Linkuri accesibilitate

Reglementarea activității de lobby ar anihila ingerința intereselor de business în sistemul politic.


În Republica Moldova, s-au făcut două tentative de promovare a unei legi privind activitatea de lobby. Ambele în urmă cu zece ani şi ambele scoase de pe ordinea de zi a şedinţelor Parlamentului fără să fi ajuns să fie barem discutate. Lucru care, în opinia experţilor, demonstrează dezinteresul clasei politice pentru reglementarea practicilor de presiune, care de altfel, după părerea mai multor observatorii, sînt extrem de răspândite în Republica Moldova, deşi puţin cunoscute şi deseori confundate cu traficul de influenţa.

Nici actualii legislatori nu manifestă se pare mai mult interes pentru reglementarea a ceea ce poartă denumirea de lobby. I-am solicitat o explicaţie deputatului comunist Oleg Reidman: „Eu cred că este devreme pentru Moldova să se vorbească despre o astfel de lege. Nu pentru că n-ar exista acţiuni de lobby, ci pentru că cel mai des ele sunt ascunse. Chiar astăzi am fost adoptate două legi cu privire la activitatea farmaceutică care sunt rezultatul unui lobby în sensul rău al cuvântului, pentru că sunt elaborate în interesul importatorilor de medicamente, dar defavorizează producătorii locali. Acest lucru se întâmplă pentru că nu avem nişte grupuri bine organizate care ar promova şi ar apăra interesele unei ramuri economice anume. Dacă am adopta o astfel de lege acum, ea ar servi drept scut pentru acţiuni de lobby rău-intenţionate.”

Legea de lobby nu figurează printre priorităţi pe agenda parlamentară


Şi printre cei mai mulţi dintre deputaţii din arcul guvernamental pot fi auzite păreri similare.

Liberal-democratul Veaceslav Ioniţă crede însă că, dimpotrivă, o astfel de lege ar fi foarte necesară: „Ar fi bine să fie reglementat, pentru că lobby întotdeauna are componenta legală şi bună, dar există şi lobby ascuns şi ilegal. Un exemplu de lobby pozitiv - am avut o presiune enormă din partea patentarilor şi deţinătorilor de terenuri care timp de trei ani, fiindcă nu au fost învăţaţi, nu au plătit poliţele de asigurări medicale. Acum sunt daţi în judecată şi au probleme. Şi am adoptat o lege prin care i-am iertat de datoria trecută, dar în scop educativ, am spus – în condiţia în care îşi cumpără poliţa în 2011. Şi această lege a fost votată unanim, de toţi deputaţii, cunoscută de toţi. E un lucru făcut în interesul cuiva, însă acceptat de toată lumea. Însă sunt şi acţiuni cum e cel cu accizul la ţigări nu a fost altceva decât un lobby rău.”

Veaceslav Ioniţă recunoaşte însă că elaborarea şi promovarea unui astfel de act normativ nu figurează printre priorităţile de pe agenda parlamentară. Autorii unui studiu recent lansat de IDIS Viitorul notează că legislatorii ezită tocmai pentru că nu sunt interesaţi să anihileze ingerinţa intereselor de business în sistemul politic.

Studiul sugerează totuşi decidenţilor că dacă vor să-şi demonstreze intoleranţa faţă de corupţie, mai devreme sau mai târziu, ei vor trebui să se gândească cum să reglementeze activitatea de lobby. Autorii le sugerează şi un exemplu demn de urmat, cel polonez, care prevede, printre altele, crearea unui registru al entităţilor care prestează activităţi de lobby, numit Registrul lobby-stilor, şi sancţiuni consistente pentru lobby-stii care nu se înregistrează în acest registru şi nu anuntă publicul despre încercările de a pune presiune pe factorii decidenţi din instituţiile statului.
XS
SM
MD
LG