Linkuri accesibilitate

Rusia continuă să rămînă un partener foarte complicat


Sergei Lavrov îl salută pe omologul său Iurie Leanca sosit la Moscova

Sergei Lavrov îl salută pe omologul său Iurie Leanca sosit la Moscova

Anatol Țăranu: „Rusia este cointeresată să găsească o soluţie în Transnistria”.



Ministrul de Externe al Republicii Moldova, Iurie Leancă, s-a aflat, pe 29 martie, într-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu omologul său rus, Serghei Lavrov şi cu alte oficialităţi. O vizită de rutină? Un semn al revenirii sau cel puţin al tendinţei de a ajunge la nişte relaţii reciproc satisfăcătoare? Vom discuta posibile răspunsuri în această dimineaţă cu analistul politic Anatol Ţăranu
.


Interviul matinal: cu Anatol Țăranu despre Rusia și chestiunea transnistreană


Europa Liberă: Dle Ţăranu, încă înainte de a pleca dl Leancă la Moscova, reprezentantul oficial al ministerului rus de Externe, Alexandr Lukașevici a menţionat că această vizită „capătă o semnificaţie simbolică în contextul aniversării a zecea de la semnarea în noiembrie 2001 a Tratatului de prietenie şi colaborare între Republica Moldova şi Federaţia Rusă”. […] Cum vedeţi Dvs. această vizită – drept una de rutină sau totuşi una care ar mişca oarecum carul din loc?

Anatol Țăranu
Anatol Ţăranu:
Nu ştiu în ce măsură relaţia moldo-rusă astăzi se găseşte în stadiul în care se poatre mişca ceva radical în ceea ce priveşte relaţia dintre R. Moldova şi Federaţia Rusă, relaţia interstatală. Noi continuăm să avem o situaţie destul de delicată în acest domeniu. Relaţia moldo-rusă este profund marcată de conflictul transnistrean şi, din păcate, relaţia interstatală foarte mult suferă din acest motiv. Atîta timp cît nu este reglementat conflictul transnistrean, relaţia moldo-rusă va fi una foarte specială şi noi nu vom avea posibilitatea să dezvoltăm relaţiile interstatale într-o manieră normală, cum ar fi o relaţie cu un oricare alt stat.

Federaţia Rusă continuă să rămînă factorul principal în ceea ce priveşte reglementarea politică în Transnistria şi nu întotdeauna acest factor are o influenţă pozitivă în acest sens. Din acest punct de vedere, desigur că vizita ministrului de externe a R. Moldova la Moscova îşi are specificul său. Desigur este foarte mult conţinut simbolistic în această vizită, dar sunt şi elemente care ar putea să imprime conotaţie nouă acestei vizite. Şi în primul rînd acest lucru este legat de posibilele mişcări pe direcţia reglementării politice în Transnistria.

Europa Liberă: Acelaşi Alexandr Lukaşevici menţiona că problematica transnistreană se va regăsi în discuţiile celor doi miniştri de Externe (aşa cum și spuneți Dvs.) şi preciza că „de conducerea Republicii Moldova depinde în ce direcţie va avansa deblocarea procesului de negocieri şi pe ce bază va fi posibil să se discute despre variantele de compromis ale statutului pentru Transnistria şi garanţiile realizării acestora în practică”. Mingea, aşa dar, este din nou plasată în partea de teren a Chişinăului?

Anatol Ţăranu:
Nu. Este o poziţie mai veche a Federaţiei Ruse. Ei nu renunţă la această abordare, din păcate. Şi trebuie să recunoaştem că această abordare nu este deloc una constructivă. Nu o dată am avut posibilitatea să vorbesc şi reiterez această idee – R. Moldova nu dispune de resurse interne suficiente pentru a obţine un progres semnificativ pe direcţia reglementării politice în Transnistria. Ar fi o mare greşeală să căutăm soluţia acestei probleme pe axa Chişinău-Tiraspol, ceea ce este abordarea pe care o impune Federaţia Rusă.

Reglementarea politică în Transnistria depinde în măsură hotărîtoare de implicarea actorilor importanţi internaţionali. Reglementarea demult a devenit nu o afacere, nu, hai să spunem aşa, o acţiune internă a R. Moldova, ci este demult o chestie internaţionalizată şi depinde de actorii internaţionali şi în mare măsură, poate în măsură hotărîtoare, de Rusia.

Europa Liberă: Diplomaţii ruşi susţin în continuare că şi în dialogul lor cu partenerii occidentali punctul de pornire în negocieri asupra căruia se insistă este egalitatea părţilor conflictuale... Credeţi că poate fi o condiţie acceptabilă şi pentru partenerii occidentali această egalitate între nişte autorităţi constituţionale recunoscute şi unele separatiste nerecunoscute?

Anatol Ţăranu:
Asta e problema mare care demult serveşte ca un element ce dinamitează procesul de reglementare în Transnistria. Ce înseamnă aceste părţi egale în abordarea Federaţiei Ruse? De fapt, este o poziţie foarte, foarte apropiată de cea a Tiraspolului şi eu mă tem că poziţia Tiraspolului este în fond influenţată de poziţia Moscovei. Părţi egale în interpretarea Tiraspolului înseamnă că R. Moldova şi regimul secesionist de pe malul stâng al Nistrului sunt părţi egale ca actori internaţionali, adică egalitatea aceasta este recunoscută la nivel internaţional. În realitate nu este această situaţie. Da, noi am putea fio părţi egale, ca părţi care participă la un proces de negocieri în acel sens că nimeni nu este lipsit de dreptul de a vorbi în cadrul acestor negocieri, de a expune poziţii ş.a.m.d. Nu mai mult.
Ministrul de externe rus Sergei Lavrov


Din păcate, Federaţia Rusă priveşte această problemă mult mai larg şi admite ingerinţe în ceea ce se numeşte suveranitatea R. Moldova ca stat. Şi acest lucru, repet, pereclitează procesul de reglementare politică în Transnistria.

Europa Liberă: Ministrul rus de Externe Serghei Lavrov pare să accepte, pentru prima dată, în condiţii explicate de domnia sa, reformarea misiunii de menţinere a păcii în regiunea transnistreană prin transformarea acesteia în una internaţională. Evident, a precizat domnia sa, în contextul reglementării conflictului… Vi se pare o surpriză?

Anatol Ţăranu:
Nu mi se pare o surpriză. Rusia demult vorbeşte despre acest lucru. Să ne aducem aminte despre declaraţia comună a preşedintelui Federaţiei Ruse şi preşedintele R. Moldova din 18 martie 2009, unde iarăşi a fost reiterat principiul sincronizării a reglementării politice în Transnistria cu retragerea armatei, una, şi cu refacerea mecanismului de pacificare în Transnistria. Ce înseamnă de fapt sincronizarea? Aceasta înseamnă de fapt că refacerea acestui mecanism poate să se producă doar după atingerea unui rezultat politic în reglementare. Ceea ce de fapt face inutil tot acest proces. Din acest punct de vedere Rusia desigur că joacă concomitent pe două mese când face declaraţii de felul acesta.

Europa Liberă: Cum poate fi văzută afirmaţia şefului diplomaţiei ruse privind interesul Moscovei, subliniat acum, de a evacua şi casa cât mai repede cu putinţă a muniţiilor şi armamentului în general depozitate în regiunea transnistreană?

Anatol Ţăranu:
Iarăşi trebuie să vedem în ce măsură poziţia Rusiei este una foarte sinceră. Acelaşi Lavrov şi-a adus aminte despre faptul că în 2003, Rusia pe parcursul unui an a evacuat prin intermediul a 50 de garnituri de tren aproape jumătate din materialul militar stocat la Colbasna. Deci, jumătate. De fapt, este nevoie de un singur an ca această problemă să fie lichidată, dar iată că Rusia nu face acest lucru. Deci, iarăşi se invocă un motiv – haideţi să atingem un progres în ceea ce priveşte reglementarea politică în Transnistria şi atunci noi suntem gata să evacuăm armamentul, cu toate că nu excistă o legătură strînsă între aceste două procese. Rusia ar putea să evacueze materialul militar din Transnistria fără să facă o legătură dură cu procesul de reglementare.
La Tiraspol


Trebuie să recunoaştem că Rusia continuă să rămînă un partener foarte complicat în ceea ce priveşte reglementarea politică. Şi atunci cînd Rusia spune că noi dorim să obţinem reglementarea pe calea acordării Transnistriei unui statut special, păi nu e nimic nou. Despre acest lucru se vorbeşte deja de două decenii.

Europa Liberă: Dl Lavrov a acceptat invitaţia omologului său moldovean de a vizita Republica Moldova… Este doar politeţe diplomatică sau chiar reflectă o schimbare de optică şi de intenţii în relaţiile moldo-ruse?

Anatol Ţăranu:
Există o problemă. În ultimul timp, brusc, s-au activat partenerii noştri occidentali în ceea ce priveşte căutarea unei soluţii în Transnistria şi Rusia este foarte mult derajată de acest lucru. Haideţi să ne amintim că, cîteva luni în urmă, acelaşi Lavrov a fost nevoit să recunoască că pouiţia Rusiei în ceea ce priveşte crearea unei noi arhitecturi a securităţii europene este pusă într-o dependenţă directă de partenerii occidentali de progresele reglementării politice în Transnistria. Chiar mai mult, Lavrov a spus că este un test pentru Rusia în ce măsură ea poate să fie un partener credibil pentru Occident în crearea acestei noi arhitecturi de securitate în Europa. A fost spusă cu o doză bună de incertitudine de către Lavrov, fiindcă Rusia este acum în căutarea unei soluţii. Pentru prima dată poate în ceea ce priveşte soluţionarea politică în Transnistria, Rusia este pusă în fața necesității sde a alege între „răul mare” şi „răul mic”, Rusia este pusă în condiţia când interesul ei major în Europa depinde acum de ceea ce se întîmplă în Transnistria. Sponsorizarea incontinuă de către Rusia a regimului secesionist din Transnistria începe să se prefacă într-o „meteahnă”, într-o foarte mare problemă pentru Rusia. Şi desigur că Rusia este cointeresată să găsească o soluţie în Transnistria.

Europa Liberă: Dle Ţăranu, Vă mulţumim.
XS
SM
MD
LG