Linkuri accesibilitate

Cea mai bună practică: o acțiune cu inițiativă originală și rezultate foarte bune


La Ungheni, orașul nominalizat special pentru cele mai bune practici gospodărești

La Ungheni, orașul nominalizat special pentru cele mai bune practici gospodărești

Cu Olesea Cruc (IDIS Viitorul) despre programul Consiliului Europei și primăriile premiate anul acesta.


Ceremonie naţională la Chişinău de premiere a bunelor practici ale comunităţilor. Ce merite sunt premiate şi de ce unii au imaginaţie şi hărnicie, iar alţii doar năravuri ? Vom discuta în această dimineaţă cu Olesea Cruc, coordonator de program la Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative sociale „Viitorul”.


Interviul matinal EL: cu Olesea Cruc despre semnificația „bunelor practici ale comunităților”



Europa Liberă: Ce se va întâmpla azi – premierea cu diplome de merit pentru bune practici ale comunităţilor e parte a unui program mai amplu realizat de Institutul „Viitorul”… Ce este bine să ştim despre un asemenea program?

Olesea Cruc
Olesea Cruc:
„Într-adevăr, astăzi este un eveniment important în cadrul acestui program, dar şi pentru multe autorităţi publice locale, multe primării din ţară care au participat pe parcusul anului 2010 la un concurs, iată, astăzi îi premiem pentru cele mai bune practici.

Este de fapt un program început încă în 2006, cu susţinerea Consiliului Europei şi al Guvernului R. Moldova. Deja al patrulea an la rând, am avut şi unele mici întreruperi, dar patru ani facem acest priogram. Este vorba despre un concurs, mai întîi sunt selectate nişte teme la care sunt invitaţi să participe primarii.

Anul acesta primarii au fost invitaţi să depună dosarele sau să explice bunele lor practici în domeniul dezvoltării economice locale, modernizarea managementului serviciilor publice şi a bunei guvernări. Adică nişte domenii foarte largi la care ei au venit cu parcticile pe care le au.”

Europa Liberă: Ce sunt sau pot fi considerate bune practici? Faptul că un primar, de exemplu, îşi face pur şi simplu datoria – atât cât este posibil în condiţiile concrete pe care le are - poate fi considerat o bună practică, de exemplu?

Olesea Cruc:
„Dacă îşi face doar datoria, este considerată o practică sau o practică de succes. Dar o bună sau cea mai bună practică este considerată acea experienţă de succes într-o activitate sau un complex de activităţi care are un element inovativ, dar şi rezultate foarte bune. Adică aceleaşi lucruri pe care alţii le fac poate cu resurse mai mari, reuşeşte să le facă cu resurse mai mici. Sau alţii care nu reuşesc să soluţioneze problema deşeurilor, să zicem, într-o comunitate, dar alţii reuşesc să o soluţioneze. Ceva de genul acesta.”

Europa Liberă: Șapte comunităţi din Republica Moldova vor fi recunoscute public pentru cele mai bune practici ale anilor 2008-2010. Le puteţi nominaliza sau păstraţi elementul de surpriză la premiere?

Olesea Cruc:
„Este cam o surpriză, dar pentru dv. voi face o excepţie... ”

Europa Liberă: Vă mulţumim...

Olesea Cruc: „Sunt șapte localităţi de fapt. Anul acesta avem o nominalizare specială, pentru oraşul Ungheni, pentru că a venit cu un complex de bune practici şi nu am găsit o categorie în care să se incadreze, de aceea va primi o nominalizare specială. În afară de aceasta avem oraşul
Centrukl de integrare socială de la Telenești
Teleneşti, satul Colibaşi din raionul Cahul, satul Calfa din Anenii Noi, comuna Budeşti din municipiul Chişinău, satul Vinogradovca din raionul Taraclia şi satul Băhrineşti din raionul Floreşti. Aşa le-am spus mai repede ca să rămână totuşi o surpriză pentru alţii încă.”

Europa Liberă: Felicitări pentru aceste localităţi. Dar, Dnă Cruc, prin ce se deosebesc comunităţile, autorităţile de acolo de celelalte, prin ce sunt deosebite, ce au făcut aşa ieşit din comun? Poate ne oferiţi un exemplu-două se vedem de ce într-o localitate sunt mai mulţi gospodari, aparent, decît în alta?

Olesea Cruc:
„Sigur vă zic acuma. În primul rând, cunoaşteţi probabil că în R. Moldova avem aproximativ 900 de primării. La concurs au participat în jur de 50. Deci, măcar şi prin faptul că deja s-au gîndit nu doar să-şi realizeze bine treaba, dar şi să împărtăşească şi cu alţii experienţa bună pe care au au acei care au participat deja este un plus şi arată că ei nu sunt interesaţi de nişte lucruri mai înguste, ci din contra vor să împărtășească succesele şi vor să înveţe de la alţii ceva mai bun. Acuma, ca să revin la practicile exacte.

Sunt câteva practici care se referă la servicii de salubrizare a localităţilor rurale şi orăşeneşti de fapt. Ştim că este o problema foarte mare și gunoiştile acestea neautorizate pe care le găsim peste tot. Pentru a soluţiona această problemă, pentru a creşte gradul de educaţie ecolologică a populaţiei, pentru că nu este suficient doar să strângi aceste deşeuri care se adună din nou şi din nou, de aceea avem trei abordări diferite în trei localităţi diferite pentru care şi au fost premiate - anume pentru reformarea, restructurarea serviciilor de salubrizare, dar şi pentru creşterea gradului de educaţie ecologică a populaţiei. Cele mai multe se referă la acest domeniu.”

Europa Liberă: Dar sunt localităţi favorizate din start sub aspectul dezvoltării economice, altele mai puţin – ce dezvoltare dacă ai în sat doar un grajd de unde-au dispărut caii încă pe vremea URSS? Cum se depăşesc aceste decalaje? Nu se întâmplă că sunt stimulaţi doar cei care din start au avut lucrurile bine puse la punct şi nu au prea manifestat mare imaginaţie de a supravieţui, cum poate în alte sate s-a întîmplat?

Olesea Cruc:
„Am înţeles. Tocmai de asta noi nu facem, să zicem, concursul celei mai bine dezvoltate localităţi, pentru că atunci poate că s-ar întîmpla situaţia despre care vorbiţi. Dar în cazul dat se atrage atenţia la o practică concretă. Nu se atrage atenţia, să zicem, cine a avut cele mai mari venituri, ce primăria a avut cele mai mari venituri. Ci din contra. De
La Colibași, Cahul în 2009
exemplu avem o localitate din Cahul despre care am spus care este, mă rog, destul de mică, dar care a fost premiată la domeniul dezvoltare economică locală anume pentru promovarea localităţii şi crearea unui mediu favorabil pentru atragerea investiţiilor în localitate.

Neavînd un buget enorm, nefiind să zicem cu statut de oraş sau alt statut favorit, ei totuşi au promovat localitatea prin crearea a unei pagini web, prin susţinerea unui ansamblu local care l-au promovat foarte mult şi care la rândul lui, promovîndu-se, a promovat localitatea şi în acelaşi timp soluţionând mai multe probleme locale, inclusiv de infrastructură, ca urmare au fost atraşi investitori în localitate. Au venit nişte investitori care au deschis nişte mici întreprinderi de textile, creînd locuri de muncă pentru locuitorii din sat şi iată astfel a devenit premiat la această categorie.”

Europa Liberă: Unii ar spune că această premiere ar semăna, păstrînd desigur limitele glumei, cu întrecerea socialistă de pe vremuri. Întrebarea este pînă la urmă ce iese din această premiere, adică cu ce se alege localitatea? Capătă prestigiu, reuşeşte să rezulve cu mai multă uşurinţă unele probleme?

Olesea Cruc:
„Celor care ar crede că e o întrecere socialistă vreau să le zic că practica aceasta sau acest consurs de bune practici a fost implementat în R. Moldova la iniţiativa Consiliului Europei, deci fiind un instrument de democratizare, deci respecitiv fiind în mai multe ţari, inclusiv din Europa Centrală, dar şi unele din Europa de Est, şi practic avînd ca scop învăţarea la nivelul autorităţilor publice locale din practică. Pentru că, uita-ţi-vă, să zicem primăriile din ţară, unele mai mult, altele mai puţin, dar sunt într-o situaţie similară, au aceliaşi probleme în mare. Şi atunci vin unii care reuşesc să le soluţioneze şi alţii care nu reuşesc.

De aceea scopul este de a-i învăţa pe cei care poate nu ştiu ce să facă şi cum să facă de la cei care deja a o anumită experienţă. De fiecare dată facem o publicaţie a bunelor practici, care este practic un ghid pentru orice autoritate publică locală care vrea să soluţioneze problema deşeurilor, deschide ghidul acest şi vede cinci exemple, zece de diferite modele, unele cu atragerea finanţării străine, altele cu resurse proprii, cu mobilizarea comunităţilor, şi găseşte un model care i se potriveşte localităţii sale. Exact aşa dacă vorbim despre exemple de informare a populaţiei despre ceea ce face localitatea.

Am să vă dau exemplul unei practici foarte interesante şi în acelaşi timp foarte simple. Informarea cetăţenilor despre activitatea autorităţilor locale printr-un buletin informativ. Care de fapt este o obligaţie, conform legii autorităţile publice locale trebuie să informeze, dar multe se limitează doar la plasarea unui anunţ pe tabla de anunţuri de la primărie pe care poate puţini îl citesc. Iată, o comunitate a făcut mai multe buletine şi ce este interesant este că distribuirea buletinelor se face de fiecare dată prin invitarea unui grup de cetăţeni nou de fiecare dată care să distribuie buletinele. Astfel ei văd că la primărie se întâmplă ceva, îşi dau interesul pentru ce se întîmplă, sunt mai informaţi şi dacta viitoare când vor fi invitaţi să la o activitate mai concretă vor veni mai cu plăcere.”

Europa Liberă: Aveţi vreo observaţie cu privire la compenenţa de gen a acestor autorităţi, cine au mai multe bune paractici, doamnele aflate la putere în localităţi sau bărbaţii?

Olesea Cruc:
„De obicei sunt foarte active şi doamnele şi chiar cît vorbesc cu dumneavoastră încerc să calculez – deci avem patru femei primar în localităţile acestea şi trei bărbaţi.”

Europa Liberă: Perfect, deci este un echilibru, ca să spunem aşa.

Olesea Cruc:
„Da, este un echilibru. Doamnele primari, deşi sunt mai puţine, sunt foarte active şi ştiu că sunt chiar mai multe adunări a femeilor primari. Sunt foarte active şi respectăm această componentă de gen.

Europa Liberă: Vă mulţumim.
XS
SM
MD
LG