Linkuri accesibilitate

Angelina Mașcauțan: „E doar sufletul meu, tânăr, sincer și cu mare dor de primăvară”


Jurnalul săptămânal la Europa Liberă.

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:05:03 0:00
Link direct

Născută în 28 august, 1995, în satul Horești, raionul Ialoveni. Studentă în anul III la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării. În anul 2015 a activat ca reporteră la site-ul de știri pentru tineri Diez.md, iar din septembrie 2016 scrie pentru Everyday Journalism.

Luni

De obicei, zilele de luni sunt despre chipuri triste în microbuz, despre lume căreia parcă îi ești dator, despre un fel de lene și multe gânduri la weekendul ce-a trecut și cel care vine. În pofida acestora, mie îmi place luni, pentru că deseori s-a dovedit a fi cea mai productivă zi din săptămână și, de fapt, luni e aceeași zi de week-end, doar că o petrecem cu colegii.

La Facultate am test. Dar cum să scriu dacă nu m-am văzut cu Loreta de câteva zile și aveam atâtea de povestit! Printre chicote de râs, povești nespuse, mirări, reproșuri, sfaturi, am scos-o în capăt. Evident că doar cu testul, nu și cu poveștile. După amiază, în agendă am fixat un interviu care promite a fi interesant și motivațional. Discuția îmi confirmă încă o dată cât de harnici sunt unii oameni din Moldova. Gândul îmi este spulberat atunci când pașii iau drumul spre casă. Ploaie, ninsoare, ambuteiaj și o murdărie enervantă pe fiecare străduță a orașului. E trecut de ora 21 când, într-un final, mă vad ajunsă în fața casei, gata să deschid ușa, să-mi dau jos haina udă, să mă dezbrac de oboseala și nervii acumulați. Tot stresul devine absurd și neînsemnat datorită discuției cu Dumitru. Stăm la vorbă preț de câteva ore și nu-i mai dăm de capăt. Totuși, a cui zi a fost mai proastă?

Marți

Studenții din grupa J142 au fost cuminți, iar în ultimul semestru de studii li s-a dat o zi liberă în plus. Nu că ceilalți colegi din grupele paralele n-ar avea, dar cel puțin mie așa îmi place să cred. Asta înseamnă că marțea alarma Angelinei nu mai sună la 6:30. Ce bucurie! Mă trezesc în voie, beau o cafea și citesc News.yam-ul. Văd că cei de la guvernare chipurile s-au apucat de lucru: au briefing de presă. Câteva deadline-uri trag de mine și-mi spun că și eu am de lucru. Stau în fața laptopului și nu știu cărei sarcini să-i dau prioritate: lucrez pentru site, montez emisiunea, scriu teza sau fac vreun referat din cele o sumedenie care s-au adunat? Aleg să lucrez la un interviu cu o tânără jurnalistă, care, la fel ca și alți mii de moldoveni, a decis să se stabilească cu traiul peste hotarele țării. Spune că îi e dor de radio, de casă, de oamenii dragi… Sunt sigură că tuturor le este, ori, cât dor au strâns moldovenii noștri, cred că nicio altă națiune n-a făcut-o. Bunăoară, eu nu mi-am văzut sora de opt ani! Opt ani! Eram o copilă când a plecat și de atunci, doar Skype-ul a fost locul în care poveștile, gândurile și dorul nostru și-au dat întâlnire. Dar nimic nu e întâmplător, trecem noi cumva oceanul!

Miercuri

Ziua de miercuri o încep destul de târziu… sau mai bine zis, devreme. Ora 02:00 mă prinde în fața laptopului, scriind. Am dormit puțin, dar m-am trezit cu atâta energie. E de la vremea de afară, cred. Raze de soare călduțe, un vânt jucăuș de primăvară, un cer senin și viață… multă viață. Întârzii la oră, dar nu știu de ce nu mă grăbesc deloc. Ba mai mult, cobor din microbuz mai devreme decât de obicei, doar ca să mai merg pe jos.

Și la facultate parcă atmosfera e alta. Pesemne tuturor le e dor de primăvară. La a treia oră prezentăm telejurnalul la care am muncit două săptămâni. Constat că colegii mei sunt mult mai profesioniști decât unii jurnaliști care activează în domeniu. Ori, cel puțin ei țin cont de normele deontologice, respectă regula celor trei surse, sunt corecți și echidistanți. Cu regret, unele instituții de presă și-au făcut propriul ghid de reguli, la care, mulți jurnaliști sensibili au aplecat capul. Eu tare îmi doresc ca peste ani colegii mei să fie cel puțin la fel de buni ca și acum. Acest lucru însă e imposibil, pentru că ei vor evolua mult mai mult și vor aduce schimbări în mass-media din Republica Moldova.

Joi

Zilele astea ni se predau ultimele cursuri la facultate. O parte din mine e așa de fericită că iată, iată peste câteva luni n-o să mai fiu studentă, n-o să mai am caiete, examene, referate. Cealaltă parte, parcă îmi spune că n-o să fie mai ușor, or, că greul abia acolo începe, după absolvire. Și totuși, aștept vara! Simt eu că anul acesta va fi unul tare însemnat, tare frumos și tare diferit.

Spre seară ies în oraș cu niște prietene. Am eu o gașcă de fete care sunt atât de bune și nebune în același timp, atât de sincere, atât de înțelegătoare și în definitiv, atât de bune prietene! Ne cunoaștem de-o viață, timp în care am trăit atâtea momente că nu mi-ar ajunge timp și nici spațiu ca să povestesc. Cu ele râd în hohote, plâng dacă e cazul, stau la povești ore în șir. Mai nou, chatul comun de pe Facebook a devenit un adevărat jurnal plin de emoții și trăiri.

Vineri

Azi e ziua mamei. Cea mai mamă dintre toate mamele. Veselia a început încă de la miezul nopții, atunci când niște prietene au venit să o felicite. A fost tare bine, iar eu am realizat că mama e la fel de energică și veselă, ca atunci când am împlinit eu 20 de ani. Ori, cea de-a doua tinerețe poate fi la fel de frumoasă ca și prima, important este să ai persoanele potrivite lângă tine. Ea știe cât de mult o iubesc, dar pentru că totuși chiar azi e ziua ei, și pentru că tot ceea ce fac și scriu într-un jurnal îi datorez ei, o mai felicit o dată. Mamă, fii sănătoasă! Tu ești cea mai perfectă mamă cu patru fete. Te iubim.

P.S. Acest jurnal a fost mai degrabă o meditație asupra ceea ce am și ce sunt. Dacă, citind, te-ai regăsit în vreo frază, înseamnă că ești o persoană specială pentru mine. Nu, nu e o dedicație. E doar sufletul meu, tânăr, sincer și cu mare dor de primăvară.

XS
SM
MD
LG