Linkuri accesibilitate

Sărăcie, nervi, suspiciune, disperare...

Am fost cu o colegă să facem un filmuleţ la talciocul de lîngă gara de trenuri. Aveam nevoie de piaţa de vechituri ca de un fundal pentru ceea ce aveam de spus. Mărturisesc că în ora în care m-am plimbat prin talcioc m-am umplut de scîrbă şi de tristeţe.

Erau vînzători care, la vederea aparatului de filmat, au reacţionat agresiv. Un individ între două vîrste ne-a avertizat pe un ton ridicat: „Băi, dacă mă filmaţi, o să aveţi probleme!” Mulţi ne priveau chiorîş, deşi, repet, nu voiam să-i filmăm pe ei. Aveam nevoie mai curînd de lucrurile înşirate pe trotuare. O doamnă şi-a ascuns faţa după un ziar. Îi era ruşine, şi o înţelegeam. Şi repet, nu voiam s-o filmăm fără acordul ei.

Un individ debusolat a venit la noi în timp ce filmam nişte ustensile înşirate pe jos şi a strigat să ne cărăm, să plecăm sau să-i plătim 50 de dolari pentru filmare. Am avut parte de o conversţie foarte dificilă cu acel individ. Omul voia să cheme poliţia, deşi tocmai el, care vindea lucruri pe trotuare, ar fi trebuit să aibă probleme cu poliţia. L-am încurajat să-i cheme pe poliţişti şi individul agresiv a plecat, spumegînd de furie şi proferînd blesteme. Am întîlnit foarte mulţi oameni nervoşi, recalcitranţi, iritaţi, nemulţumiţi de viaţa lor searbădă. Peste talciocul acela planau nervozitatea şi suferinţa.

Am vorbit cu vînzători care abia cîştigaseră în ziua aceea cîte 100 de lei. O doamnă, venită din Federaţia Rusă, a decis să-şi vîndă cărţile şi nişte rochii. Un tip de circa 40 de ani a spus, cu năduf, că vinde foarte greu tot soiul de ustensile. Avea şi o halteră sovietică de 16 kg pe care o vinde de vreo doi ani.

Sărăcie, nervi, suspiciune, disperare. Asta am văzut în acel talcioc extins pe trotuare. Guvernanţii autohtoni ce cred oare despre oamenii aceia?

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG