O recentă propunere de strategie anti-corupție discutată de guvern cuprindea printre altele supravegherea mai strânsă a activității organizațiilor neguvernamentale și presei, care ar fi – chipurile – ele însele înclinate spre corupție. Astăzi ne-a vizitat redacția din Chișinău fostul ambasador în Statele Unite Igor Munteanu, directorul IDIS Viitorul, iar Liliana Barbăroșie l-a întrebat dacă asistăm cumva la semnalele prigonirii „vocilor critice”.
Europa Liberă: Ong-urile şi mass-media au fost incluse de CNA pentru prima dată într-o strategie anticorupţie; tot ele găsite vinovate recent de procurorul general, Eduard Harunjen, de crearea unei percepţiii greşite a populaţiei asupra organelor din sectorul justiţiei. De ce societatea civilă şi presa au devenit, brusc, factori „manipulatori” şi „influenţaţi politic”, „lipsiti de etică şi integritate”?
Igor Munteanu: „Probabil că suntem în situaţia în care anumite lucruri nu merg deloc bine în economia naţională şi în guvernarea proceselor administrative. Respectiv, e nevoie de ţapi ispăşitori. În acest moment, probabil, deteriorarea climatului democratic din Republica Moldova, şi cred că putem să vorbim despre acest lucru, împinge anumite autorităţi să caute justificări pentru acţiunile lor.
Aţi pus în întrebarea dumneavoastră mai multe lucruri pe care ar trebui să le clarificăm. Dacă e vorba de Strategia de combatere a corupţiei, sau de prevenire a corupţiei, este clar că societatea civilă, organizaţiile neguvernamentale nu fac parte din sectorul
Societatea civilă trebuie să se monitorizeze cu mijloacele proprii şi conform legislaţiei existente...
public şi nu ar trebui să existe un pilon în această strategie prin care ar fi monitorizate. Societatea civilă trebuie să se monitorizeze cu mijloacele proprii şi conform legislaţiei existente. Există suficiente mecanisme de autoguvernare, care probează credibilitatea ori lipsa de credibilitate a unor lideri şi organizaţii. Mai ales că societatea civilă, ca şi concept filosofic şi social-politic, este foarte vastă.
Este total eronat să consideri că societatea civilă înseamnă câteva zeci de organizaţii neguvernamentale active, care se pot mobiliza pe anumite chestiuni şi subiecte de interes public, dar, oricum, ele rămân un segment extrem de îngust faţă de societatea civilă generală din care fac, inclusiv, parte partidele politice, biserica, sindicatele, organizaţiile comunitare, agenţiile de dezvoltare regională, grupurile de acţiune locală. Respectiv, cred că anumiţi oficiali nu cunosc suficient de bine terminologia şi o aplică în mod defectuos.
Revenind însă la întrebarea dumneavoastră de bază: ce se întâmplă în Republica Moldova şi de ce societatea civilă nimereşte uneori în bătaia tunurilor? Răspunsul meu e că mai ales în ultima vreme, de câţiva ani de zile, asistăm la o monopolizare a agendei publice de către partide politice foarte depărtată de interesele cetăţenilor.
Această agendă publică este distorsionată prin probleme false ori teme false şi se discută foarte puţin de lucrurile care cu adevărat frământă cetăţeanul. Or, cetăţeanul este interesat foarte mult de drumuri mai bune, de pensii rezonabile, de locuri de muncă, de servicii medicale, de servicii sociale. Uitaţi-vă cu atenţie la ce se întâmplă în presa noastră, inclusiv cea publică, de stat, inclusiv la concernurile de mass-media din Republica Moldova, în care aceste probleme aproape lipsesc. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că preferinţele unor lideri care monopolizează spaţiul politic sunt de a împinge cât mai departe de ei responsabilitatea ori reflecţiile asupra soluţiilor care trebuie de găsit pentru problema de guvernare în Republica Moldova. Aceasta este o evaluare subiectivă, dar, bănuiesc, multe dintre cunoştinţele, mulţi dintre prietenii mei o împărtăşesc.”
Europa Liberă: Dar când ziceţi că lucrurile merg prost, la ce anume vă referiţi? Pentru că alţii ar zice: „Finanţarea FMI vine, creditul românesc vine”. Se întâmplă lucruri care ar putea cumva să vină în contradicţie cu ceea ce ziceţi dumneavoastră.
Igor Munteanu: „În şirul logic al afirmaţiilor dumneavoastră, faptul că soarele răsare în fiecare dimineaţă, de asemenea ar fi un factor pozitiv. Prosperitatea nu se măsoară doar prin faptul că FMI a mai oferit un credit pentru anumite necesităţi de dezvoltare a
Guvernarea se măsoară prin gradul de prosperitate pe care îl asigură cetăţenilor...
ţării, ci se măsoară prin satisfacţia cetăţenilor faţă de serviciile pe care le primesc din partea statului. Or, în toată lumea, guvernarea se măsoară prin gradul de prosperitate pe care îl asigură cetăţenilor. Nu putem să ne mândrim cu foarte multe realizări ori progrese. Iar, benchmark-ul, indicatorii de parcurs pe care uneori le folosim ca să măsurăm progresele în implementarea Acordului de Asociere, sunt, mai degrabă, jocuri, piruete de imagine, ele nu sunt evaluări suficient de articulate şi credibile.
Am văzut la începutul anului că au fost mai multe încercări de a face abuz de retorică, pentru ca să se demonstreze că noi, în general, cu Acordul de Asociere stăm foarte bine. Afirmaţia inversă din partea societăţii civile a răsunat în mai multe rânduri, inclusiv prin note de protest, inclusiv prin declaraţii care s-au referit şi la proiectul de lege cu privire la amnistia fiscală a fost că lucrurile nu merg bine, pentru că guvernul este centrat pe urgenţe ori stringenţe pe termen foarte scurt, fără strategii pe termen lung şi fără ca să măsoare acest parcurs ori progres. Ne referim, atunci când vorbim de faptul că lucrurile nu merg foarte bine, la opinia publicului, care se măsoară prin sondaje.
Peste 80% din populaţie consideră în acest moment că instituţiile statului nu lucrează pentru interesul public, direcţia de ţară în continuare este greşită. A existat o ameliorare a direcţiei de ţară sau a cursului spre o direcţie de dezvoltare, dar aceasta eu o explic mai degrabă prin faptul că o parte din electoratul, care a votat pentru preşedintele Dodon, a avut o anumită manifestare de mulţumire faţă de acest rezultat electoral. Acest rezultat însă nu a schimbat în mod principial felul în care cetăţenii evaluează distanţa dintre putere şi interesele lor nemijlocite, dintre interesele de familie şi interesele găştilor care, evident, sunt foarte puternic ancorate în anumite partide politice.
Se discută foarte mult timp în diverse cercuri academice, de cercetare că sistemul politic existent sau care funcţionează în Republica Moldova devine tot mai nereprezentativ. Aceasta este o problemă de funcţionare. De ce este nereprezentativ? Pentru că banii domină alegerea preferinţelor de politici, pentru că elitele politice din anumite partide existente, inclusiv cu reprezentanţă parlamentară, nu au nicio legătură cu cetăţeanul simplu şi cu agenda lui din provincie. Trei, există un sentiment tot mai acut asupra faptului că anumite partide preferă să cumpere loialitate politică, decât să o câştige prin bătălii de idei. Şi aici revin la un element extrem de sensibil pentru toată lumea, pentru dumneavoastră, pentru mine, faptul că spaţiul public s-a îngustat foarte mult în ultimii ani de zile, în ultimii trei ani de zile, aş putea spune.
Nu poţi să construieşti un spaţiu public cu suficientă credibilitate, dacă cea mai mare parte a presei din Republica Moldova este dominată şi este deţinută în proprietatea privată a unor grupuri de moguli. Nu este posibil să construieşti o identitate civică orientată spre scopurile de integrare europeană cu peste 80% din conţinutul mass-media scris şi transmis din Federaţia Rusă.
Noi ştim foarte bine cum se iau deciziile în Consiliul Coordonator al Audiovizualului şi ştim foarte bine cui serveşte această dezorientare generală a publicului. Serveşte unui preşedinte care salută 23 februarie în loc de a omagia soldaţii căzuţi şi veteranii războiului de pe Nistru. Vorbeşte foarte mult despre o integrare în spaţiul euroasiatic, în loc de a se consulta cu cetăţeanul simplu, felul în care cetăţeanul vede curăţarea sistemului administrativ de corupţie şi de alte fenomene asociale. Eu cred că noi suntem în momentul unei puternice dezorientări a clasei politice, de scopurile pe care ar trebui să le urmeze.”
Europa Liberă: Voi reveni acum la ofensiva împotriva societăţii civile care pare că se profilează din partea autorităţilor. Având în vedere că una dintre vocile critice la adresa societăţii civile provine chiar din societatea civilă, mă refer aici la preşedintele CREDO, Sergiu Ostaf, care spunea deunăzi într-un comunicat că societatea civilă, ONG-urile, sunt dependente de finanţări externe în proporţie de 85%, sunt dependente de agendele acestor finanţatori, şi că multe din ele fac politică, putem presupune că guvernarea încearcă să creeze o voce alternativă în rândul societăţii civile, una mai constructivă, mai cooperantă cu puterea?
Igor Munteanu: „Nu aş dori să comentez afirmaţiile domului Ostaf, ele îi aparţin pe deplin. Eu cred că situaţia în care foarte multe organizaţii neguvernamentale active sunt dependente de finanţările externe vorbeşte nu atât despre slăbiciunile lor instituţionale, cât despre condiţiile nefaste în care ele funcţionează. Or, acest lucru schimbă perspectiva.
În primul rând, legislaţia, Legea cu privire la cele 2% care ar putea fi realocate din impozitele pe care le plătesc cetăţenii încă nu au început să-şi facă efectul. Statul este extrem de centralizat. Mediul de afaceri nici nu se gândeşte să-şi asume responsabilităţi sociale pentru finanţarea unor cauze publice. Iar marea parte din activităţile pe care anumite ONG-uri le produc, le implementează, sunt acţiuni de cauză publică. Respectiv, dacă sectorul privat intern din Republica Moldova este bântuit de propriile probleme, de constrângeri, de lipsă de bani, de lipsă de stabilitate financiară, atunci nu poţi să învinuieşti societatea civilă că se orientează la agenda donatorilor externi, ci să învinuieşti, în primul rând, sistemul existent administrativ, fiscal care impune anumite piedici de funcţionare. În al doilea rând, sigur, trebuie să luăm în consideraţie că această tranziţie nesfârşită a pornit din anul 1991, de la destrămarea URSS. Această perioadă scurtă de timp este o fracţiune de secundă faţă de perioada lungă în care s-a manifestat şi s-a cristalizat societatea civilă din Occident, cu care noi ne comparăm. Nu poţi să pui pe acelaşi cântar, sunt lucruri total diferite.
Marea parte din populaţia ţărilor occidentale dezvoltate trăiesc nu doar din salariu, trăiesc din veniturile pe care le-au agonisit generaţiile anterioare. La noi au fost fragmentări şi ruperi de generaţii. Nu există aproape nicio legătură dintre banii pe care îi deţine cineva în Republica Moldova şi veniturile pe care le-au avut generaţiile anterioare. De la o societate colectivistă controlată prin mijloace represive spre o societate civilă care să fie autonomă şi viabilă este o lungă perioadă de timp, este o cale lungă. Uneori asemenea atacuri se fac pentru a distorsiona mecanismele prin care societatea civilă reacţionează la iniţiativele statului, ale administraţiei centrale. Şi eu am observat, personal, din discuţiile, convorbirile pe tema celui de al optulea pilon din Strategia de prevenire a corupţiei o încercare de a relativiza răspunderea statului în comparaţie cu alte segmente ale societăţii active.
Ce înseamnă aceasta? Aceasta înseamnă că nu contează dacă prioritar este să urmăreşti care sunt veniturile unor oficiali corupţi, contează mai puţin. Contează însă să pui la respect societatea civilă care critică şi care găseşte suficiente argumente pentru ca să vadă loc de mai bine pe politicile de administrare publică. Or, acest lucru miroase a manipulare şi cred nu ar trebui să o tolerăm. Respectiv, organizaţiile neguvernamentale ar trebui să-şi asume adeseori poziţii de solidaritate sau efortul de a crea poziţii comune, pentru ca să oprească o asemenea denaturare a realităţilor noastre.”
Europa Liberă: Pe de altă parte, cât de periculoase la adresa democraţiei vi se par astfel de acţiuni? De ce vă întreb? Pentru că, atunci când arunci în spaţiul public astfel de idei, astfel de aprecieri, se induce cumva cetăţeanului ideea că societatea civilă nu e credibilă, mass-media nu e credibilă.
Igor Munteanu: „Noi, în general, avem o societate plină de deficit. Deficit de încredere, capitalul social este foarte jos, lumea nu are încredere în instituţii, deficit de finanţări din partea statului pentru nevoile de dezvoltare a comunităţilor. Şi atunci când anumiţi purtători de vorbe, nu pot să le spun formatori de opinie, vorbesc despre faptul că aceste acţiuni sunt întreprinse pentru ca să se redistribuie sursele de finanţare, trebuie să luăm aceasta ca o avertizare în adresa societăţii civile active. Pentru că statul încearcă să-şi păstreze un rol de organizator general de procese.
Nu este corect, nu spre acest model de democraţie ar trebui să mergem. Statul ar trebui să aibă grijă de sectorul public. Statul ar trebui să aibă grijă de administraţie, de ordine publică, de colectare de taxe şi de lupta contra celor corupţi, care sfârtecă sistemul dinăuntru. Iar societatea civilă trebuie să-şi urmeze vocaţia, iniţiativele de cauză publică şi trebuie să-şi adune alături cetăţenii, oamenii interesaţi de această cauză publică. Să nu încurcăm borcanele.
Am observat, pe de altă parte, că ceea ce se întâmplă în Republica Moldova nu este unical şi aici este partea dramatică. Probabil că şi alte societăţi, inclusiv din partea ordinii occidentale, a lumii occidentale suferă un anumit deficit de democraţie. Şi aceasta se datorează faptului că se întâmplă anumite schimbări la nivelul ordinii globale. Există mai puţin interes de a urma fără crâcnire ordinele Uniunii Europene, de exemplu, de la Bruxelles. Există o anumită resurgenţă a naţionalismelor locale. Există o cădere dramatică a încrederii în bisericile tradiţionale. Deci, se întâmplă mai multe lucruri.
Cred că nu ar trebui să vedem realităţile sau evoluţiile din Republica Moldova ca un meci intern. Ce se întâmplă în Republica Moldova este puternic ancorat la realităţile europene şi internaţionale. Noi ar trebui însă să facem ordine pe priorităţile legate de agenda publică. Şi cred că societatea civilă întotdeauna a avut suficientă veghe şi suficientă vigilenţă, pentru ca să nu permită unei ordini iliberale, care a fost, pe timpuri, reprezentată şi de preşedintele Voronin cu partidul său cu majoritate constituţională, să nu revină această ordine iliberală în manipularea instituţiilor democratice şi în manipularea regulilor de joc în timpul jocului. Aceasta eu cred că este o sarcină de bază a societăţii civile.”
