Linkuri accesibilitate

6.04 - Chișinău: Diplomatul William Hill acordă un interviu Europei Libere.


William Hill cu emisarul special prezidențial rus Valeri Nesterușkin în 2006
William Hill cu emisarul special prezidențial rus Valeri Nesterușkin în 2006

William Hill: „Rămân opt luni până la expirarea primului termen pentru retragerea armamentului greu și 20 de luni pentru cel de-al doilea, de retragere a întregului echipament militar. Mă îngrijorează faptul, că nu s-a făcut practic nimic.


6 aprilie 2001

Ora Moldovei.

Diplomatul William Hill acordă un interviu Europei Libere.

Dan Ionescu: Într-un interviu, acordat agenţiei de ştiri române Rompres, preşedintele Voronin a descris soluţionarea problemei transnistrene drept „o sarcină extrem de importantă pentru conducerea Republicii Moldova”. Cât despre relaţiile cu România, noul preşedinte a spus, că ele se află în criză, la această stare de lucruri contribuind mult şi forţele politice din fostul Parlament de la Chişinău, care i-ar fi prezentat pe comunişti drept un pericol pentru relaţiile dintre cele două state. Vladimir Voronin a adăugat, că „noi, politicienii moldoveni, va trebui să dovedim, că românofobila ne este străină. Eu sunt un adversar al românofobiei”.
*
Şeful Misiunii OSCE la Chişinău este îngrijorat de felul în care Federaţia Rusă înţelege să-şi respecte angajamentele luate la summitul de la Istanbul, din noiembrie 1999. Dar să ascultăm mai bine interviul, pe care William Hill l-a acordat în exclusivitate corespondentei Europei Libere, Lina Grîu
.

După alegerile parlamentare din februarie a revenit în discuţie, mai viu ca niciodată în ultimii ani, chestiunea reglementării conflictului transnistrean. Un rol important în reluarea negocierilor, întrerupte în ultima jumătate de an, revine Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. Într-un interviu, acordat postului nostru de radio, şeful Misiunii OSCE în Republica Moldova, William Hill, s-a referit la stadiul actual, perspectivele şi termenele probabile ale reglementării conflictului.

William Hill:
„Odată cu alegerea lui Vladimir Voronin la funcţia de şef de stat a fost îndeplinită ultima dintre precondiţiile, formulate de autorităţile de la Tiraspol pentru reluarea procesului de negocieri. După data de 9 aprilie, când va avea loc prima întâlnire dintre Vladimir Voronin şi Igor Smirnov, nu va exista nici un motiv, cel puţin unul rezonabil, pentru tergiversarea procesului de negocieri. Până în prezent piedicile au fost unele exclusiv artificiale, de natură politică.

Avem pe masă propunerea unui din mediatori, cunoaştem demult poziţiile părţilor, momentele convergente şi divergente, şi considerăm, că este timpul să ne aşezăm la masa negocierilor şi să elaborăm o variantă de compromis. În ceea ce ce priveşte termenul , cel numit de Pastuhov, o lună – o lună şi jumătate ar fi unul perfect. Dar aş fi mai degrabă de acord cu preşedintele Voronin, care a spus, că negocierile vor dura mai mult. Cred că este vorba de câteva luni, în cazul în care părţile vor fi deschise pentru negocieri.

Este bine sau rău, dar viziunea noii puteri asupra problemei este diferită, de cea a administraţiei precedente şi de aceea nu ar trebui să existe piedicile, care au tergiversat procesul în trecut. De asemenea, vorbind obiectiv, există în Parlamentul moldovean o majoritate puternică, chiar dacă suntem sau nu suntem de acord cu opiniile acesteia. Dacă preşedintele şi Guvernul vor reuşi să ajungă la o înţelegere cu partea transnistreană, ar fi de presupus, că Parlamentul va aproba rapid această decizie. Nu mai există piedici artificiale, de care s-au prevalat transnistrenii până acum.

Ce statut va avea Transnistria, ce împuterniciri vor fi delegate Tiraspolului şi care vor rămâne la Chişinău, ce drepturi şi instituţii economice, sociale şi judiciare vor fi pe malul stâng şi care vor fi comune, sunt chestiuni tehnice complicate, dar soluţionabile. Poate că nu vom ajunge în curând la un document final, dar în viitorul foarte apropiat vom afla dacă procesul de negocieri are sau nu perspective. Se va vedea dacă părţile lucrează sau crează noi teritipuri pentru a tergiversa procesul. Acest lucru va deveni clar în următoarele o săptămână două, după ce vor avea loc primele şedinte ale negociatorilor.”

L-am rugat pe William Hill să dea o apreciere declaraţiei recente a lui Vladimir Voronin, care s-a pronunţat împotriva internaţionalizării excesive a problemei Transnistriei.

William Hill:
„Nu văd nimic deosebit în aceste declaraţii. Poziţia sa este în principiu corectă. Părţile sunt cele care trebuie să ia o decizie în reglementarea conflictului. Organizaţiile internaţionale pot ajuta şi contribui doar. Cred, totuşi, că participarea OSCE ca mediator a avut un impact pozitiv. Am înţeles declaraţia lui Voronin în sensul, că important este nu locul unde au loc negocierile, ci însăşi faptul desfăşurării acestora. Voronin nu s-a pronunţat categoric împotriva desfăşurării negocierilor într-o capitală europeană. Ştiu, că poziţia transnistrenilor este aceiaşi. Ar fi bine ca părţile să se întâlnească săptămânal la Tiraspol şi Chişinău. Nu spun, că nu mergem la Bratislava, chestiunea încă nu este decisă.”

Şeful Misiunii OSCE în Republica Moldova s-a arătat îngrijorat de faptul, că Moscova ar putea să nu se încadreze fizic în termenele asumate la Istanbul pentru retragerea tehnicii şi armatei sale de pe teritoriul Republicii Moldova, dacă procesul nu va începe cel târziu în primăvara acestui an.

William Hill: „Rămân opt luni până la expirarea primului termen pentru retragerea armamentului greu, stipulată în Tratatul adaptat FACE. Şi 20 de luni pentru cel de-al doilea termen, pentru retragerea întregului echipament militar. Mă îngrijorează, într-adevăr faptul, că până în prezent nu s-a făcut practic nimic. OSCE a depus eforturi mari pentru a pregăti terenul, a crea condiţii favorabile, a găsi resurse materiale. Armele convenţionale ale grupului operativ de trupe ruse pot fi evacuate în timp de o lună. Moscova s-ar putea încadra în primul termen, dat fiind numărul redus al unităţilor tehnice. În ceea ce priveşte evacuarea patrimoniului militar, a armamentului şi retragerea trupelor în ultimul an şi jumătate s-a făcut prea puţin în acest sens. Muniţiile, în special, constituie un pericol pentru populaţia din zonă şi am dori ca părţile să-şi intensifice eforturile în această primăvară pentru a face paşi concreţi.

Nimeni nu ar trebui să-şi dorească să trăiască pe un butoi cu pulberea şi din acest motiv îmi este neînţeleasă poziţia părţii transnistrene. O cantitate atât de mare de muniţii nu mai este o garanţie, ci un pericol pentru propria populaţie. Regret, că nu am reuşit să facem mai multe până în prezent.”

L-am întrebat pe William Hill, care ar putea fi consecinţele neîndeplinirii angajamentelor de la Instanbul, care au un caracter juridic.

William Hill: „Există două aspecte ale deciziei de la Istanbul. Deciziile din declaraţia politică au un caracter de recomandare şi nu au consecinţe legale. Statele, care nu respectă asemenea obligaţii politice, îşi pierd pur şi simplu credibilitatea pe plan internaţional. Dar există şi aspectul juridic. Acesta se conţine în Trtatul adaptat FACE, care a fost semnat în aceiaşi periodă la Istanbul. Toate statele semnatare, care au trupe pe teritoriul altui stat semnatar, trebuie fie să şi le retragă, fie să primească acceptul statului gazdă, fie să obţină mandatul unei organizaţii internaţionale, sau al OSCE. Iată singurele condiţii, în care pot fi prezente trupele străine pe teritoriul unui stat semnatar al Tratatului adaptat FACE.

În conformitate cu aceste decizii, trupele ruse trebuie să fie retrase, sau să primească un statut legal. Nu putem să nu amintim, că Federaţia Rusă a dat mereu asigurări de respectare a angajamentelor. Cred acestor asigurări, dar este evident că fiecare zi de inactivitate face din ce în ce mai dificlă respectarea termenelor şi acest fapt mă îngrijorează. Este o chestiune foarte importantă, deoarece Tratatul FACE adaptat este o componentă de bază a securităţii europene. Iată de ce cred, că Rusia are motove să-l respecte.”

În cadrul unei întrevederi, pe care William Hill a avut-o marţi cu liderul de la Tiraspol, Igor Smirnov, a fost examinată posibilitatea casării muniţiilor din depozitele transnistrene. L-am rugat pe William Hill să ne dea mai multe detalii despre etapa, la care se află procesul.

William Hill: „Din păcate, nu există deocamdată o înţelegere concretă. Am făcut mai multe oferte de colaborare părţilor, care ar urma să participe la casare. Sperăm să primim un răspuns pozitiv şi poate chiar să elaborăm un plan, care ar permite casarea muniţiilor pe teritoriul Republicii Moldova. Ne-am gândit mult la acest proiect, dar numai recent am formulat o ofertă şi am primit un răspuns pozitiv prealabil. Se poartă discuţii cu ruşii, cu transnistrenii şi cu reprezentanţi ai Chişinăului. Mai multe nu aş vrea să vă spun, deocamdată este prea devreme. Din punct de vedere tehnic, nu este o chestiune uşoară. Este nevoie mai întâi de o înţelegere politică, după care urmează aspecte ştiinţifice şi tehnice.

În depozitele de la Tiraspol se păstrează circa 50 de mii de unităţi de armament – automate, pistoale, mitraliere. La depozitele de muniţii din Colbasna sunt stocate circa 40 de mii de tone de obuze. Se poate casa cel puţin un sfert, sau o jumătate din aceste cantităţi, poate chiar mai mult. Nu pot aprecia acum exact.”

William Hill ne-a mai spus, că fondul special, deschis pentru a facilita retragerea prezenţei militare ruse de pe teritoriul Republicii Moldova a fost completat până în prezent cu aproximativ un milion de dolari, existând promisiuni pentru 30 milioane de dolari.

William Hill:
„Sume considerabile, dar se pare că deocamdată, paradoxal, nimeni nu vrea să ia aceşti bani.”

L-am întrebat pe William Hill, care este soarta misiunii de evaluare a armamentului din regiunea transnistreană, despre care se discută de aproape doi ani.

William Hill: „În iulie 1999 ne-am înţeles la Moscova să creăm o misiune de evaluare din partea OSCE, scopul căreia ar fi de a evalua cantitatea şi starea armamentului de la Colbasna şi de a formula recomandări pentru casarea şi evacuarea acestuia. Propunerea este încă valabilă şi o asemenea misiune mai este încă necesară, înainte de a ajunge la o înţelegere privind casarea muniţiilor. Există nişte liste de muniţii şi armament, dar nici noi, OSCE-ul, şi cred că nici ruşii nu ştiu exact în ce stare este acesta.”

În încheiere, şeful Misiunii OSCE în Republica Moldova, William Hill, ne-a declarat că autorităţile transnistrene continuă să se opună acestei misiuni de evaluare din motive pur politice. Din Chişinău, Lina Grîu, pentru Radio Europa Liberă.
XS
SM
MD
LG