făcute cu Securitatea, din păcate, este o chestiune care a afectat foarte multă lume. Sigur, au existat oameni de caracter. Care n-au cedat în faţa nici unor presiuni.
Bine ar fi însă, ca fiecare, care ştie ce a făcut s-o spună, fără să fie îndemnat sau silit de nimeni. Eu aş privi aceasta chestiune şi din punct de vedere eminamente creştin - dacă ai săvîrşit ceva care nu se potriveşte principiilor şi normelor creştine, e bine să te pocăieşti, cum se spune... E bine să-ţi mărturiseşti păcatele pentru că, în felul acesta poţi să nădăjduieşti într-o îndreptare. Dar repet, e o chestiune de conştiinţă a fiecărui om şi ar fi bine ca fiecare să aibe această conştiinţă şi, cel puţin să-şi exprime părerea de rău pentru ca în felul acesta să poată nădăjdui într-o iertare care să-i vină din partea Bunului Dumnezeu.