7 aprilie 2001
Editorialul săptămânii.
de: Radu Călin Cristea.
Care sunt handicapurile severe ale României în calea integrării în NATO ?
La fel ca în 1997, presimţirea unei ocazii în relaţia cu NATO are un efect narcotic asupra autorităţilor de la Bucureşti.
Copleşitoare, de această dată, pare să fie reuniunea ministerială NATO programată să aibă loc la Budapesta, în 29-30 mai. Acolo, cum a confirmat şi secretarul de stat american Colin Powell, fiecare membru al NATO îşi va spune părerea despre fiecare candidat la aderare, ajungându-se astfel într-o formulă foarte transparentă, la un punctaj al cărui valoarea ar putea fi mai mult decât simbolică în perspectiva summitului NATO de la Praga de anul viitor.
Care sunt handicapurile cele mai severe ale României în calea integrării în NATO ? Un prim handicap este legat de situaţia dilematică a economiei româneşti şi de riscul potenţial ca încercările oneste de adaptare la standardele NATO să eşueze din cauza precarităţii resurselor de finanţare.
[...] Cel de al doilea handicap decurge din primul: componenta strict militară a Alianţei nord-atlantice, nu abdică de la impunerea unor norme inflexibile privind dotarea aviaţiei ţărilor candidate. [...]
Mi s-a părut curajos prin sinceritate recentul bilanţ al Statului Major general pentru perioada 2000-2002. S-a spus acolo, deloc întâmplător, că unităţile de aviaţie şi apărare antiaeriană au o capacitate de luptă deficitară, orele de zbor au fost executate doar în proporţie de 13 la sută, astfel că numai 32 la sută din piloţii români mai sunt operaţionali.
Cu 60 de ore de zbor pe an faţă de 100 cât au cei din NATO.
Au fost epuizate resursele tehnice ale, crede un general, celui mai bun avion de luptă din Europa, MIG 29. [...] Starea jalnică a aviaţiei şi nesiguranţa perspectivei unei redresări va reprezenta un previzibil element de incomoditate pentru candidatura României.
În fine, rigorile NATO sunt inflexibile când vine vorba de solicitarea de garanţii certe că ţările candidate dispun de mecanismele instituţionale menite să protejeze informaţiile clasificate ale alianţei şi că pot verifica persoanele care vor gestiona aceste informaţii. [...]
Purificarea serviciilor secrete ca şi a înaltelor ierarhii militare de orice persoană care a ocupat poziţii influente în fostul aparat comunist a fost o măsură cerută de NATO şi aplicată onest şi de unele ţări candidate, exemplele de notorietate fiind ţările baltice sau Bulgaria, care a publicat liste cu informatori pe internet şi recent a expulzat 3 spioni ruşi.
Cazul Ristea Priboi, neclaritatea organigramei la vârf a serviciului de telecomunicaţii speciale, situaţia sfidătoare a fostului general Tănăsescu, până nu de mult eminenţa cenuşie a SIE, aplombul reactivări unor ofiţeri superiori cu cariere extrem de controversate , de la Dan Gheorghe la Dumitru Iliescu, etc sunt doar câteva stele dintr-o constelaţie ocultă. Puterea actuală dovedeşte în cel mai bun caz inconştienţă, sperând că ar putea înşela vigilenţa NATO trecându-i graniţa cu bagaje doldora de dinamită tip Ristea Priboi.
