Linkuri accesibilitate

Natalia Vladicescu: „Este un deziderat destul de complicat pentru că, tradițional, romii nu-și școlarizează copiii”


La școala din Otaci

Interviul matinal la EL despre un proiect de integrare a copiilor de etnie romă în sistemul educațional.

UNICEF Moldova în parteneriat cu Centrul de resurse pentru tineret „Dacia” au lansat un proiect pentru integrarea copiilor de etnie romă în sistemul educațional. Ținta inițiativei sunt copiii și tinerii din satul Vulcănești, inclusiv autoritățile locale, părinții și dascălii, cu care autorii programului, în valoare de circa 100 de mii de dolari, își propun să lucreze pentru a schimba starea de lucruri. Proiectul are la bază un studiu despre copii romi și accesul acestora la servicii și educație. Discutăm în această dimineață cu unul din autorii cercetării, sociologul Natalia Vladicescu.

Europa Liberă: Comunitatea romilor din satul Vulcănești, mai ales copiii, vor fi ținta unui proiect susținut de UNICEF pentru școlarizarea acestora. Întâi de toate, de la ce stare de lucruri pornesc la drum autorii inițiativei?

Natalia Vlădicescu: „Este un deziderat destul de complicat, dat fiind faptul că tradiţional romii, în special cei din localităţile compact locuite de romi, nu-şi şcolarizează copiii. Maximum, ei merg până în ciclul primar. Ori, iniţiatorii proiectului îşi doresc ca aceştia să meargă şi în ciclurile gimnaziale, şi în ciclurile liceale, să existe o incluziune şcolară a acestor copii.”

Europa Liberă: Pentru maximă eficienţă, care sunt actorii de la care ar trebui să pornească lucrurile, schimbările?

Natalia Vlădicescu: „Este o problemă complexă, care trebuie abordată intersectorial. Şi toţi actorii comunitari, inclusiv cei la nivel naţional, partenerii străini, donatorii care sunt în instituţii, toţi ar trebui să se implice nemijlocit în acest demers, dat fiind faptul că doar printr-o cooperare amplă se poate realiza ceva. Avem aspectul tradiţional, avem şi probleme, trebuie să recunoaştem, bariere instituţionale de şcolarizare a copiilor. În afară de aceasta, şi migraţia, şi aspectul că romii tradiţional nu frecventează grădiniţa. Şi atunci ar trebui, în primul rând, să pornim de la părinţi, să avem nişte programe de instruire a adulţilor, dat fiind faptul că este demonstrat că părinţii romi care ştiu să scrie şi să citească au o deschidere mai mare să-şi înscrie copiii la şcoală. Iar traseul şcolar al acestor copii va fi unul mai lung, adică, vor frecventa mai multe cicluri. De asemenea, avem nevoie de monitorizarea copiilor care migrează în perioada anului şcolar. Și pentru comunitatea romă aceasta este chiar o problemă destul de prezentă.”

Europa Liberă: Aţi menţionat grădiniţa, educaţia preşcolară, constataţi dumneavoastră în această cercetare că, copiii nu sunt duşi la grădiniţă pentru că acest lucru se consideră a fi o ruşine pentru familie. Având aceste percepţii înrădăcinate cumva, cum intervii într-o comunitate?

Natalia Vlădicescu: „Prin programe alternative de pregătire a copiilor pentru şcoală. În momentul în care va fi clasa pregătitoare sau vor fi organizate anumite cercuri în care pot participa inclusiv părinţii, adică, pot observa că există o persoană pregătită, din punct de vedere educaţional, care vine în comunitate, îi instruieşte, dar, în acelaşi timp, părintele, mama poate observa comportamentul copiilor şi poate fi alături de copil. Eu am cunosc mame rome care veneau la şcoală, pentru a-şi proteja fiicele, adică, ele stăteau în bancă cu ceilalţi elevi. Cele care cunoşteau să citească, să scrie îşi aduceau fetele la şcoală, dar stăteau la lecţii sau le monitorizau atunci când ieşeau la pauză, pentru a se asigura că, copiii lor sunt în siguranţă.”

Europa Liberă: Adică, există totuşi un interes la nivel de comunitate pentru şcolarizare.

Natalia Vlădicescu: „Da, exact. Dar există nişte bariere, nişte frici că, copiii ar putea să se afle în nesiguranţă, că ar putea fi discriminaţi, că ar putea să existe anumite pericole pentru fete. Cunoaşteţi tradiţia de a-şi căsători fetele, este o temă specifică, căsătoriile timpurii, virginitatea fetelor şi multe alte nuanţe, nu aş vrea să intru în detalii. Dar acest lucru este, de asemenea, o barieră în şcolarizarea copiilor.”

Europa Liberă: Am avut ocazia să vorbesc la evenimentul de lansare a proiectului cu câțiva elevi, tineri, băieți și, în opinia lor, părinții trebuie amendați dacă nu trimit copiii la școală, iar profesorii nu ar mai trebui să tolereze indiferența elevilor. Le daţi dreptate în acest caz? Sau dumneavoastră pe ce pistă aţi merge?

Natalia Vlădicescu: „Sigur, părinţii trebuie responsabilizaţi. Şi aici sunt mai multe modalităţi, inclusiv mulţi romi beneficiază de ajutorul social sau de alte forme de suport. Aceasta ar fi o pistă prin care s-ar putea merge. Altă modalitate ar fi faptul că ei migrează foarte mult şi aici s-ar putea găsi anumite politici care ar putea motiva părinții, dacă, copilul nu este la şcoală sau nu este încadrat în instituţia de învăţământ, să existe anumite bariere. Dar aici vine, iarăşi, dreptul la libera circulaţie, alte aspecte care trebuie foarte atent tratate. Există şi dezinteresul, trebuie să o recunoaştem, din partea unor cadre didactice care, atunci când au clasă mixtă şi sunt şi romi, şi non-romi preferă să atragă o atenţie mai mare copiilor non-romi, dat fiind faptul că aceştia sunt permanent în clasă. Imaginaţi-vă, copilul rom a venit o săptămână, ulterior trei luni nu vine sau a venit o zi într-o săptămână şi ulterior, iarăși, nu a venit, procesul acesta educaţional nu poate fi continuu. Şi atunci cadrul didactic, într-un fel, menţionează că „pe acest copil nu îl învăţ carte şi mă axez pe copiii cărora pot să le ofer ceva”. Adică, este şi din partea cadrelor didactice atitudinea aceasta. Mai este o problemă privind programul. Copiii romi sunt obişnuiţi cu un program foarte liber, adică, ei merg la culcare, atunci când doresc şi se scoală când doresc, şi părinţii niciodată nu îi trezesc pentru a merge la şcoală. Marea majoritate dintre ei, din cei care sunt ca exemple pozitive, sunt cei care singuri se trezesc, mama, tata continuă să doarmă în această perioadă şi ei vin la şcoală. Adică, sunt multe nuanţe pe care trebuie să le luăm în consideraţie, atunci când discutăm acest aspect.”

Europa Liberă: Să ne imaginăm cea mai simplă discuţie, ce i-ar spune unui părinte care este în această situaţie, care nu neapărat îşi trezeşte copilul în fiecare dimineaţă, nu îl trimite la şcoală în fiecare zi?

Natalia Vlădicescu: „Este necesară conştientizarea importanţei educaţiei. Multe dintre muncile pe care le făceau romii sunt pe cale de dispariţie, inclusiv comerţul stradal. Avem hipermarketuri, diferite magazine, deja fierăritul şi alte meşteşugării demult au dispărut sau sunt unice. De aceea, romii, pentru că ei sunt preocupaţi de aspectul material, trebuie să vadă şi aspectul riscurilor care se pun în cazul în care copiii nu vor avea cunoştinţele minime. Este foarte greu de accesat orice serviciu. Şi ei se confruntă, ei văd necesitatea cunoaşterii, cel puţin, a aspectelor elementare de a scrie şi citi, dar, totodată, amână de la o generaţie la alta. Ei, de fapt, îşi doresc și pe copii, când îi întrebi, ce vor să devină, spun că vor să fie medici, poliţişti, jurişti, adică au aspiraţii mari, dar aceste aspiraţii sunt mult sub nivelul de pregătire educaţional sau de instruire a acestora. Ei, pe de o parte, conştientizează această necesitate, dar sunt foarte constrânşi de tradiţiile care s-au impus. Atunci când ajung la 14-16 ani, sunt orientaţi deja să-şi formeze o familie şi femeia, fata, în primul rând, trebuie să fie gospodină şi mamă pentru copii, iar bărbatul este orientat spre acumularea resurselor financiare pentru a întreţine acest cămin. Şi este dificil în momentul în care copiii de la 10-12 încep să-şi pună asemenea probleme.”

Europa Liberă: Autorii inițiativei își propun să lucreze cu autoritățile locale, din câte înţelegem. Dar există acum o situație când nici măcar acei mediatori comunitari, care erau ca o punte de comunicare în localitate nu mai sunt plătiți și, respectiv, pleacă sau fac voluntariat. Ce alte căi de intervenție ar fi posibile la acest capitol?

Natalia Vlădicescu: „Mediatorii în comunităţile, cel puţin, la nivel de Soroca şi Vulcăneşti sunt, inclusiv sunt remuneraţi. Dar intervenţia acestora este sporadică şi mai mult în grupurile vulnerabile. Liderii romi au o pondere importantă în comunitate şi atunci aceştia, prin propriul exemplu, şcolarizându-şi copiii lor sau ai apropiaţilor lor, pot oferi un imbold în comunitate. În comunităţile unde există familii mixte mai degrabă este tendinţa de a-şi şcolariza copilul. Şi, atunci, acest aspect trebuie valorificat, inclusiv în localităţile unde locuiesc câte o familie de romi, copiii să meargă la şcoală. Deci, este o problemă de percepţie a comunităţilor. Este o presiune, este, mai degrabă, blamată persoana care merge la şcoală, de exemplu, în clasa a noua sau în ciclul liceal în comunitate, decât privită ca un exemplu pozitiv.”

Europa Liberă: Nu este primul proiect de acest fel care este pus în aplicare în comunităţile populate preponderent de romi, dar impresia multora este că nu se acționează acolo unde trebuie sau că se merge pe aceeaşi cale, să zicem, bătătorită. În opinia dumneavoastră, cu ce ar fi de început în acest caz, existând aceste concluzii şi lucruri evidente?

Natalia Vlădicescu: „Însăşi specificul acestui proiect a fost că noi am implicat comunitatea romă de la început, de la elaborarea instrumentelor, pe parcursul întregii cercetări am validat cu ei cercetarea şi, ulterior, ei au fost cei care au venit cu soluţiile. Sigur că acestea au fost validate şi discutate cu donatorul. Vrem şi trebuie ca acest proiect să fie, în primul rând, al comunităţilor, ei să se implice. Şi poate anume din această perspectivă, dacă ei vor munci pentru acest proiect, va fi o presiune, poate e prea mult spus o presiune, dar o stimulare din cadrul comunităţii. Şi deja se observă anumite oaze de interes. De exemplu, avem copii din satul Vulcăneşti care merg în Ciorăşti pentru a face studii de calitate. Şi aceasta deja este o realizare pentru că Vulcăneştiul este compact rom şi merg la școală doar romi. Şi atunci, ei au conştientizat necesitatea faptului că, segregaţi, nu pot atinge o performanţă şi merg mai mulţi copii în comuna Ciorăşti la studii. Din această perspectivă, eu cred, cu paşi mici, se poate realiza schimbarea. Avem datoria ca stat, ca instituţii publice să avem politici pentru aceşti copii. Ei sunt parte a societăţii noastre şi ei trebuie să frecventeze instituţiile şcolare, instituţiile de învăţământ.”

Europa Liberă: Doamnă Vlădicescu, vă mulţumim mult pentru explicaţiile dumneavoastră.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG