Linkuri accesibilitate

Ruxanda Glavan: „Costurile serviciilor medicale nu-i pot afecta pe cei care se conformează regulilor sistemului”


 Ruxanda Glavan
Ruxanda Glavan

De vorbă cu ministrul sănătății despre reformele din domeniu.

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:05:06 0:00
Link direct

Europa Liberă: Acum zece zile moţiunea de demitere înaintată de socialişti nu a trecut în Parlament. Aţi rămas în fotoliul de ministru al Sănătăţii. Dar nu aţi scăpat de criticile din societate care vă acuză că aţi majorat nejustificat tarifele la serviciile medicale. Lumea rămâne a fi alarmată, îngrijorată, cu frică că nu va mai avea acces la aceste servicii. Puteţi aduce mai multă lumină de ce a trebuit neapărat să recurgeţi la aceste majorări?

Ruxanda Glavan: „Revizuirea catalogului de servicii medicale care se acordă contra plată, dar şi în baza căruia instituţiile medicale primesc finanţarea de la Compania Națională de Asigurări în Medicină era un subiect de actualitate pentru Ministerul Sănătăţii. La această situaţie s-a ajuns pentru că, de fapt, cei responsabili din perioada 2004 până în 2015 nu au executat prevederile unei hotărâri de guvern, prin care era obligatorie indexarea acestora anuală. Logica este simplă: dacă se indexau anual preţurile la serviciile medicale, exact aşa cum se indexează salariile, pensiile, toate cheltuielile legate de gaze, electricitate, cheltuielile care formează, de fapt, cheltuielile unui spital, atunci această majorare nu ar fi fost atât de semnificativă. Pe de altă parte, pentru cetăţenii, care sunt asiguraţi şi care respectă întreaga procedură de acces la servicii medicale, această modificare trebuie să rămână doar una tehnică şi nu trebuie să-i afecteze în esenţă. Şi vă dau un exemplu.

Când ai nevoie de servicii medicale, trebuie să mergi la medicul de familie...

Din păcate, atunci când Republica Moldova a trecut la sistemul de asigurări medicale, nu s-a pus mare accent pe comunicare. Şi noi acest lucru îl resimţim abia acum. De ce spun că îl resimţim? Pentru că după aproape 13 ani de implementare a asigurărilor medicale, astăzi încă pacienţii în Republica Moldova nu înţeleg care este rolul medicului de familie, nu conştientizează că, pentru a merge la un specialist în baza poliţei de asigurare, este nevoie de programare, că programări există în toată lumea. Şi acolo unde vorbim despre sisteme medicale de calitate, cum ar fi Germania, perioada de aşteptare la un specialist este până la 30 de zile, în Canada până la 60 de zile, pentru a merge la un specialist sau la o investigaţie mai performantă. Acelaşi lucru se întâmplă şi în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Dar percepţia celor din Moldova e că mor cu zile până aşteaptă să treacă aceste 30 de zile sau, eventual, şi mai multe. Pentru că şi aici se înregistrează cazuri când cineva trebuie să stea la coadă.

Ruxanda Glavan: „De aceasta şi vă spuneam că percepţiile sunt cel mai greu de schimbat în mentalitatea oamenilor. Dacă s-ar fi început această comunicare cu 12 ani în urmă, probabil, astăzi nu mai părea ceva anormal faptul că trebuie să ne programăm la medicul de familie, să mergem cu biletul de trimitere de la medicul de familie, eventual, la specialişti şi să ne programăm pentru servicii medicale. Aşa se întâmplă în toată lumea. Şi un sistem poate funcţiona atunci când regulile lui sunt clare şi când sunt respectate. De aceea, noi ne-am asumat în cadrul unei campanii de comunicare lansată de către Ministerul Sănătăţii acum o lună câţiva paşi. Unul dintre paşii pe care îi vom întreprinde este o campanie masivă de comunicare cu populaţia Republicii Moldova, ca oamenii să înţeleagă că, atunci când ai nevoie de servicii medicale, trebuie să mergi la medicul de familie. Medicul de familie este cel care determină dacă are sau nu nevoie pacientul respectiv de un consult la specialist şi dacă are sau nu nevoie de investigaţii suplimentare. Iar în cazul în care pacientul are nevoie de ele, atunci să dea dovadă de înţelegerea regulilor sistemului, să se programeze şi să aştepte. În cazul în care apare o urgenţă sau, cum spuneţi dumneavoastră, pacientul are impresia că moare cu zile, dacă el a fost văzut de un medic şi medicul a înţeles că nu este o stare de urgenţă, atunci medicul este cel care îi face trimiterile mai departe. Dacă medicul a determinat că este o urgenţă, atunci tot el este cel care îi dă bilet de trimitere, de internare în spital sau cheamă ambulanţa şi îl internează imediat.”

Europa Liberă: Există multă lume, printre care mă dau şi pe mine drept exemplu, eu ca pacient deţinător de poliţă vreau să fiu consultată, tratată la un alt specialist decât cel pe care mi-l recomandă medicul de familie. Eu pot să ajung la acest specialist pe care îl consider mai calificat?

Astăzi dreptul de liberă alegere a medicului cetăţeanul îl are doar în privinţa medicului de familie...

Ruxanda Glavan: „Este un subiect la care Ministerul Sănătăţii astăzi lucrează. Astăzi dreptul de liberă alegere a medicului cetăţeanul îl are doar în privinţa medicului de familie. Cât ţine de libera alegere a medicului specialist, ea poate fi făcută în cadrul unităţii în care v-aţi ales medicul de familie. Spre exemplu, dacă sunteţi în municipiul Chişinău, sunteţi la evidenţă la un medic de familie în cadrul asociaţiei medicale teritoriale Botanica, spre exemplu, atunci în cazul în care sunteţi trimis la un specialist din cadrul aceleiaşi asociaţii, dacă ei sunt doi sau trei, vă puteţi alege numele persoanei. În cazul în care vreţi să mergeţi la un alt specialist într-o altă instituţie, astăzi încă avem o problemă, pentru că mecanismele de contractare între Compania Națională de Asigurări în Medicină şi serviciul de asistenţă medicală specializată de ambulatoriu nu prevede contractarea cu fiecare persoană fizică, cu fiecare medic în parte. Vă spuneam că aceasta este una dintre priorităţile la care noi lucrăm, pentru că şi în cadrul viitoarei reforme a medicinii primare, atunci când vrem să ajungem la contractarea directă a fiecărui medic de familie de către companie, de fapt, în paralel, trebuie să aibă loc şi contractarea fiecărui specialist de către companie. Şi în aşa mod se va rezolva automat problema accesului pacientului asigurat la acel specialist de care el are nevoie.”

Europa Liberă: Dar deocamdată acel specialist la care aş fi vrut eu să mă tratez sau instituţia unde activează acel doctor nu mă poate accepta în baza poliţei de asigurare?

Ruxanda Glavan: „Vă poate accepta dacă aveţi trimiterea de la medicul de familie în cadrul aceleiaşi instituţii.”

Europa Liberă: Dar dacă vreau contra plată?

Puteţi alege oricare instituţie publică sau privată atunci când este vorba contra plată...

Ruxanda Glavan: „Vă puteţi alege, în cazul acesta, oricare instituţie publică sau privată, nu contează, atunci când este vorba contra plată. Încă o precizare importantă. Un şir de instituţii medicale private sunt, de asemenea, contractate de către Compania Națională de Asigurări în Medicină. Şi aici este o problemă care ne-a fost semnalată, pacienţii, care sunt asiguraţi în cadrul sistemului de asigurări, beneficiază de un medic de familie în cadrul unei instituţii private, după care este trimis la un specialist în cadrul aceleiaşi instituţii private, din păcate, este impus să plătească, deşi el trebuia să meargă, conform asigurărilor, gratuit. Acestea, dar şi multe alte situaţii, care ne sunt semnalate de către cetăţeni prin prisma faptului că se creează anumite incomodităţi, sunt toate pe lista noastră de priorităţi. Şi pentru 2017 Ministerul Sănătăţii împreună cu Compania Națională de Asigurări în Medicină îşi propune să revizuiască acest mecanism. Şi, de fapt, să existe nu doar dreptul la libera alegere a medicului de familie, dar şi a specialistului şi să devină funcţională acea doleanţă pe care o avem noi toţi cei care suntem asiguraţi, ca banii sau poliţa de asigurare să meargă după pacient acolo unde își alege pacientul medicul.”

Europa Liberă: Doamnă ministră, am auzit şi politicieni care spuneau că, totuşi, unele tarife ar fi absolut nejustificate şi nimeni nu a putut să-i convingă că trebuie să crească în aşa măsură. Admiteţi că s-ar putea să fie îngheţate şi sistate încasări de bani pentru anumite servicii?

Ruxanda Glavan: „La ce vă referiţi? Încasări de bani?”

Europa Liberă: Pentru spitalizare, de exemplu, în instituţia medicală.

Ruxanda Glavan: „Acel catalog are două destinaţii. Prima este suma de bani în baza căreia instituţia medicală este contractată pentru aceste servicii de către Compania Națională de Asigurări în Medicină. Deci, plătitor este Compania Națională de Asigurări din banii fondurilor, nu afectează persoana fizică. A doua, pentru persoanele care nu sunt asigurate sau nu vor să meargă pe calea oficială, atunci ei merg, se programează şi plătesc serviciile contra plată. Toate calculele, care au fost prezentate, au fost făcute în baza unei metodologii. Metodologia nu este gândită de Ministerul Sănătăţii, există o hotărâre de guvern care a fost aprobată încă în 2011, o formulă, de fapt, matematică, din punct de vedere economic, verificată de trei miniştri care au semnat acea hotărâre de guvern şi care este asumată.”

Europa Liberă: Ministrul Economiei, ministrul Finanţelor şi ministrul Sănătăţii.

Ruxanda Glavan: „Adevărat. Respectiv, în baza aplicării acestei formule, au reieşit calculele. Eu ţin să fac neapărat această precizare: nu afectează costurile acestor servicii pe cei care acceptă regulile sistemului. Pentru că sunt oameni care au poliţă de asigurare şi nu vor să accepte regulile sistemului. Mă întorc la acele trimiteri necesare pe care trebuie să le facă prin medicul de familie. Nu puţine situaţii sunt când medicii de familie ni se plâng că, de fapt, vine pacientul şi insistă să i se dea o anumită îndreptare pentru un anumit tip de investigaţii, spre exemplu: „Mă doare capul şi vreau să-mi daţi investigaţie pentru rezonanţă magnetică nucleară”. Nu este pacientul cel care are suficiente cunoştinţe să înţeleagă când şi de care tip de investigaţie are nevoie. Şi, respectiv, medicul de familie este cel care decide dacă are nevoie de consultaţie la specialist.”

Europa Liberă: Spitalele au fost declarate prioritate în orice reformă. Acum este greu sau este uşor să vorbim per ansamblu despre reuşite, performanţe?

Ruxanda Glavan: „Spitalele au fost declarate prioritate, probabil, prin prisma necesităţii de a fi reformate şi a fi reorganizate. Astăzi de către Ministerul Sănătăţii a fost definitivat Conceptul de reformă a spitalelor, el a fost transmis guvernului şi, probabil, în perioada imediat următoare vom începe dezbaterile publice pe acest subiect.”

Europa Liberă: Ca să ajungeţi la regionalizarea lor?

Ruxanda Glavan: „Ca să ajungem la regionalizare.”

Europa Liberă: Există, iarăşi, frică în rândul populaţiei precum că cei de la Donduşeni vor trebui să parcurgă sute de kilometri până a ajunge la acel spital regional. Şi ei aşteaptă ca aceste servicii desconcentrate să fie mai aproape de cetăţean, dar li se creează impresia că guvernarea le îndepărtează şi mai mult.

Ruxanda Glavan: „Dacă e să vorbim despre reforma spitalelor, comunicarea va fi cea care ne va asigura că pacienţii vor înţelege exact ce urmează să se întâmple. Trebuie să contrapunem viziunea oamenilor cărora le este frică că nu vor avea acces la un serviciu anume şi vor merge la 100-200 de kilometri cu realităţile. La ce bun considerăm astăzi că avem în fiecare raion câte un spital şi fiecare spital ar fi unul tipic, cu secţie de boli interne, chirurgie, traumatologie, în unele cazuri, secţia reanimare sau obstetrică, dacă aceste secţii astăzi nu au capacităţi să ofere servicii de calitate? Şi atunci ce se întâmplă în realitate? Pacientul, care consideră că are un spital aproape, merge la spitalul respectiv sau este adus cu ambulanţa, în cazul în care are o problemă, stă una-două zile în acel spital, neexistând capacităţi şi mă refer în anumite situaţii chiar la resurse umane, la anumiţi specialişti sau neexistând echipamente şi utilaje necesare, întrucât costă prea mult şi a costat prea mult să putem dota toate spitalele, atunci ce se întâmplă? Pacientul stă una-două zile în spital, după care este transferat, la solicitarea medicilor sau la solicitarea rudelor, într-o altă instituţie, la 100 de kilometri mai departe, care poate să-i ofere şi prin prisma resursei umane, echipamente, săli de operaţii necesare, sală de terapie intensivă necesară ca acest pacient să fie tratat. Eu vreau să vă dau un exemplu pe care îl aduc de fiecare dată, când mi se pune asemenea întrebare. Este un caz real care a avut loc aproape o lună în urmă. Un pacient, care a făcut un ictus, se afla în raionul Cantemir, ambulanţa l-a dus la spitalul care era cel mai aproape, era spitalul din Cantemir. Din păcate, în acel spital nu există nici resurse umane necesare, nici echipamente necesare pentru a putea stabili exact diagnosticul acestui pacient. Au trecut aproape 18 ore din momentul în care acel pacient a fost transferat la spitalul raional Cahul. În spitalul raional Cahul acelui pacient i s-a făcut investigaţia de computer tomografie necesară, neurochirurgii şi specialiştii de acolo au putut să stabilească diagnosticul, dar nu au avut suficiente dexterităţi pentru a putea realiza operaţia şi o intervenţie atât de complicată. Şi atunci, practic, au trecut 48 de ore, din momentul în care s-a întâmplat accidentul vascular cerebral cu acel pacient până în momentul în care a fost adus la Chişinău şi a fost realizată intervenţia, s-a pierdut mult timp. Lucru care putea fi evitat în situaţia în care regionalizarea ar fi fost deja efectuată şi când sistemul ar fi ştiut clar că, în cazul unui asemenea pacient, îl ducem direct la Cahul. La Cahul, dacă au capacităţi, îl rezolvă pe loc, dacă nu, asigură transferul în cel mai scurt timp posibil.”

Europa Liberă: Am vorbit despre preţul serviciilor sanitare, dar readucem în actualitate şi preţul medicamentelor. Chiar dacă există Agenţia Medicamentului, care trebuie să fie cea mai preocupată de acest lucru, iarăşi, lumea deplânge situaţia că merge în farmacii şi medicamentele sunt foarte scumpe.

Ruxanda Glavan: „Stimată doamnă, eu operez cu cifrele pe care le am în realitate. Noi avem raportul de monitorizare a pieţei farmaceutice, practic, lunar. Începând cu luna ianuarie se prezintă inclusiv public pentru cei care sunt interesaţi. Agenţia Medicamentului este responsabilă de monitorizarea pieţei. Sarcinile pe care ei şi le-au asumat în 2016 le reuşesc. Practic, în fiecare lună, când se înregistrează noul catalog de preţuri, atunci când preţul unui medicament înregistrat expiră peste un an, la reînregistrare, Agenţia Medicamentului, aplicând mecanismul de negocieri, reduce preţurile. Deci, este primul lucru după care noi ne orientăm. Al doilea preţ pe care îl verificăm este respectarea adaosurilor comerciale care sunt stabilite în baza legii de către farmacii. Aici apar cele mai multe întrebări pe care ni le prezintă Inspectoratul Farmaceutic. Există farmacii care nu respectă adaosurile comerciale şi atunci ele sunt sancţionate. Dar sancţiunile şi amenzile sunt atât de mici, încât îşi permit, eventual, să încalce în fiecare zi. Şi atunci Ministerul Sănătăţii a venit cu o propunere de modificare a legislaţiei şi de înăsprire a acestor sancţiuni. Şi a doua chestiune, monitorizarea pieţei de către Agenţia Medicamentului, de fapt, nouă ne arată că există scăderi de preţuri pentru medicamentele pe care noi le monitorizăm, deci, cele vitale, esenţiale, necesare. Alta este că de multe ori pacienţii merg în farmacie şi cumpără pastile pe care le consideră medicamente care în realitate nu sunt medicamente. Vorbim despre suplimente alimentare, despre vitamine, am citit undeva, picături pentru nasul copiilor, apă de mare. Acestea nu sunt medicamente şi preţurile nu sunt reglementate. Totodată, noi mai avem şi câteva mecanisme pe care le verificăm, atunci când vorbim despre situaţia în piaţă, linia fierbinte a Ministerului Sănătăţii, nu înregistrăm, practic, plângeri adevărate pe care să le confirmăm. Da, avem plângeri anonime pe un anumit medicament, după care îl verificăm, de fapt, preţul nu este cel care a fost declarat. Dar nu există plângeri pe un anumit medicament precum că luna trecută a costat mai puţin, acum costă mai mult. De ce? Pentru că noi monitorizăm acest segment. Totodată, înţelegem că lucrurile nu sunt perfecte în acest domeniu. Schimbările în politica medicamentului nu se fac peste noapte. Noi am început câţiva paşi în 2016. În 2017 urmează să schimbăm legea medicamentului. Deci, practic, venim cu o abordare absolut nouă pentru medicament, schimbăm mecanismele de formare a preţurilor la medicamente, astfel încât grilele să nu fie doar trei şi incluse în lege, dar să fie prin hotărâre de guvern, să fie cinci grile, pentru a extinde categoriile de preţuri care sunt, de fapt, aplicate pentru anumite medicamente şi transformarea, şi reorganizarea Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale şi a Inspectoratului Farmaceutic, care trebuie să aibă mult mai multe pârghii de sancţionare a celor care nu respectă legislaţia.”

Europa Liberă: Teama că în spitale sunt administrate medicamente de calitate nu atât de bună e justificată? Trebuie lumea să se îngrijoreze că, ajungând în spital, iau medicamente care nu tocmai sunt de cea mai bună calitate?

Ruxanda Glavan: „Toate medicamentele care ajung în spitale sunt livrate în urma licitaţiilor care au fost organizate centralizat. Procedura de furnizare a medicamentelor nu este una atât de simplă cum s-ar putea să le pară cetăţenilor noştri. Atunci când un importator importă un lot de medicamente, el nu îl poate livra imediat în spitale sau îl pune pe piaţă liber în farmacii. Se trece obligatoriu procedura de testare, de verificare în cadrul laboratorului de control a calităţii de la Agenţia Medicamentului. Este o procedură obligatorie pentru toţi. Toate utilajele şi echipamentele care sunt în cadrul laboratorului Agenţiei Medicamentului sunt performante, sunt de ultimă generaţie. Laboratorul este certificat internaţional şi ISO. Cel mai important pentru noi este că procedurile care au loc acolo sunt toate automatizate, deci, nu are loc interferenţa factorului uman. Şi, dacă aparatul şi maşina a stabilit că produsul respectiv, testul de bioechivalenţă este unul bun, aceasta înseamnă că substanţa activă în acel medicament există, există în acea concentraţie care a fost declarată de către producător şi, respectiv, medicamentul este admis pentru a ajunge în piaţă. De aceea, percepţia că merg la spital şi nu mi se oferă cel mai bun medicament, probabil, este una, iarăşi, legată de lipsa de comunicare. Şi în acest sens Ministerul Sănătăţii împreună cu Compania de Asigurări în Medicină au lansat un spot publicitar prin care vrem să informăm şi să educăm populaţia că ceea ce contează într-un medicament, indiferent că îl luăm în spital sau că mergem să îl luăm din farmacie, nu este brandul sau denumirea comercială, ci este substanţa activă. Iar dacă substanţa activă este cea care v-a fost prescrisă de medicul de familie, atunci care denumire comercială să o alegeţi depinde doar de dumneavoastră, în cazul în care mergeţi la farmacie să o cumpăraţi.”

XS
SM
MD
LG