În anii tranziţiei, s-a coagulat şi la noi un soi de pătură socială prosperă care jinduieşte după confort şi acumularea lucrurilor. Am spus mereu că mă bucură apariţia oamenilor bogaţi. Ţara are nevoie de ei, iar dorinţa de a trăi confortabil e firească şi trebuie salutată şi încurajată.
Din păcate, multora dintre barosanii tranziţiei moldoveneşti le lipseşte elementarul bun-simţ. Mulţi dintre aceşti barosani se închid în lumea lor şi nu mai vor să vadă nimic dincolo de limitele confortului personal.
În blocul nostru, de pildă, locuiesc oameni cu venituri modeste, care se înghesuie cu familiile lor în garsoniere şi nu au maşini, dar şi oameni cu venituri mulţumitoare, care locuiesc în apartamente spaţioase şi au maşini luxoase. Pînă aici totul e OK. Într-o societate liberă, diferenţa e un fapt normal.
Altceva e rău. Dorinţa acestor oameni prosperi de a se simţi confortabil frizează deseori grosolănia crasă. Vasăzică, mai toţi aceşti indivizi au luat obiceiul să-şi parcheze maşinile în curtea blocului. Spre seară, ca să ajungi cu punga de gunoi la tomberon, trebuie să faci slalom printre automobile luxoase. Iar atunci cînd nişte copii apar în curte cu o minge, mulţi dintre barosanii tranziţiei se metamorfozează brusc în nişte mitocani ordinari. Ei încep a striga, a se stropşi la copiii care le pun în pericol maşinile, fac spume la gură, îi beştelesc şi îi somează pe copii să se care din curte.
Metamorfoza e rapidă şi halucinantă. Adineaori erau oameni blajini, zîmbitori, peste o clipă devin nişte indivizi fără 7 ani de-acasă. Unul strigă: „Vă apuc de urechi şi vă arunc din ograda asta!” Altul se zborşeşte: „Dacă stricaţi ceva, o să plătiţi! Marş la stadion! Aişea nu-i loc de joacă!” E bine dacă nu înjură.
Cîteva precizări se impun de la sine. Curtea nu e parcare autorizată, prin urmare, tot aşa cum îşi parchează barosanul grobian maşina în curte, are voie şi copilul din bloc să se joace acolo. Mai departe. E inutil să va explic cum ce simte un copil cînd la el se zborşeşte un asemenea vecin înfuriat. Unde mai pui că nici alternativă copiii nu au de cele mai multe ori. Stadionul invocat de barosani arată jalnic şi mai mereu e ocupat de nişte studenţi. Şi mai e ceva. Aceiaşi indivizi, cărora le tremură carnea de frică să nu le zgîrie vreun copil maşina, pot să-ţi trîntească cu putere uşa de metal a scării în dricul nopţii sau să fumeze fără jenă pe scară. Adică pentru ei există doar confortul lor.
Confortul celorlalţi e apă de ploaie. E adevărat şi altceva. Sînt şi copii, puşi pe joacă, pe care barosanii îi conving să renunţe la zbenguială cu delicateţe, fără strigăte ameninţătoare. Aceştia sînt copiii altor proprietari de automobile luxoase.
