Linkuri accesibilitate

Veaceslav Negruța: „Societatea are tot dreptul să afle care este continuitatea raportului Kroll”


Veaceslav Negruta

Spicherul Andrian Candu a declarat că partea a doua a raportului companiei americane Kroll, ce investighează dispariția a circa un miliard de dolari din ceie trei bănci falimentate moldovene, ar putea fi gata în lunile aprilie-mai. Veaceslav Negruţa, expert Transparency International-Moldova, și ex-ministru de Finanțe, rămâne sceptic că BNM va putea să îşi recupereze banii de la cele trei bănci implicate în „furtul miliardului”.

Europa Liberă: De ce întârzie cel de al doilea raport al companiei Kroll, atât de mult aşteptat? Şi, mai ales, că s-a promis că BNM urma să aibă către finele lunii februarie acest raport pe masă?

Veaceslav Negruța: „Exact. Aşa a fost indicat şi în termenii de prezentare. Şi, cu siguranţă, Kroll a şi pregătit, în mare parte, lucrul care trebuia să fie prezentat. Ce ţine de partea de a fi public făcut acest raport, există o clauză, a existat şi în cazul primului raport Kroll, de confidențialitate. Şi, respectiv, nu este obligaţiunea nici a companiei, şi nici a Băncii Naţionale de a-l face public. Probabil, luând în calcul şi anumite sensibilităţi care reies din acest raport, dar având în vedere că primul raport a fost, totuşi, făcut public printr-o scurgere pe blogul preşedintelui Parlamentului, logic, societatea are tot dreptul să cunoască continuitatea acestui raport şi raportul Kroll-2 să fie făcut public. La fel, lumea să vadă cine sunt autorii, cine sunt actorii, companiile şi jurisdicţiile prin care s-au scos acele miliarde din sectorul bancar. Vedem o întârziere.”

Să vadă lumea cine sunt autorii, companiile şi jurisdicţiile prin care s-au scos acele miliarde din sectorul bancar...

Europa Liberă: Domnul Candu a promis că la finele lunii aprilie, cel târziu la începutul lunii mai, acest raport va ajunge pe masa autorităţilor Republicii Moldova. Credeţi, cu aceasta se limpezeşte situaţia?

Veaceslav Negruța: „Vedem o neconcordanţă între declaraţiile iniţiale ale guvernatorului, care e şi instituţia semnatară a contractului cu compania Kroll, şi vedem declaraţiile preşedintelui Parlamentului care, dacă să fim corecţi, nu prea are atribuţii la acest contract şi produs.”

Europa Liberă: Deci, guvernatorul ar trebui să fie persoana care să-şi asume responsabilitatea?

Veaceslav Negruța: „Exact. Trebuie să comunice guvernatorul şi nu preşedintele Parlamentului. Pentru că eu nu exclud că există şi o situaţie de conflict, în cazul în care sunt anumite momente mai sensibile pentru preşedintele Parlamentului ca să se dea cu părerea pe subiectul respectiv. Avem un nou termen aruncat în spaţiul public, e vorba de sfârşit de aprilie, început de mai, ca termen de prezentare a raportului către Banca Naţională. Ce urmează…”

Europa Liberă: La modul practic, ce se va întâmpla, după ce acest raport doi al companiei Kroll va fi accesibil guvernanţilor?

Veaceslav Negruța: „Sunt acele prevederi contractuale care spun că, compania Kroll în parteneriat cu Steptoe & Johnson va prezenta, conform contractului, raportul Kroll-2, cu identificarea persoanelor şi trasabilitatea, cu toate aspectele deja prelucrate în detaliu. Şi al doilea element, o strategie de recuperare a fondurilor fraudate.”

Europa Liberă: Va fi recuperat doar ceea ce s-a furat şi s-a dus în afara Republicii Moldova sau mai pot fi recuperate şi acele credite neperformante? Pentru că gaura cea mai mare, am înţeles, e pe seama agenţilor care au beneficiat de aceste credite neperformante.

Cu siguranţă Kroll îşi va face meseria şi va trasabiliza mişcarea acestor mijloace...

Veaceslav Negruța: „Noi trebuie să facem o divizare strictă în tot ce se cheamă fonduri fraudate prin schema de stoarcere de miliarde din Republica Moldova cu implicarea acestor trei bănci. Este o maşinărie financiară. Iar ce ţine de creditele neperformante şi recuperarea acestora ţine de procedura de insolvabilitate, în care toate aceste trei bănci sunt acum implicate. Respectiv, recuperarea mijloacelor fraudate prin extragerea lor peste hotare sau şi aici, pe intern, este misiunea celor de la Kroll împreună cu compania parteneră. Nu contează jurisdicţia, e vorba de jurisdicţii indicate deja în Kroll-1. Sau dacă o parte din mijloace au revenit, poate, între timp în Republica Moldova, cu siguranţă Kroll şi partenerul îşi va face meseria şi va trasabiliza mişcarea acestor mijloace. Şi evident că noi putem să ne aşteptăm că măcar după astfel de raport Kroll-2 autorităţile locale vor porni proceduri de sechestru, blocaje în conturi, de active inclusiv aici, cât şi peste hotare, cu scopul de a recupera mijloacele. Partea cealaltă, ce ţine de procedura de insolvabilitate, este administrată de administratori de insolvabilitate sau de lichidare care sunt angajaţi ai Băncii Naţionale, care se ocupă de recuperarea creditelor care au fost acordate de către aceste bănci, vinderea de active sau alte proceduri de recuperare a anumitor mijloace care cândva au aparţinut acestor trei bănci. Respectiv, trebuie să avem o claritate certă, două procese paralele: una de investigare a fraudei bancare şi doi, procedura de insolvabilitate şi recuperare a fondurilor sau activelor pentru ca să fie rambursate creditorilor acestor trei bănci.”

Europa Liberă: De ce atât de multă lume rămâne sceptică că, totuşi, vor fi recuperaţi banii furaţi? Şi dumneavoastră vă regăsiţi pe această listă a persoanelor sceptice.

Veaceslav Negruța: „Exact. Dar scepticismul, în primul rând, vine din considerentul că instituţiile statului au fost total inactive, în perioada când s-au întâmplat anumite lucruri.”

Europa Liberă: Dar acum aceste instituţii ale statului nu mai sunt în comă?

Scepticismul vine din faptul că instituţiile statului au fost total inactive în perioada când s-au întâmplat anumite lucruri...

Veaceslav Negruța: „Aşa ne dorim să credem. Dar, în primul rând, inacţiunea instituţiilor care au fost responsabile cu supravegherea şi vegherea asupra banilor. Şi al doilea moment, când aceste instituţii nu şi-au făcut meseria la momentul când s-a întâmplat. Iar ulterior nu au întreprins măsurile de solicitare de ajutor, colaborare cu jurisdicţiile de peste hotare. Respectiv, timp prea mult a trecut, ca să sperăm că integral toate mijloacele vor fi recuperate. Cu cât perioada e mai lungă între momentul devalizării sistemului bancar şi momentul solicitării impunerii sechestrului sau blocarea în conturi, cu atât şansa de recuperare e mai mică. Pentru că banii merg în al doilea, al treilea cerc, în încercarea de a ascunde urma. Şi, a propos, când am văzut cu toţii acea lege de legalizare a capitalurilor, amnistierea care a venit cumva pe sub masă, care s-a dorit să nu fie cunoscută nici măcar de partenerii străini, ca să fie cumva în două lecturi imediat, într-o singură zi, să fie adoptată, ca ulterior toţi să fie puşi în faţa faptului împlinit, ca să se zică: „Gata, legea a avut şi efectul juridic”, evident, aceasta trebuie să ne pună în gardă. Dar, cu siguranţă, avem nevoie de instituţii vii, instituţii care dau semne de viaţă şi anticipează anumite lucruri. Chiar dacă raportul Kroll-2 va fi în aprilie sau în mai prezentat, eu sunt sigur că cei abilitaţi cu funcţii de investigare deja pot să impună acel sechestru pentru că lucrurile sunt relativ clare. Acum să o facă. Şi atunci eu nu văd de ce acest raport Kroll-2 nu ar fi putut fi făcut public.”

Europa Liberă: Această fraudă de proporţii s-a produs din cauza lipsei transparenţei în administrarea sistemului bancar. S-a făcut ordine? Pentru că guvernanţii spun că s-a redresat situaţia.

Veaceslav Negruța: „Eu cred că problema vine pe două filiere care au făcut posibilă această fraudă. Una este lipsa de supraveghere adecvată din partea instituţiilor statului a sectorului bancar. Şi cea de a doua vine din lipsa de transparenţă a acţionariatului. Eu sunt departe să cred că Banca Naţională nu ştie cine sunt acţionarii băncilor. Dar oficial s-a creat impresia că noi căutăm acţionarii cunoscând, de fapt, cine sunt ei.”

Europa Liberă: De ce se întâmplă acest lucru?

Sunt grupuri de interese care au preluat şi controlul asupra instituţiilor abilitate cu funcţii de supraveghere, şi asupra instituţiilor abilitate cu funcţii de urmărire...

Veaceslav Negruța: „Sunt grupuri de interese care cumva au preluat şi controlul asupra instituţiilor abilitate cu funcţii de supraveghere, şi asupra instituţiilor abilitate cu funcţii de urmărire. Şi, respectiv, s-a făcut acel coridor necesar, inclusiv prin modificări de legislaţie, care au creat premise necesare şi suficiente, unu, ca anumite bănci să ajungă într-o anumită situaţie, ca ulterior să fie acordate acele credite, eu le zic credite neperformante, de la Banca Naţională către cele trei bănci comerciale, pentru că s-a ştiut foarte clar că banii înapoi nu vor fi rambursaţi. Ca ulterior, în cea de a treia fază, acea garanţie emisă de guvern să fie convertită în datorie publică. Şi astfel s-a întâmplat că banii nu sunt, din rezervele valutare banii au fost scoşi, iar 25 de ani înainte cetăţeanul, care nu are nicio treabă cu toată frauda respectivă, să poarte povara acestei datorii, fapt care încetineşte investigarea. Dacă banul nu avea să fie pus pe umerii cetăţeanului, cu siguranţă, instituţiile statului, cele de investigaţie şi de supraveghere, ar fi simţit această povară mult mai dur decât acum, când lejer aşteaptă când cineva, o companie străină, va prezenta rapoarte.”

Europa Liberă: De ce nu vin investitori străini pe piaţa financiar-bancară? Pentru că s-a reţinut acea declaraţie pe care o făcea fostul guvernator al Băncii Naţionale, domnul Drăguţanu, spunând că sistemul bancar din Republica Moldova 70% ar fi controlat de către capitalul străin. Iar alţi experţi au luat în zeflemea această declaraţie a domnului Drăguţanu.

Veaceslav Negruța: „Probabil că a fost o glumă din partea fostului guvernator. Pentru că dânsul ştia la acel moment că acea structură de 70% capital străin, de fapt, practic 100%, cu excepţia băncilor cu capital curat, reprezentanţi ai unor bănci mari, are provenienţă dubioasă şi vine din offshore. Respectiv, nu cred că e motiv de prea multă mândrie aici. Investitorul, de fapt, vine atunci când sunt câteva condiţii întrunite într-un stat anume. E vorba de supremaţia legii, e vorba de lipsa de monopol şi o competiţie veritabilă. Din păcate, nu avem nici supremaţia legii, nici condiţii de liberă concurenţă în domeniul serviciilor bancare. Noi vedem câteva grupuri care la un moment dat au controlat sistemul bancar de-a binelea. Şi, a propos, fapt care şi a dus la ceea ce avem noi acum. Şi evident că mai sunt şi altele, elementul de corupţie sau factorul de decizie care beneficiază din anumite plăţi, de care depinde intrarea sau neintrarea anumitor investitori în piaţă. Toate elementele respective ne fac să fim o ţară în aşteptarea investiţiilor străine serioase. Sistemul a fost relativ închis şi, practic, inaccesibil pentru investitori serioşi.”

Europa Liberă: Vreau să vă solicit o opinie a dumneavoastră şi pe marginea acestor investigaţii care au apărut în presa din Republica Moldova, dar şi în cea de peste hotare, dezvăluirile legate de spălătoria de bani din Federaţia Rusă. Cum s-a putut ca pe teritoriul Republicii Moldova să fie spălate aceste 22 miliarde de dolari?

Spălătoria de bani a fost posibilă doar cu implicarea oamenilor care iau decizii în Republica Moldova...

Veaceslav Negruța: „Eu rămân cu ideea că spălătoria de bani sau schema moldovenească cunoscută în regiune a fost posibilă doar cu implicarea oamenilor care iau decizii în Republica Moldova. Şi, dacă facem un pas înapoi istoric şi vedem acea notă a lui Reidman din 2005, toată filosofia spălătoriei este descrisă acolo, inclusiv cu paşii şi acţiunile care trebuie să fie întreprinse ca această spălătorie să aibă loc anume aici, în Republica Moldova. Şi banii de origine dubioasă care plutesc prin regiune să intre prin Republica Moldova, aşa cum scrie acea notă. Respectiv, era prevăzută şi modificarea de legislaţie. După acea notă s-a întâmplat legislaţia să fie modificată exact, pentru a crea coridorul de intrare a mijloacelor, legalizarea lor aici şi, ulterior, plecarea în alte jurisdicţii, inclusiv europene sau offshore. Această schemă a fost şi testată în 2008, în cazul Magniţki, lucru constatat în mai multe rapoarte. Iar ulterior au fost modificate și legea cu privire la taxa de stat, legea spălarea banilor, care, de fapt, a interzis cumva autorităţilor să fie cu ochiul mai atent pe toate tranzacţiile între bănci din afară, din interior. Şi plus, două elemente necesare pentru astfel de spălătorie este sectorul bancar unde, efectiv, s-au făcut aceste transferuri. Şi sistemul judecătoresc care pe verticală a primit indicaţiile şi direcţia de comportament, în cazul solicitărilor de legalizare a mijloacelor de provenienţă dubioasă. Respectiv, în 2010-2014 avem acea investigaţie care, din păcate, a pornit foarte târziu în Republica Moldova pe 22 de miliarde de dolari. Investigaţii care au pornit, din nou, mai târziu şi în alte jurisdicţii, de unde au provenienţă resursele, dar şi în jurisdicţii unde resursele au ajuns ca destinaţie finală.”

Europa Liberă: Care vor fi consecinţele pentru Republica Moldova ca stat, ţinând cont de aceste investigaţii care s-au făcut?

Consecinţele deja sunt grave...

Veaceslav Negruța: „Consecinţele deja sunt grave. Şi, dacă revenim la investiţii şi nu doar în sectorul bancar, Moldova este percepută ca o maşinărie de spălat bani de origine murdară. Reputaţia unui sistem bancar solid, serios şi credibil, pe care a avut-o Republica Moldova până în 2007, probabil, când astfel de situaţii nu au existat constatate la nivel mondial, regional, acea reputaţie foarte uşor, prin aplicarea acestei maşinării sau crearea de condiţii pentru ca ea să fie aplicată aici, ne-a stricat din credibilitate, din reputaţie. Şi va fi foarte greu ulterior, cred că ne va lua zeci de ani ca să ne lipsim sau să ne spălăm de această pecete pe care au admis-oameni care au avut împuterniciri de a lua decizii.”

Europa Liberă: Îşi vor lua responsabilitatea aceşti oameni pentru aceste păcate?

Veaceslav Negruța: „Mult depinde de instituţiile de investigaţie, care urmează să facă o investigaţie veritabilă, nu mimarea de investigaţii a fraudelor în sectorul bancar. Şi, respectiv, peroanele care se fac vinovate să ia pe măsură responsabilitatea. Şi nu e vorba doar de executanţi. E vorba de centre care au dirijat toate procesele ca să se întâmple exact cum s-au întâmplat, cu decizii către supraveghetorul din sectorul bancar, cu decizii date spre realizare celor din sectorul judecătoresc, cu decizii date altor factori care în lanţ, toţi împreună, au admis această spălătorie pe teritoriul Republicii Moldova. Şi încă un moment foarte important, noi trebuie să divizăm şi să înţelegem clar că spălătoria, laundering machine, care a fost aplicată aici, din care fac parte acele 22 de miliarde de dolari spălaţi prin Republica Moldova, presupun că este o sumă subestimată deocamdată şi vor mai apărea şi altele este total diferită de furtul miliardului, care este altă istorie pusă în aplicare de către anumite grupuri foarte apropiate sau chiar contopite cu anumiţi politicieni şi care au permis ca acele 14 miliarde de lei să fie scoase din Banca Naţională, ca ulterior să li se piardă urma cumva prin offshore sau prin alte jurisdicţii. Deci, sunt două scheme separate şi investigaţia trebuie să le trateze exact aşa şi să nu creeze impresia în spaţiul public precum că spălătoria şi furtul miliardului ar fi lucruri identice.”

XS
SM
MD
LG