Linkuri accesibilitate

Veaceslav Balan: „Republica Moldova este în continuare un mediu dificil pentru persoanele cu dizabilități”


Foto: Asociația „Motivație”

În dialog cu coordonatorul naţional al Oficiului Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului.

Republica Moldova a prezentat marți în fața Comitetului ONU raportul privind drepturile persoanelor cu dizabilități. Delegația moldovenească a vorbit despre politicile incluzive aplicate în ultimii ani și măsurile legislative promovate, astfel încât persoanele cu necesități speciale să beneficieze de aceleași drepturi și posibilități ca și toți ceilalți. În ce măsură se întâmplă acest lucru și ce au avut de spus autoritățile? O discuție cu Veaceslav Balan, coordonatorul Naţional al Oficiului Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului.

Veaceslav Balan

Veaceslav Balan

Europa Liberă: Autoritățile moldovene au prezentat în după-amiaza zilei de ieri la Geneva raportul cu privire la situația persoanelor cu dizabilități. Întâi de toate, domnule Balan, v-am ruga să ne spuneți pe scurt cu ce a mers Republica Moldova încolo şi care ar fi primele constatări pe care le-aţi remarcat după raportare?

Veaceslav Balan: „Republica Moldova s-a prezentat, aşa cum aţi menţionat, cu un raport naţional, care prezintă progrese şi succese realizate de Republica Moldova din momentul ratificării Convenţiei ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi, care a avut loc în anul 2010. Practic, acesta a fost un raport al realizărilor pentru ultimii şase-şapte ani. Republica Moldova are unele progrese destul de vizibile în domeniul drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, printre care se numără, în primul rând, adoptarea unui cadru legal bun. Şi e vorba de Legea privind incluziunea persoanelor cu dizabilităţi, Legea egalităţii, care, printre altele, apără persoanele cu dizabilităţi. Reforma de educaţie incluzivă, care cu câţiva ani în urmă s-a declanşat şi deja a produs unele rezultate bune, modificări în domeniul sistemului de determinare a dizabilităţii care, la fel, se mişcă spre standardele internaţionale şi alte progrese în acest domeniu. Practic, Republica Moldova a raportat progresele şi succesele realizate în această perioadă.”

Europa Liberă: Dar în ce măsură pe teren sunt reflectate aceste reforme despre care vorbiţi?

Veaceslav Balan: „Ele sunt implementate. Chiar putem şi noi să comentăm că ele sunt apreciate de comunitatea internaţională. Acestea fiind spuse, nu înseamnă că totul s-a realizat. Din păcate, mai rămân multe lucruri care mai trebuie realizate. Şi despre toate aceste lucruri s-a vorbit în cadrul sesiunii de ieri şi membrii Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi au adresat delegaţiei Republicii Moldova întrebări care ţin mai mult de aceste domenii problematice. Şi dacă e să enumerăm aceste domenii, care mai rămân problematice pentru Republica Moldova, este vorba despre reforma capacităţii juridice a persoanelor cu dizabilităţi psihosociale şi intelectuale. Este vorba despre domeniul de servicii de susţinere a persoanelor cu dizabilităţi la nivel comunitar. E vorba de reforma instituţionalizării persoanelor cu dizabilităţi din cele şase instituţii rezidenţiale unde în continuare sunt persoanele. Şi multe alte domenii.”

Europa Liberă: Cum a fost apreciată Republica Moldova la capitolul accesibilitate a unei persoane care se deplasează în scaun cu rotile și are nevoie să folosească transportul public, să ajungă la o instituție publică, la bancă?

Veaceslav Balan: „Noi vom afla astăzi rezultatele finale ale sesiunii de ieri. Astăzi vor fi adresate aceste recomandări care vin în urma discuţiei interactive de ieri. Însă noi putem de acum să cunoaştem cam care vor fi constatările, deoarece, practic, un an în urmă Republica Moldova a mai primit un raport de constatare privind situaţia în ţară. Şi este un raport al altui mecanism ONU. Este vorba despre raportor special pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi, care a fost în Republica Moldova în septembrie 2015. Şi doamna raportoare, care este o persoană cu dizabilitate locomotorie, s-a expus în privinţa accesibilităţii. Puţine lucruri s-au schimbat de atunci. Dumneaei a menţionat că Moldova, inclusiv Chişinăul, rămân spaţiu inaccesibil. Şi e vorba şi de clădiri publice, dar şi de spaţii exterioare. Şi ea cu mare greu s-a deplasat prin oraş pentru şedinţele ei. În continuare Republica Moldova rămâne un mediu puţin accesibil pentru persoanele cu dizabilităţi.”

Europa Liberă: Aţi menţionat şi dumneavoastră că s-a discutat despre progrese, politici incluzive. Dar cum la modul practic se poate întâmpla ca aceste politici să fie văzute în viața de zi cu zi, atunci când o persoană iese în stradă?

Veaceslav Balan: „Zic că aceste schimbări sunt văzute, în mare parte, doar de familiile persoanelor cu dizabilităţi. Şi e vorba despre copii cu dizabilităţi care acum mai mulţi pot să meargă în şcoli generale şi nu în şcoli specializate şi persoanele care trec prin proces de discriminare a dizabilităţii. Dacă e să vorbim despre populaţia generală, într-adevăr, pe străzile oraşului cam puţine schimbări pot fi observate. Deoarece, în primul rând, aşa cum am spus, accesibilitatea rămâne un domeniu problematic, în pofida faptului că prin oraş sunt destul de multe „decoraţiuni”, pante care pretind a fi pante de acces. Însă în realitate absoluta majoritate din ele nu corespund standardelor tehnice pentru accesibilitate.”

Europa Liberă: Acest domeniu nu este acoperit cu norme?

Veaceslav Balan: „Ba da, este. Există şi standardele naţionale, normele tehnice privind efectuarea lucrărilor de construcţie şi reparaţie care stabilesc, de exemplu, înclinaţia pantelor de acces, lăţimea, lungimea, materialele din care pot fi făcute. Însă, spre regret, aceste norme în rare cazuri sunt respectate şi asigurate de autorităţile publice.”

Europa Liberă: Dar cine trebuie să monitorizeze? Pentru că nu am văzut până acum nicio pantă care să fie refăcută.

Veaceslav Balan: „La mod foarte nemijlocit organul care ia în primire predarea lucrărilor, comisia care ia în primire predarea lucrărilor respective, este obligată să verifice inclusiv conformitatea normelor respective. Însă, cum am spus, acest lucru nu se întâmplă.”

Europa Liberă: În comunitatea, dacă putem să-i zicem, a persoanelor cu dizabilităţi această stare de lucruri este tolerată? Au ei posibilitatea de a cere respectarea drepturilor lor?

Veaceslav Balan: „În ultimii ani, noi observăm un număr în creştere al plângerilor depuse la Consiliul de egalitate şi la instanţele de judecată la capitolul accesibilităţii. De exemplu, Centrul de asistenţă juridică pentru persoanele cu dizabilităţi este un ONG, o asociaţie obştească, se judecă cu primăria Chişinău şi cu Judecătoria Centru din Chişinău anume în ceea ce priveşte accesibilitatea acestor instituţii. Şi, din câte cunosc, mai au planuri să aducă în instanţa de judecată şi alte instituţii publice. La fel, cunosc că la Consiliul de egalitate deja au fost pierdute trei sau patru cazuri, cel puţin, poate sunt mai multe, unde persoanele s-au plâns privind inaccesibilitatea farmaciilor, bazelor de odihnă, a altor instituţii publice şi au obţinut un câştig de cauză. Putem să spunem că, cel puţin, o parte a persoanelor cu dizabilităţi nu tolerează asemenea situaţii şi acţionează în organele publice.”

Europa Liberă: Şi, iarăşi, pentru a ajunge să-şi apere drepturile persoanele cu dizabilități, şi judecătoriile, presupun, sediile, clădirile ar trebui să fie adaptate.

Veaceslav Balan: „Da. Anume din acest motiv, cum am menţionat, acest centru se judecă, nu doar cu primăria, dar şi cu Judecătoria Centru. Acele procese de judecată care iniţial erau lansate în privinţa altor agenţi nu au putut fi petrecute în instanţa de judecată pe motiv că instanţa nu este accesibilă.”

Europa Liberă: Această prezentare făcută la Geneva obligă cumva autorităţile să-şi asume mai multe responsabilităţi pentru anii viitori sau să repare unele lucruri care trenează?

Veaceslav Balan: „Exact. Republica Moldova este parte a Convenţiei ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi. Şi, practic, prin faptul ratificării şi-a asumat angajamentul de a implementa această convenţie. Comitetul ONU, care examinează acest raport al Republicii Moldova, va veni cu acest set de recomandări, pe care Republica Moldova trebuie să le implementeze şi, respectiv, să raporteze peste cinci ani despre implementarea acestor recomandări. Şi aceste recomandări sunt făcute în vederea conformării cu prevederile Convenţiei. Practic, Republica Moldova este asigurată cu acest set de recomandări ca să corespundă acelor angajamente care au fost asumate prin faptul ratificării Convenţiei. Şi da, există un principiu obligatoriu pacta sunt servanda, ceea ce înseamnă că, convenţiile şi tratatele internaţionale trebuie respectate şi îndeplinite de fiecare ţară parte.”

Europa Liberă: Aţi menţionat mai devreme Consiliul nediscriminare ca un mecanism la care pot apela persoanele cu dizabilităţi pentru a cere apărarea drepturilor. Acelaşi consiliu constată în studii că persoanele s-ar afla printre cele mai discriminate, de exemplu, la angajare. Își asumă cineva această restanţă, această inegalitate?

Veaceslav Balan: „Doar o precizare. Consiliul constată că printre cei care depun plângeri, persoanele cu dizabilităţi sunt în top. Practic, cele mai multe plângeri au parvenit până acum în Consiliul de egalitate de la persoane cu dizabilităţi care se plâng în privinţa discriminării pe motiv de dizabilitate. Şi, într-adevăr, plângerile în ceea ce priveşte angajarea în câmpul muncii rămân din cele mai multe depuse la Consiliu. Şi situaţia nu este bună nici la acest capitol. În general, în Republica Moldova, aşa cum am menţionat anterior, legislaţia este relativ bună în ceea ce priveşte drepturile persoanelor cu dizabilităţi. Şi, de exemplu, acea Lege privind incluziunea persoanelor cu dizabilităţi, despre care am menţionat stabileşte o cotă obligatorie de 5% pentru orice instituţie şi organizaţie care are angajaţi. Practic, acest lucru înseamnă că orice instituţie care are, cel puţin, 20 de angajaţi este obligată să aibă unul sau deja mai mulţi, 5% din tot efectivul angajaţilor. Însă această normă, până nu demult, a rămas doar pe hârtie. Doar la finele anului 2016 au fost introduse modificări în Codul Contravenţional care, de fapt, stabileşte şi sancţiuni pentru neîndeplinirea acestei cote obligatorii. Şi noi sperăm că în acest an, în anul 2017, în baza inclusiv a acestei prevederi noi din Codul Contravenţional, procesul de verificare a organizaţiilor şi instituţiilor inclusiv la capitolul respectării cotei va merge mult mai dinamic. Şi, respectiv, mai mulţi angajatori vor avea în rândul colaboratorilor persoane cu dizabilităţi.”

XS
SM
MD
LG