Linkuri accesibilitate

Ultimele estimări ale Centrului pentru Drepturile Copilului arată că în jur de 27% din copiii din Moldova au un părinte plecat, iar 9% — ambii părinţi plecaţi la muncă peste hotare.


Efectele colaterale ale migraţiei masive a gastarbaiterilor moldoveni se fac simţite în domeniul tutelării şi educaţiei copiilor lăsaţi acasă. Încercarea autorităţilor de a contracara aceste consecinţe nedorite deocamdată rămân cu câţiva paşi în urmă, în pofida existenţei unui „Plan naţional de acţiuni”, aprobat de guvern în acest domeniu. La această concluzie au ajuns mai mulţi lideri de organizaţii neguvernamentale specilizate pe desfăşurarea de programe de informare în domeniul migraţiei. Activiştii acestor organizaţii semnalează atât consecinţe psiho-emoţionale produse de lipsa părinţilor, dar şi şubrezirea vădită a sănătăţii copiilor.

Cezar Gavriliuc
Cezar Gavriliuc, director al Centrului de Informare privind Drepturile Copilului: “Schimbări în starea lor emoţională, devin trişti, sunt izolaţi. Sunt cazuri extreme de suicid. Vorbim şi de consecinţe asupra sănătăţii lor fizice. Lipsa parinţilor înseamnă şi nesupraveghearea modului în care ei se alimentează, faptul că ei nu merg să-şi facă controalele la medic sistematic. Şi atunci anumite boli se agravează”.

În multe cazuri, profesorii atestă lipsa de interes a copiilor migranţilor faţa de şcoală şi necesitatea studiilor superioare, mai spun ONG-iştii, care explică acest lucru prin exemplul oferit de părinţi.

“Unii părinţi care au o facultate, sunt profesori sau medici, dar nu reuşesc să-şi aranjeze viaţa aici, îi face pe copii să creadă că studiile sunt inutile”.

Elena Bacalu
În raionul Cahul asistenţii sociali au înregistrat cazuri şi mai grave — în care părinţii, plecaţi de o vreme, au renunţat până la urmă la copiii rămaşi în Moldova. Elena Bacalu, şefa Direcţiei Protecţia Copilului: “Sunt foarte mulţi copii care sunt abandonaţi de părinţii care au plecat peste hotare, noi încercăm să-i căutăm pe aceşti părinţi. Avem cazuri cand se întorc și semnează declaraţii de refuz”.

Faptul că Guvernul a aprobat, sub presiunea presei şi a societăţii civile, un Plan naţional de acţiuni pentru susţinerea copiilor rămaşi fără îngrijire părintească, nu a rezolvat deocamdată problema. Până în prezent nu există o bază de date, promisă de autorităţi, în care să figureze copiii care au părinţii plecaţi. Datele despre numărul acestora diferă de la un minister la altul, iar încercarea de a-i determina pe părinţi să depună o declaraţie înainte de plecare, în care să scrie cu cine lasă copilul, nu a avut niciun efect. Asta pentru că nu a fost o măsură obligatorie şi nici nu poate fi, spun experţii.

Ce se poate face acum, este ca părinţii să instituie tutela asupra copiilor pe care îi lasă acasă. Dar nici această măsură nu poate avea caracter obligatoriu. Din nou, Cezar Gavriliuc: “O soluţie pe care noi o promovăm este ca părinţii să instituie tutela asupra copiilor. Pentru că există multe situaţii când copilul are nevoie de un reprezentant legal în relaţii cu şcoala, Centrul medicilor de familie. Şi atunci când părinţii pleacă fără să instituie această tutelă se pomenesc cu situaţii în care nu are cine să-l înscrie la şcoală, de exemplu”.

Liderii ONG-urilor mai îndeamnă autorităţile locale să identifice resurse umane care s-ar ocupa de problemele copiilor cu părinţii plecaţi peste hotare. Asta pentru că asistenţii sociali existenţi nu reuşesc fizic să deservească toţi beneficiarii din localitate. Aici s-ar putea implica şi Guvernul cu finanţarea unor asemenea funcţii. Deocamdată însă autorităţile centrale au facut o noua promisiune — ca până la sfârşitul acestui an să facă totuşi un aşa-zis recensământ al acestor copii. Ultimele estimări ale Centrului pentru Drepturile Copilului arată că în jur de 27 la sută din copiii din Moldova au un părinte plecat, iar 9 la sută — ambii părinţi plecaţi la muncă peste hotare.
XS
SM
MD
LG