La Clubul pentru drepturile omului a avut loc o dezbatere despre starea dosarelor legate de 7 aprilie 2009. Şi, împreună cu ministrul justiţiei Alexandru Tănase s-a căutat răspuns la întrebarea: de ce se ştie atât de puţin despre ce s-a întâmplat cu adevărat ? Pentru Tănase problema este în primul rând una politică.Dosarul numit convenţional 7 aprilie n-a progresat pentru că instituţiile statului care sînt abilitate cu funcţii de anchetă şi-au declinat responsabilitatea, trecînd-o pe umerii una alteia, este concluzia sonorizată azi de ministrul justiţiei Alexandru Tănase.
Alexandru Tănase: „Noi asistăm iarăşi la un ping-pong, cînd Ministerul de interne spunea că Procuratura nu investighează, iar Procuratura spunea că Ministerul de interne nu pune la dispoziţie (materialele). Eu nu cred că este imposibil de-a identifica şi de-a da o calificare exactă: cine a dat dispoziţie să fie aduşi judecătorii în comisariate, cine au fost persoanele, în ce birouri, cine i-a păzit pe copiii ăştia în garaje, cine i-a lovit cu bastoane de cauciuc. Şi în sensul ăsta este posibil, deoarece toate acţiunile au avut loc într-un spaţiu închis unde au existat sute de martori şi de-o parte şi de alta şi din punctul ăsta de vedere probatoriu este uşor de obţinut.”
Zeci de dosare neinstrumentate
Replica reprezentantului MAI Iurii Maximov, şeful direcţiei de investigaţie, a fost că s-a acţionat conform legislaţiei. În ce priveşte ancheta internă care s-a finalizat fără sancţiuni pentru poliţiştii suspecţi, Iurii Maximov a comentat astfel acuzaţia venită din partea societăţii civile: „Noi nu sîntem împuterniciţi să examinăm aceste cauze. Noi, de pildă, n-am avut acces la pătimiţi, deoarece procurorul spune că asta-i imixtiune în cauza penală. Dosarul este în procedura procurorului.”
Avocatul părţii vătămate în dosarul Valeriu Boboc Veaceslav Ţurcanu explică astfel încetineala cu care se cercetează cauzele care au ajuns în instanţă: „Mi se creează impresia că procurorii nu sînt destul de bine pregătiţi pentru a cerceta efectiv asemenea cazuri. Adică cît mai profesionist, mai eficient de-a aduna toate probele pentru a înlătura orice divergenţe, orice îndoieli pentru a stabili adevărul. ”
Victor Panţîru, avocat şi el într-un dosar legat de evenimentele din aprilie, se arată convins că nu lipsa de profesionalism a procurorilor ar fi obstacolul principal: „Cred că nu a existat o voinţă din partea procuraturii de investigare minuţioasă şi obiectivă a acestor cause. Ei nu aveau mînă liberă de a acţiona şi cred că şi în prezent, pe anumite cauze, asupra lor se exercită presiuni enorme. Din partea inculpaţilor, poate superiorilor, pentru a nu susţine, să zicem aşa, cu ardoare profesionistă acuzarea în instanţă. Sau chiar, mai nou, am văzut în reţeaua noastră a avocaţilor, un procuror general a renunţat în instanţă la acuzare. Fenomen nemaiîntîlnit în principiu în practica noastră. ”
După doi ani de la evenimentele din aprilie, Procuratura Generală anunţă într-un comunicat de presă recent că pentru tortură şi exces de putere au fost condamnaţi 2 poliţişti, 8 au fost achitaţi, iar în instanţa de judecată se află 27 de dosare, şi asta în timp ce în total au fost depuse 108 plîngeri.
